29 matches
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. • Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. • Importantă în viață este perseverența. Vă imaginați ce boom financiar va da stăpânul lor, când va pune pe gratis, pe feisbuc
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_florian_jianu_1436500886.html [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. Citește mai mult • Când copiii se joacă numai, ca să-și ofere fiecare cât mai mult sie și nu curăța după căței
LIVIU FLORIAN JIANU by http://confluente.ro/articole/liviu_florian_jianu/canal [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui...• La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie.• Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță.... IX. LIVIU JIANU - DIALOGURI CU ELISE (6), de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. • Când
LIVIU FLORIAN JIANU by http://confluente.ro/articole/liviu_florian_jianu/canal [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, Cu gândul dus pribeag prin lume, Cu fiecare toamnă-mi pare, Că pierd și eu câte un nume. Referință Bibliografică: POEM / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011
POEM de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Poem.html [Corola-blog/BlogPost/344357_a_345686]
-
s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, ... Citește mai mult Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus,De-acum, cu totul stăpânire,Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din
VERONICA OŞORHEIAN by http://confluente.ro/articole/veronica_o%C5%9Forheian/canal [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din albe flori în candelabre,Îndrăgostiții ce treceau.Tresar frumoasele codane,La sunetul castanelorCe risipesc din plin culoareîn părul des, fluturător.Cu pasul rar, printre frunzare,... II. CRONICA, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011. O poetă din Țara Năsăudului Mie, 21/09/2011 - 14:00 | Ion BUZAȘI Cultură| Litere Bottom of Form Veronica Oșorheian, coborâtoare
VERONICA OŞORHEIAN by http://confluente.ro/articole/veronica_o%C5%9Forheian/canal [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
în ramă, hîrîie pe ciment, prizonieri ai locului marcat, recreat în consemnare, claustrofob în formă agravată. Ora 5,13, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în stația Adjud, noapte, dacă nu risipeau venea frica să nu strice risipirea, Urechești în interstițiile vagoanelor fluturătoare spre Adjud, a, dar s-au sculat băieții, au făcut și focul! noi trei navetiștii, asigurarea că e cald, spinarea una cu spătarul care emană căldură, Căiuți gestul distrat, răsucită și cu verdele lanternei spre mecanic. Ora 7,55, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit haganul s-a oprit chiar sub ea și, într-o foarte bună limbă greacă, i-a strigat: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la rândul meu în privința gestului tău de a mă repudia. Dacă mă mai dorești alături de tine, sunt gata să te urmez. Nu știu ce și-au mai spus după aceea, fiindcă am ieșit din încăpere. Într-un car al mănăstirii, cu coviltire fluturătoare de in alb, Gaila a revenit la Pavia împreună cu noi și a intrat în odăile reginei. Eu mi-am luat un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe după creneluri. De fapt nu intenționaseră decât să măsoare distanța tirului. Unul din veterani mă informă că Romilde era și ea pe un bastion în rol de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit kagan-ul se opri chiar sub ea și într-o foarte bună limbă greacă îi strigă: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm de vorbă
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
definitiv.) Dar sfîrșitul cel mai cinstit nu-i să înaintezi, din silabă în silabă, să te tîrîi chiar dacă-ți dărîmi viața? Desigur, ai mereu la îndemînă abandonul. Seducător, fermecător... Fleacuri flaște: abandonu-i dobitoc!!! Prea mulți își aranjează chestiile, trestiile gînditoare, fluturătoare, înălțătoare. Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le! A continua, oricît de chinuit, de nemiluit ai fi, îți dă, și ție, și, bănuiesc, și altora, un sentiment de efort dur-întremător, strîngînd putințele rămase, reînnoindu-le, înmuindu
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
revăd rănile cu o milă copilăroasa" (Maimuțăreli). Tip asocial, cu izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
plastică secesionista o știam mai demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
o burtă de lână veche și paie foșnitoare, mâncat de zeci și sute de purici, visam visele lui tataie, lângă capul cărunt al căruia îmi odihneam capul. Când, speriat de vreo cucuvea, deschideam ochii în beznă, vedeam clar, albăstruie, discretă, fluturătoare, o aură de lumină pură în jurul craniului țepos, nimb intens ca flacăra ochiurilor de aragaz la ieșirea din țeastă, rarefiat și gălbui apoi, pe o lățime de-o palmă, pentru ca un tiv perfect circular, de diamant lichid, s-o contureze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uman reia prescurtat filogenia lumii vii. Înotând în piscina musculoasă a uterului, simțind căldura vezicii urinare și-a rectului, translucizi și cu spinarea curbată, ne-nvălătucim tot mai complicat foițele embrionare, devenind, pe rând, celenterate și viermi, pești cu branhii fluturătoare și batracieni, mamifere insectivore și primate, până când rupem vulva însîngerată și, murdari de meconiu, ieșim cu capu-nainte în mediul cel nou, "un pământ nou și-un cer nou", în care se va întinde viața noastră până la nașterea următoare. O la fel de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Blocul ciudat de pe strada Uranus, în care m-am decis să locuiesc, mi s-a părut întotdeauna penisul erect, stacojiu, cu vene și cabluri străbătîndu-l pe sub piele, al orașului. Cu craniul meu străveziu în amurg, cu trupul meu subțire și fluturător, ros de strălucirea ferestrei, sânt doar o spermie gata să țâșnească spre cer. Până în depărtare, unde se vede Interul, orașul își ridică volumele amestecate cu crengi, acoperișurile amestecate cu nori. Fereastra mea cea ovală e însă prea micuță ca să mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în ciorap lila, o pulpă minunat strunjită, urmată de o spumă de dantele. O femeie de vis, într-o rochie ce-i lăsa umerii goi și pudrați, rochie albă de satin, cu dantelărie bogată la poale și cu voal alb, fluturător, o femeie cu obrajii roz și verzi, sclipind de praf de aur, cobora lin din noapte, așezată grațios pe cornul unei lune galbene, cu ochi, gură și bărbie, zâmbind îndrăgostiților din tot universul. Luna clipea ușor, cu gene lungi și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ale fetițelor, mâinile lor dărîmîndu-mi construcțiile din cuburi... Asemenea decorurilor, zilele erau și ele pe-atunci incomparabil mai vaste decât cele de azi. Treceau eternități de lumină proaspătă, glacială, între scularea din somn, diminețile, și masa de prânz, cu schimbări fluturătoare de aur și umbră, după cum norii curgători acopereau și dezveleau soarele în marile ferestre cu canaturi albe. Trăsăturile fetițelor, barele de metal ale pătaturilor, albastrul intens al inșilor de sub chiuvetă, fiecare detaliu al hidoaselor păpuși: cojițele de carton lucios, impregnat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plopilor și platanilor, cu galben murdar de la tencuiala veștedă, bulbucată cu cariatide jalnice, de pe cornișa otelului. Cerul scânteia ca văzut printr-o lentilă cu un punct de aur în adâncul ei - soarele cu neputință de privit. Vorbele damelor, o trăncăneală fluturătoare, se formau și se deformau și ele, răsfrîngîndu-se-n perlele uneia, în nasturii fantezi ai celeilalte, în halba (a cîta?) pe care bărbatul în stacojiu, bărbatul cu ochii mei, eu însumi de acum trei vieți, o uitase pe masă, tot lungindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spuse căpitanul, și, cu un gest copilăresc, închise pleoapele cu speranța că, atunci când le va redeschide, fantasma de pe globul din cercuri de oțel va dispărea sau va lăsa locul vreunei demoazele plictisite, cusătorea-să la atelierul de după colț. Dar când cojile fluturătoare desprinse de pe obiecte se reîntoarseră în globii lui oculari, Vasile alunecă într-un vis în care se făcea că diva întoarce capul către bucata de București pe care se afla el pictat, scanează figurile de gură-cască și negustori de asemenea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
linii punctate și epure abstracte -, un zâmbet care-l îngheață. Și-i face, tocmai lui, un semn de chemare, imperceptibil aproape, dar imperios ca al unei zeițe. Și coboară, în vis, nlutind cumva, în diorama cu oteluri și berării, părul fluturător stergînd firme și felinare, până pe macadam, în fața lui Vasile, și-și apropie gura de obrazul lui și gândește lângă el, și Vasile știe cum va sfârși ziua aceea, știe că va lua o trăsură cu un muscal în surtuc verde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pocnea sec și rămâneam în mână cu o coadă de șopârlă, zimțată, a cărei rană supurîndă o puneam pe limbă ca să-i simt amăreala de fiere. Îmi împingeam fața printre flori exotice și frunze păroase de mușcată, înotam cu părul fluturător printre cerceluși, pentru ca apoi să-ncremenesc iar la fereastră și să privesc din nou și din nou, cum aveam s-o fac de-atunci de sute de ori, în vise și-n amintiri, panorama Bucureștiului întins pe coline și văi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asupra minții mele a o contorsionistă, ca să apuc cu dinții trandafirul de la călcâie și-apoi să mă-ndrept, grațios, în aplauzele galeriei cerești. Nu știam pe atunci că eu însumi eram trandafirul și că, fără coloană vertebrală și fără păr fluturător și fără dinți și fără galerie cerească - pentru că în afara trandafirului nu mai există nimic -l trebuia, totuși, să mă apuc în palme și să mă ridic pe mine însumi, să mă privesc, să-mi înfund fața-n petalele de purpură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-ar putea să nu știm niciodată unde Începe o poveste, Însă uneori putem spune unde nu poate Începe, unde șuvoiul curge deja cu putere, dezăgăzuit. Închid ochii și-mi Înfig iar compasul. Desfășor clipa fluturătoare și-i prind aripile de birou : ora 1 și 42 de minute dimineața, 9 noiembrie, 1960. Era frig și umed În Piața Scollay din Boston, și biata și neștiutoarea Flo - pe care aveam s-o cunosc În scurt timp drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]