19 matches
-
definitiv.) Dar sfîrșitul cel mai cinstit nu-i să înaintezi, din silabă în silabă, să te tîrîi chiar dacă-ți dărîmi viața? Desigur, ai mereu la îndemînă abandonul. Seducător, fermecător... Fleacuri flaște: abandonu-i dobitoc!!! Prea mulți își aranjează chestiile, trestiile gînditoare, fluturătoare, înălțătoare. Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le! A continua, oricît de chinuit, de nemiluit ai fi, îți dă, și ție, și, bănuiesc, și altora, un sentiment de efort dur-întremător, strîngînd putințele rămase, reînnoindu-le, înmuindu
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
revăd rănile cu o milă copilăroasa" (Maimuțăreli). Tip asocial, cu izbucniri incomode (la nivelul discursului!), poetul își înscrie existența într-o marginalizare structurală, pe care o savurează la modul antinarcisiac: Înfipt cu tălpile zdravăn/ în zoiul dezăpezirii/ cu urechi veșnic fluturătoare/ înjuram mărimile zilei le vorbeam lung/ femeilor pe la spate./ Mîncăm frugal mă învesmîntam sobru./ Trăiam în fereala.../ Mie îmi țineam de căldură!/ Blagoslovit cu o pereche de membre asidue/ reci asudate că lipitorile" (Peisaje rănite). Un centru de atracție fascinant
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
pe după creneluri. De fapt nu intenționaseră decât să măsoare distanța tirului. Unul din veterani mă informă că Romilde era și ea pe un bastion în rol de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit kagan-ul se opri chiar sub ea și într-o foarte bună limbă greacă îi strigă: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm de vorbă
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
rotițele mașinăriei, am sărit calul. S-ar putea să nu știm niciodată unde Începe o poveste, Însă uneori putem spune unde nu poate Începe, unde șuvoiul curge deja cu putere, dezăgăzuit. Închid ochii și-mi Înfig iar compasul. Desfășor clipa fluturătoare și-i prind aripile de birou : ora 1 și 42 de minute dimineața, 9 noiembrie, 1960. Era frig și umed În Piața Scollay din Boston, și biata și neștiutoarea Flo - pe care aveam s-o cunosc În scurt timp drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, Cu gândul dus pribeag prin lume, Cu fiecare toamnă-mi pare, Că pierd și eu câte un nume. Referință Bibliografică: POEM / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 286, Anul I, 13 octombrie 2011
POEM de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344357_a_345686]
-
s-a dus Ori a rămas tot mai subțire, Prin grelele de rod coroane, Ce-n primăvară, miresmau, Din albe flori în candelabre, Îndrăgostiții ce treceau. Tresar frumoasele codane, La sunetul castanelor Ce risipesc din plin culoare În părul des, fluturător. Cu pasul rar, printre frunzare, ... Citește mai mult Vârste pierdute Culorile de toamn-au pus,De-acum, cu totul stăpânire,Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
Pe verdele care s-a dusOri a rămas tot mai subțire,Prin grelele de rod coroane,Ce-n primăvară, miresmau,Din albe flori în candelabre,Îndrăgostiții ce treceau.Tresar frumoasele codane,La sunetul castanelorCe risipesc din plin culoareîn părul des, fluturător.Cu pasul rar, printre frunzare,... II. CRONICA, de Veronica Oșorheian , publicat în Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011. O poetă din Țara Năsăudului Mie, 21/09/2011 - 14:00 | Ion BUZAȘI Cultură| Litere Bottom of Form Veronica Oșorheian, coborâtoare
VERONICA OŞORHEIAN [Corola-blog/BlogPost/344358_a_345687]
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. Citește mai mult • Când copiii se joacă numai, ca să-și ofere fiecare cât mai mult sie și nu curăța după căței
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui...• La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie.• Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță.... IX. LIVIU JIANU - DIALOGURI CU ELISE (6), de Liviu Florian Jianu, publicat în Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015. • Când
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
și lui, când îți aduci aminte, niscai apă și semințe. Și dacă nu îi dai, există un Mare Papagal, sus, care duce și grija nimănui... La corbul sărac, ciorile ce mai cârâie. • Chiar dacă nu au deloc nici urechi (muzicale, că fluturătoare... au) nici voce, cățelușii pekinezi se străduiesc să cânte din toate puterile lor, când stăpânul lor cânta la muzicuță. • Importantă în viață este perseverența. Vă imaginați ce boom financiar va da stăpânul lor, când va pune pe gratis, pe feisbuc
DIALOGURI CU ELISE (7) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381282_a_382611]
-
de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care curgeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părul ei de doliu. A scuturat hotărâtă din cap și apoi a adăugat: — Nu-ți fă griji. Poți să fii sigur că n-o să-l expunem așa cum fac creștinii prin filme. Enervat de ochii În permanentă mișcare și de mâinile fluturătoare ale mătușii Feride, Îmbălsămătorul a rămas țeapăn ca un mort preț de o clipă chinuitoare, părând acum mai puțin supărat și mai curând abătut, de parcă și-ar fi dat seama dintr-odată că era cea mai nebună ființă peste care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
creneluri. De fapt, nu intenționau decât să măsoare distanța tirului. Unul dintre veterani m-a informat că Romilde era și ea pe un bastion pe post de spectatoare la făloasele parăzi ale regelui avar, îmbrăcată în veșminte de in negru fluturătoare ce nu-i lăsau descoperită decât fața palidă. A treia zi spre asfințit haganul s-a oprit chiar sub ea și, într-o foarte bună limbă greacă, i-a strigat: - Femeie, eu te-am iubit, îți amintești? Vino să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la rândul meu în privința gestului tău de a mă repudia. Dacă mă mai dorești alături de tine, sunt gata să te urmez. Nu știu ce și-au mai spus după aceea, fiindcă am ieșit din încăpere. Într-un car al mănăstirii, cu coviltire fluturătoare de in alb, Gaila a revenit la Pavia împreună cu noi și a intrat în odăile reginei. Eu mi-am luat un fel de vacanță, și zile-n șir am stat cu fiul meu Ansoald. VII Culegerea de legi longobarde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
face bine la suflet, zise Janey în chip de aforism. Și chiar și ea părea diferită; lipseau obișnuitele-i perdele de eșarfe și lanțuri, cărora le luase locul un singur pandantiv, iar cămășile și șalurile sale la fel de lălâi și de fluturătoare fuseseră schimbate cu o jachetă cambrată, cu pantaloni asortați. —Arăți minunat, Janey, spusei eu, aplecându-mă să mă uit mai bine la pandantiv, o piatra a lunii. —E piatra zodiei mele, spuse ea, atingând-o și roșind ușor. Un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
unui medic i se cădea să cunoască toate umbrele societății. Într-o zi, pe seară, simți o mână viguroasă ce-l strângea de braț. Se-ntoarse și se găsi față în față cu Stănică, gras, bine îmbrăcat, cu o lavalieră fluturătoare la gât. - Ce mai faci? îl întrebă Felix convențional, ca să-șiascundă neplăcerea întîlnirii. - Mă-mpușc! zise zgomotos Stănică, fără umbră de deznădejde. Felix îl întrebă din ochi asupra cauzei. - Îmi trebuie, dragă, cel puțin două sute de franci numai-decît, și nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată. Era ceva mai în vârstă decât Stănică și amintea puțin pe Pascalopol, fără să aibă finețea aceluia. Era proprietarul unei mori, milionar și senator. Stănică văzîndu-l, îi făcu semn fluturător cu mâna și-l întrebă foarte familiar: - Ce faci, mă Toadere? Interpelatul nu se supără și răspunse simplu: - Bine, Stănică, dar tu? Stănică făcu semn cu mâna că e dezastru și privi către ceilalți din odaie, făcîndu-le salutări cu mâna
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în ramă, hîrîie pe ciment, prizonieri ai locului marcat, recreat în consemnare, claustrofob în formă agravată. Ora 5,13, în personalul Mărășești Miercurea-Ciuc, în stația Adjud, noapte, dacă nu risipeau venea frica să nu strice risipirea, Urechești în interstițiile vagoanelor fluturătoare spre Adjud, a, dar s-au sculat băieții, au făcut și focul! noi trei navetiștii, asigurarea că e cald, spinarea una cu spătarul care emană căldură, Căiuți gestul distrat, răsucită și cu verdele lanternei spre mecanic. Ora 7,55, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
plastică secesionista o știam mai demult, din mărturia lui I. Petrovici privind cursul de logică al lui C. Rădulescu-Motru: "un stufăriș de teorii moderne, care alcătuiau un fel de zugrăveala ". Expansiunea imaginii anexează firesc spațiul mișcărilor interioare: "Zaimf de vis fluturător, un gînd ușor se mlădiază/ spre tremurările de stele ce jertfă patimei veghează" (St. Petica, Cînd viorile tăcură, XIII). Declanșarea instantanee a unei pasiuni este comparată cu o sămînță pe care vraja unui fachir "ar face-o (în cîteva minute
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]