KorAP: Find »[drukola/base=fluturel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

57 matches

Corola-journal/Journalistic/84318_a_85643

loc premiera oficială a spectacolului pentru copii “Degețica”, în regia lui Aurel Mitran. Împreună cu celebrul personaj creat de Hans Christian Andersen, spectatorii mici și mari cutreieră, alături de Degețica (Corina Dragomir) și de prietenii săi Buburuza ( Veronica Popescu), Libelula (Oana Tofan), Fluturel (Stelian Milu) și Rândunica (Mihaela Coveșeanu), tărâmuri de poveste. Timp de oră peripețiile Degețicăi, ale mamei sale (Annemary Ziegler, care este și asistent de regie) și întâlnirile cu Domnul Broscoi (Bogdan Niță), Domnul Șobol (Marian Rădulescu) și cu Prințul (Ovidiu

Jolt Kerestely la ”Excelsior” by Oana GEORGESCU (2014) [Corola-journal/Journalistic/84318_a_85643]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

e adevărat, am avut un talent: să mă pun rău dar bine! cu toată șefimea) nu mi-au spus nimic. Iar inteligența mea socială e zero: nu pricepeam de ce erau din ce în ce mai distanți, mai grăbiți cînd ne întîlneam. Ce-i drept, Fluturel mi-a suflat că Lerești va fi "rotat" în alt post și atunci... "Reclamă-l, Iordana. Fă un memoriu. Ce, nu mai e nici un tovarăș deasupra lui?" Am pierdut tot ce credeam că e tot: slujba, iubitul și (culmea) am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
statului, iar Lerești devenise, tot peste noapte, onirocenzor. "N-ai citit tezele? Reacționaro!", a dat tare sonorul Leandru, să-l audă cei care făceau note informative la Securitate. Abia după '89, la coliva unui poet (Ioanid Romanescu), am aflat de la Fluturel: "Practic, nu mai aveai drept de semnătură în revistele ieșene". Practic ăsta mi-a sunat ca dracu'. Am bătut la tot felul de uși capitonate, fără să știu sesamul. Nu mi s-au deschis. M-am zbătut, am încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
nu muri..." (N-au plecat și au murit!) vin direct din "iar noi locului ne ținem", versul ironizat de Antofiță. Prin decembrie '89, era "apreciat pozitiv" de PCR, "pentru devotament și curaj partinic în relațiile cu autorii-studenți". Mi-a spus Fluturel că, într-o ședință a ziariștilor, se mira: "Cum de sînt unii care nu vor să se scrie despre marele nostru co'ucător, to'a'ăși?" Lupta asta animalică pentru bunuri rele o să ne transforme într-o gașcă submorală? Preferăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
album". Punctul pe care-l folosește în loc de liniuță de unire îmi arde pielea cum m-ar arde o țigară, aplicată sistématiquement. Tu chiar n-ai nici o vină în povestea asta, Iordana? Poate că ai una: nenorocitele de romane ultime. Doar Fluturel ți-a spus, la o lansare de carte, că mergi pe o linie subțire-subțire, între eros și porno. Ai luat-o drept una dintre afirmațiile lui de Iago, dar o fi fost Iago? Rusalin le-a citit (cum îți scrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Iago, dar o fi fost Iago? Rusalin le-a citit (cum îți scrie) și te-a confundat cu senzuala Marlène. Culege roadele strategiei ficționale atunci. Scrisul la persoana întîi are și dezavantajul că autorul e confundat cu personajul care narează. Fluturel chiar a vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă de seamă, Fluturel, Efect de real e titlul cărții".), de regimul als ob al scriiturii. Geaba l-am trimis la Hans Vaihinger: Die Welt als ob. Geaba i-am spus că orice ouctor****** de text trebuie să funcționeze ca și cum. Regula jocului e să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
asta, "cine-i cutare?" Citiți cu toții prea literal", m-am opus eu acestui mod de lecturare. "Istoria nu e reală, ci verosimilă. Personajul reacționează ca X, dar nu-i X. Și nimeni nu este Iordana Marievici. Lumea e de hîrtie, Fluturel, e reprezentarea mea. Nu mai căuta cheia". "N-o să-mi spui că habar n-ai cine-i Bebe Sex, cine-i Antofiță, cine-i Turcitu... Horia Zilieru se recomandă el însuși lancu Păun. E cineva să nu știe că magistrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Bășinică al nostru, de la "Ora", că Magda U. e Magda U., că Ioana Holda e profesoară universitară în cărți de tarot și-n dicționare de vise?" "Iago!" i-am zis în față. "Ei, puțină confuzie nu strică, a ținut-o Fluturel pe-a lui. La lansarea Magdei U., cu Strigă acum..., am anunțat că personajele sînt în sală și i-am epuizat stocul de carte". Asta-i! mă trezesc din somnul cel de moarte. Deșteaptă-te, românco! O să bag albumul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de detergent. Dacă e contrariul ignoranței, se ajuta Fluturel de Noica, arzîndu-mi o palmă familiară pe umăr. Alistar e mort după tine. Și Iancu Păun". Nașul debutantelor (lansînd aceleași propoziții la toate: "Te-am fișat!/ Te-am glosat!/ Te-am debutat!") răspîndea galanterii pe toată raza tîrgului; Alistar, scriitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
După ce-a fost debarcat Șoitu (scaunul trebuia eliberat prin intrigă-atac dinspre foștii flatteuri și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
trebuia eliberat prin intrigă-atac dinspre foștii flatteuri și a fost), la revistă s-a instalat gîndirea stereotipă. Lerești îi prefera pe condeierii cît mai șterși (tip Milucă), să nu se rețină ceva original. Fluturel i-a zis "Bășinică" și după Fluturel ne-am luat noi toți. Lucian Foișor a dat și explicația etnologică: "Om slab, făcut din bășina lui Dumnezeu". Într-un jurnal de bătaie lungă (abia și-a publicat primele patru părți) se tot vaită că nu l-au lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
deschis ca un solar, despre Fălticeni sau Florența nordului, despre pescarii din Deltă, "consumați de aceeași patimă: supunerea naturii". Îl găsea în satul Vărsătura pe un Posdîrcă. Posdîrcă ăla descoperise leacul bacilului care îmbolnăvea via și vinul (de tip) nou. Fluturel, care și-a scos și el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele barajului" de la Bicaz. Ei, Fluturel, Fluturel! Era așa de rău să stai răstignit la hotel Ceahlău o săptămînă, să bei paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
el un volum de memorii, povestește cum a fost suspendat de la radio pentru că nu spusese lozincile obligatorii (i le adăugase șefu'; emisiunile nu erau, pe-atunci, în direct) și pedepsit să facă reportaje despre "stelele barajului" de la Bicaz. Ei, Fluturel, Fluturel! Era așa de rău să stai răstignit la hotel Ceahlău o săptămînă, să bei paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
scriitorii ei". Nemaipunînd la socoteală Cărticica Roșie pe care-o obținuse-n dar. Ce-o fi făcut cu ea, după septembrie '75, cînd Mao s-a ocultat, nu știu. Ne cocoșam de rîs citindu-i neroziile. Cu voce tare, împreună cu Fluturel și cu Lucian Foișor. Deși ne cam strîngea în spate ce se zvonea după vizita lui Caisă la Mao. Urma să purtăm salopete? Să mîncăm la cantine? Să scriem cărți colective, sub pseudonim? Dumnezei-Popeștii păreau puși pe reduceri de tiraje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
cumpăr și albume de artă, și toate cărțile pe care le vreau, dacă primesc un ban și cheltui doi, pe gaz, pe apă și pe lumină? Cei mai săraci proprietari sînt proprietarii de metafore. Am sporovăit în trei (cu un Fluturel bosumflat între noi, de ziceai că stă să-i cadă-n cap biserica armeană) despre vechea "Oră" și intervențiile creatoare ale corecturii. Într-o notă despre spații verzi, se tipărise Porcul Libertății. Carmen Fericeanu făcuse c din e, în euristică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-acolo: "lemn obtuz". Am rîs ("marea hlizeală" de la "Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar efectul (de ceață) a fost altul: eu am dispărut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
de anchetele în restaurante: "De ce nu sînteți la locul de muncă, tovarăși?" Beți la locul de muncă, nu la crîșmă, hohoteam noi. Rîdeam de însemnările liricoide semnate de Barbu Rădoi, ca Simfonia ciocanelor. "Nu-i cam indecent titlul ăsta?" După Fluturel, era un demers psihanalitic. Rîdeam de bietul Ciușcă, băiatul pus pe alergătură între lynotip și zincărie: "Vreți literă pitit? Mai pitită n-am". "Ăla, poetul, vine cu cărbunele încins în palmă manuscrisul și vouă, redactori, nu vă pasă? ne moraliza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
voia "să aprofundeze expunerea fundamentală de la Congresul educației politice și al culturii socialiste", din iunie 76 și fugea de "reciclările" impuse presei. Fuga a ajuns prima dintre cele patru îndeletniciri fundamentale ale omului. A devansat hrana-pradă, lupta și sexul, rîdea Fluturel de Lucian, care alesese, între Academia "Ștefan Gheorghiu" și Spital, Spitalul. Mai rîdeam de Angela Chișcă și de versificările ei (prin decret) despre "originea noastră traco-dacă". Mai rîdeam, încă mai rîdeam, deși nu se mai lucra cu literă corp opt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină. Avea o fustă lungă, cu entre-deux-uri de dantelă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
o imaginație fără frontiere. Ieșite (schițele) o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se răsufle. Ce? Hai, mă Dana! O să afle șeful că Lucian a scos din muzeul teatrului jobenul. Aha. Unde Fluturel e custode, am înțeles. Jobenul devenise foarte problematic. Sigur o povestești tu cuiva, știu eu pe unde. Într-un roman, într-un foileton... O s-audă șefu. Rămînem puhas golas, și eu, și... Nu. Jur. Jur acum și pe veci. Jur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Jur să nu spun nimic nimănui. Cum un tip mai colorat se apropiase de masa noastră să-ntrebe/ceară ceva, mi-a venit ideea salvatoare: Du-te de-aici. Lasă-ne să repetăm. De ce n-am fi fost eu, Lucian, Fluturel, tustrei, dintr-o trupă de teatru? Lucian chiar era un arlechin. Nu în iarbă, ci încadrat de bagheta sculptată a barului de la Bolta Rece. Mai ales că-și tot ridica jobenul, cu gest amplu, ca și cum ar fi salutat duduci dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]