6 matches
-
număr - au sufocat fostele incinte țariste și, mai tîrziu, sălile congreselor popoarelor cu hidoșeniile realismului socialist. (Extrem de tentantă, această "nouă metodă de creație" și pentru maeștrii poporului din țările devenite satelite ale Moscovei.) Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță - exemplu benign, la
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai puțin paradigmatic, între atîtea altele - cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. ( Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar... doar... pentru a rămîne ei înșiși. Și - se vede prea
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
număr au sufocat fostele incinte țariste și, mai tîrziu, sălile congreselor popoarelor cu hidoșeniile realismului socialist. Extrem de tentantă, această "nouă metodă de creație" și pentru maeștrii poporului din țările devenite satelite ale Moscovei. Cînd Tonitza se înverșuna, vag misogin, în fața "floristelor" timpului, confecționere de tablouri lascive, ca iatacurile din care ieșeau, nici prin gîndul lui cel mai treaz nu-i trecea ce avea să însemne spectrul indigestei manufacturi orchestrate de propagandiștii comunismului. Pe lîngă "1907" al lui Piliuță exemplu benign, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exemplu benign, la urma urmei, dar nu mai puțin paradigmatic între atîtea altele -, cu mujicul rumân odihnindu-și, pe pian, toporul cu care părăduise conacul boieresc, găselniță de "Ogoniok", pe lîngă lumea asta atît de feroce în manevra ei jdanovistă, "floristele" lui Tonitza fuseseră niște parfumați funigei zburătăcind prin zăvoaiele raiului. Într-un subsidiar obligatoriu, e de observat tenacitatea în demnitate a atîtor artiști îndurînd privațiuni și rezistînd presiunilor propagandei, doar pentru a rămîne ei înșiși. Și se vede prea bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
era totul în vremea lui Tonitza, nu? Stilistic vorbind. Establishmentul plastic, așezarea lucrurilor era de multă vreme un fapt, un dat al orientării generale: mai toată lumea picta ca toată lumea. Un fel de a spune. Pentru că între deja pomenitul Tonitza și "floristele" care produceau în proporție de masă vîzdoage, imortele și gura-leului era o distanță enormă, dar, oricum, nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
europeană, din ce în ce mai nărăvaș antiamericană. Dar mai bine să ferească Dumnezeu America de mușchii zîmbitori ai lui Arnold. La vernisajul Anualei noastre de la hipermodernul hotel Europa, în numeros-eclatanta asistență predominant tînără stăteau de vorbă o pălărie leopard cu o căciulă kazaciok. "Floristele", cum le zicea Tonitza. Proaspăt pătrunse, buluc, în Uniunea Artiștilor Plastici. Cinism egoist neghiob. De cîte ori radioul (național) ne anunță vreun cutremur devastator într-o zonă a globului recent, Iranul sîntem asigurați că printre sutele (sau miile) de victime
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]