1,681 matches
-
să adune el de când își tot plantă pomișorii în livadă din spatele casei ??? Dar el n-are nevoie de aplauze, căci primăvară, vara, toamna, aceștia își unduiesc frunzele în vânt, multumimdu-i că îi are în grija. El știe, că asta înseamnă foșnetul pomilor bătrâni, pe care nu îndrăznește să-i facă scândura pentru gard. Are nea’ Ion multe obiceiuri bune, învățate sau adaptate la viața lui simplă, fără cuvinte complicate, cum ar fi “ecologia” sau “fitza”. Gestul lui Tăriceanu este intr-adevar
“Ecologică contra” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82800_a_84125]
-
orînduiesc ultimele imagini cu care să plec desenate pe retină. Sinaia! Orașul celor mai frumoase amintiri și întîlniri, un loc binecuvîntat unde am simțit ce înseamnă iubirea, tandrețea, protecția unor părinți formidabili. Clădirile, pietrele, Castelul Peleș poartă și poveștile mele. Foșnetul rochiilor de regine și prințese s-au amestecat cu freamătul pădurii anunțîndu-mi prezența, prieteni și prietenii care au răsărit din trecut, din pămînt și iarbă verde în recenta mea fugă de București, acolo, la Sinaia. Diferite etape ale existenței mele
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
cât și de atracția pe care-o exercita asupra lumii ideilor și artelor din cel de al doilea imperiu, era la fel de conștiență și de varsta să; lucru mai rar la femeile răsfățate, oricât de inteligente ar fi ele. Înafara de foșnetul mătasurilor scumpe și de ostentația fardurilor a caror folosire cu insistență era de acceptat la o soție de pictor căutat pentru decorul construcțiilor somptuoase, somptuoasa și ea atât prin maniere cât și prin libertatea ideilor pe care nu se sfia
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
par izolați unul de celălalt. De fapt, în compartimentul de tren dai mai curând peste oameni neinteresanți. Le arunci o privire în treacăt și constați că nu te interesează. Între timp te pomenești provocat de un gest, un cuvânt, un foșnet să-ți mai arunci o dată privirea în direcția aceea și e posibil să descoperi ceva ce te atrage. Femeia de lângă tipul cu obrazul ciupit de vărsat de vânt e promițătoare, dar e în același timp periculoasă pentru că nu are nici o
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
vitrina și cristalurile ei, cu obiectele nenumărate și extraordinare care dau misterul deșertului, care îi refac culorile - bronzurile și nisipurile, elementele, mirosul, visele lui, cu deșertăciunile lor cu tot; mă gîndesc la prelungirile liniilor verticale, la umbrele de pe scenă, la foșnetul inurilor, bumbacelor, pielii (ce corespondent frumos între costumul lui Santiago, al Alchimistului - Constantin Cojocaru - și pielea din legătura cărților), la apariția lui Papaiani în Regele Salemului, la nisip, apă, vînt, căldură... Peste toate adaug, în liniștea și taina unei nopți
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
că, fiind așadar poet, trebuie să mă inspir din natură (educație școlară, vezi bine) și mă văd în vacanțele la țară - familia mea se stabilise la Cluj, tata milițian, apoi șofer, mama casnică - stând la marginea pădurii, ascultând ciripitul păsărelelor, foșnetul copacilor, zborul fluturilor ș.a.m.d. și imediat compunând, scriindu-le, descriindu-le într-un caiet, poezii după poezii. O, era, a fost raiul meu de scriitor! După care încet-încet a venit căderea în timp, cum ar zice Cioran, îndoiala
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
dar mai ales amintirea acelei hardughii uriașe, care coborâse din cer, mă țineau într-o moțăială pe care neliniștea o împiedica să se prefacă în somn. Când o coamă de deal a început să se desprindă din întuneric, am auzit foșnetul fermoarului și am ieșit din colibă. Era ea, așezată pe o stâncă, prinzându-și bareta de la pantof. Fără să mă vadă, scotocea în rucsac și scotea tot felul de lucruri pe care le punea într-o pungă de plastic cu
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o profila ușor în penumbră. De cum a vrut s-o sărute a simțit-o cum se crispează din ce în ce mai tare. - Mama o să se întoarcă să-și ia la revedere. Așteaptă să se ducă amândoi la culcare... Afară se auzeau soții Mañara, foșnetul ziarului, dialogul lor neîncetat. În noaptea aceea n-aveau somn, era unsprezece și jumătate și ei sporovăiau mai departe. Delia se întoarse la pian, cântă parcă plină de înverșunare nesfârșite valsuri autohtone, cu da capo al fine încă și încă
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
Văduva asta tehuie bucuriile ei./ Din cînd în cînd, bunul Dumnezeu/ somnolează îngăduitor, iar pîntecele său/ enorm// învăluie în crisalida umbrei binefăcătoare/ orașul de colb, Craiova./ După-amiază de vară, 26 iulie, vineri,/ cîinii comunitari visează ciolane imense,// tresărind doar la foșnetul frunzei/ de castan ofilit. Sînt străzi/ în orașul Craiova pe unde s-ar preumbla/ și îngerii gardieni,// dacă le-ar ști. Văduva le descoperă/ din greșeală. Dumnezeu milostivul,/ în grija lui pentru fiecare gîză,/ o ocrotește și pe ea”. (Bucuriile
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
urletele asiatico-balcanice ale unuia dintre maneliștii în vogă îți cutremură urechile... Alergi undeva, în afara orașului, într-un miraculos conservat rest al Codrului Vlăsiei. În plină caniculă, umbra te îmbrățișează ca un vechi prieten („codrul - frate cu românul”). De aceea, și foșnetul frunzișului de sub pași îți răsună familiar. Dacă rămîi nemișcat două-trei minute, zeci de gîze iau, copilăroase, act de prezența ta. Curtezani înaripați își revarsă nevăzuți trilurile. Închizînd ochii, obții un crîmpei dintr-o demult încercată senzație onirică de paradis. Nu
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
și s-a lăsat noaptea, o noapte deasă și întunecată. Luna încă nu răsărise. Din toate părțile îi înconjurau umbre, zgomote, murmure pe care ei le confundau cu siluete, persoane, voci. Dar erau doar bezne, trunchiuri de copaci, vreascuri trosnind, foșnet de frunze. Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
modestie, prin întreg comportamentul, unul amăgit, doar, singurul politician român iubitor de literatură și autorul, mascat, al unor poezii de o juvenilă, disciplinată inspirație, din care o citez, fără să supăr, sper, pe cea mai succintă: Târziu, obosit, luptătorul Tomnatic foșnet - când ridici o pleoapă, Din cer se năruie în ochi argintul. Pământul e un fruct în care-și sapă Bătrâne animale labirintul. Copiii, respirând în somn pe plaur, Stârnesc dezastre dulci în carnea florii. Sub coaja universului de aur, Auzi
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
trecând de la știință la conștiință. Viața scrisă a unui om scapă printre degete trăiri simple date de mirosul primăvăratec al pământului reavăn, de stingerea zăpușelii zilelor de vară în apa unui râu, de înfruptarea din fructele luate din pom, de foșnetul pașilor prin covorul de frunze, toamna, de bucuria fulgilor sturlubateci de nea și atâtea altele aflate într-o continuă remodelare într-o singură zi, darămite în atâtea decenii? Suntem convinși că înșiruind nume de oameni și de locuri, ani, studii
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
unui nuc care și-ar face nucile sub pământ umplându-le cu întuneric soarele iar e un mare turn gol bărbatul a mai rămas în camera joasă și după ce vântul a spart toate geamurile și a rostogolit casa cu același foșnet lipsit de speranță cu care se desface un ziar mototolit iar întunericul ascultă respirația paginii Privind iarba când scrii chiar la îndemnul sau la rugămintea cuiva nu mai mult de o propoziție despre aducerea ta din întunericul spart al unei
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-o vrajă - Cum să respir, să n-o deșir
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
lui ștefan cel mare și sfânt stătea Necunoscutul era chiar în fața noastră semăna cu un mare strateg semăna cu un ilustru savant l-am privit cu admirație îndelung foarte atenți să nu-l tulburăm deodată în spatele nostru am simțit un foșnet pași ușori ca niște aripi de rândunici o mișcare bruscă a cerului și a pământului și când ne-am întors puțin foarte puțin privirea înapoi ceva s-a cutremurat din temelie nu eram singuri îl priveau împreună cu noi pe Necunoscut
Poezii by Ioan Pintea () [Corola-journal/Imaginative/4874_a_6199]
-
viață astfel încât ea să fie tânără și tu foarte bătrân la sfârșit să te întrebi atunci la ce bun toate astea când s-ar fi putut altfel petrece totul și viața și frunzulițele verzi și chiar ramura de bambus cu foșnetul ei foarte subtil cu tot acestea îmi treceau prin minte într-o seară de toamnă departe de locurile unde crește bambusul și fără să fi meditat îndeajuns la mine însumi înainte de a-mi pune zilele în loc de frunze pe-acea acuarelă
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite, regiuni ale creierului: „ascultați foșnetul cortinelor". Ea, focoasă, îi mai spune lui o dată că are acasă o broscuță de acum 40 de milioane de ani într-un chihlimbar! Nu se poate. Vii să o vezi? S-a mai liniștit. Afară, acum, soldații bat pas de
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
mea de poet provincial. V-ați îndoi cum v-ați îndoit la mijlocul veacului icsics de existența Regelui loan din Tibet că, deodată, în balconul de la etajul opt, mireasma cafelei braziliene mi-a adus în dar răgetul unui leu alb, și foșnetul parfumat al rochiei de gală a văduvei trandafirii. Ați pune la îndoială clocotul vulcanilor din Islanda și cenușa care se așterne din gura lui Dumnezeu-cocon ocrotitor peste cenușa din cărțile voastre, peste cleștarul inimii mele.
Cenușa din gura lui Dumnezeu by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/6287_a_7612]
-
până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de mare cheamă pașnic, familiar, parcă ar fi acasă : își aduc poate aminte cum planau cândva în aceste locuri deasupra întinselor ape cel mai recent acum vreo 50 de milioane de ani Marea Sarmatică
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
se vede orașul în care ai rupt tăcerea, desenul lui întrerupt și vag te ajută să uiți de muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi prin care a trecut nevăzându-le... Somnul de dimineațî Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
acolo, arunca o privire harnică spre scârțâitul fierbinte al roților, dar numai primăvara, când începeau toate să fie pe jos: asfaltul se înroșea, cât era de lung, iar apoi pleca mai departe, albastru și tăcut, să o viseze încet, printre foșnetele dintre vârste. Atunci, țipătul devenea al unei femei, dar își jura să se întoarcă într-o zi, puternic și al nimănui. Zburau, în toamna ca zahărul de pe fundul ceștilor de cafea, păsările uitate odată cu anii domniei: vara murise tânără și
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
vagă/ a încovoierii de ceruri peste trecut?/ Mă întreb, și capul îmi cade în piept,/ revin la uscat, viața mi-o îndemn să se ducă pe pași./ Merg cu marea pe urme, căci se aude/ veșnic alături și în spate foșnetul de mîngîieri al uitării” (ibidem). E clar că uscatul apare suspectat ca o obligație absconsă, iar marea e îmbrățișată ca un liman al izbăvirii... Dar pînă la urmă nici unul din elementele fundamentale ale lumii (apă, aer, foc, pămînt) nu-l
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
fie o călătorie”. Imaginarului cosmic i se substituie un imaginar al „călătoriei poetului prin lume”, cu astfel de adnotări: „Sub greutatea întunericului, focul/ se retrăgea în crengile ude./ Dinspre zidul neîntrerupt al porumbului/ venea frig și o neliniște/ pătrunsă de foșnete și alunecări,/ și zidul mereu mai înalt/ se apropia, împingîndu-ne/ spre ochii, și ei neliniștiți, ai focului.// Dar pe-aproape se auziră caii păscînd;/ cîmpia se înclina ca un leagăn. Cînd unul din cai sărea stîngaci/ pe împiedicatele picioare dinainte
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]