88 matches
-
a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 by http://confluente.ro/Fiind_365_1_iconosonete_de_nicoleta_milea_1392311260.html [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
în veșmintele vorbirii, Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi. Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem, Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem. Versul lor, e doar o umbră, ostenit, fără foșnire, Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire. Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare, Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare. Referință Bibliografică: De prin vorbe, Eminescu, este-a sufletului hrană ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE PRIN VORBE, EMINESCU, ESTE-A SUFLETULUI HRANĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/De_prin_vorbe_eminescu_este_a_sufletului_hrana.html [Corola-blog/BlogPost/357310_a_358639]
-
Dar și mai bine-i, când afară-i zloată Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechi al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rânduri-rânduri; Deodat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri ... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii. Am citat acest superb sonet pentru că, din clipa asta , vreau să mă adresez cititorilor și nu scriitorilor de “literatură” pe bandă rulantă. Am
POEZIA LUI CONSTANTIN TRANDAFIR de IOAN LILĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 by http://confluente.ro/_cititul_cartilor_poezia_lui_con_ioan_lila_1349273104.html [Corola-blog/BlogPost/343871_a_345200]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Oftează frunze'n drumul spre oriunde, Ofrande'n galben, ocru, arămiu, Îndestulând covorul pământiu Cântând prin moarte, noii vieți, colinde. Spre stratul moale de foșnire mută, Valsează sinecuri din nori desprinse, Cu soli fecunzi sosiți ca daruri ninse, Vor zămisli o plapumă tăcută. Vreau liniștea din alb să te pătrunză! Pe fulgul tău, schimbat de'acum în seve, L'ai mai lăsa, oftând, să te
OFTEAZĂ FRUNZE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1487146006.html [Corola-blog/BlogPost/372509_a_373838]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > NINGE-MĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge-mă cu fulgi de păpădie În surâsul cald al serii, Alintă-mă cu-o dulce melodie, Chemând foșnirea primăverii. Înalță-mă pe creștet de visare Împodobindu-mi sufletul cu viorele, Încântă-mă cu-a ta mirare În despletirea simțurilor mele. Privește-mi trupul fremătând Sub mângâierea-ți plină de suspine Îmbată-mă cu tine, ascultând Refrenul surd al
NINGE-MĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1487707203.html [Corola-blog/BlogPost/382871_a_384200]
-
DIN POVESTE Nostalgic mă privește cuvântul printre gene Și lacrima-i răzbate prin colțul îndoit, Dar nu-nțeleg cum poate să-mi picure în vene Chemarea dezgropată de tocul ruginit. Spirale sângerânde, sub mantia albastră, Visează începutul și zborul absolut; Foșniri de aripi albe, o pasăre măiastră, Toiege de lumină și brațele de lut... Mi-am ascultat chemarea - înfiorări celeste, Dar arsă e tăcerea cu lacrima de foc Și simt cum iar deșiră-n povestea din poveste Cuvântul de lumină, rugina
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_ieva_1416747896.html [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
afective. Artista este frumoasă, atât de frumoasă încât umple privirea de raze trandafirii și armonii corporale ale omului pe care nu poți să nu-l îmbrățișezi cu ochii și să nu-l iubești, căci în inimă pornește la vederea lui foșnirea unor fiori alinători și o mângâiere mătăsoasă! Surâzâtoare și luminoasă, maestra Angela Gheorghiu scoate dintr-un glas adânc fericirea, și o dăruie, iar dintr.o pură frumusețe, înconjurată de aură, bucuria, pe cât de omenească, pe atât de inefabilă. În jurul ei
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1420953325.html [Corola-blog/BlogPost/353206_a_354535]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1572 din 21 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1429596703.html [Corola-blog/BlogPost/353906_a_355235]
-
crezi că e paiața cu râsul său nerod.// Și personagii-umbre se mișcă fără rost/ În comedii sau drame ce parcă nici n-au fost/Fantomele s-adună și se despart în grupuri/Regizorul lipsește-el, meșterul de trucuri.// Și șoapte și foșniri se-aud dinspre cabine/ Dar Hamlet, prințul înnegurat, nu vine./ Doar vântul se strecoară prin geam și prin perdele/Ofelia-i o umbră împresurată-n ele.// Nici Richard nu apare nici alte personagii/ Care-au vibrat o lume sau au
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
Poezie > Afectiune > ZAMBILE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-nalță blând lumina croindu-și cale lungă, sub rochii de mătase din nesfârșitul lut, apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1459161246.html [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
atentă, Dreptul la timp se constituie într-un document fundamental al resurecției poetice românești din 1965, în dreptul de a exista al noii generații poetice, totodată conținând și o Ars poetică, „țintind “, pare-se, holopoemul de dincolo de imperios-barbianul „cântec încăpător, precum/foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare “: Îmi învățam cuvintele să iubească, /le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată. Le arătam arborii/și pe cele care nu voiau să foșnească/le spânzuram fără milă, de
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1387449705.html [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin’ să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea by http://revistaderecenzii.ro/radiografii-lirice-cronica-de-prof-dr-nicoleta-milea/ [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nurii tăi îmi străpungeau gândurile mă ardeau așteptările adormite pe brațe,tomnatic, se răzvrătise în mine un dor ce-mi ardea patimile, mă agățasem de sângele tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate, eu îmi oblojeam rănile sub o movilă de așteptare, nurii tăi mă
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1455204440.html [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului S-a deschis poarta iertării! S-a deschis poarta iertării, Semn, că timpul bate-n geam, Aprinzând făclia serii, Împletind idei pe ram. Din foșnirea-i mătăsoasă Se desprind puteri de dor. Gândul, plictisit în casă, Se agață d-un fior! Cerul rece, înmărmurit, Amintind de iarna grea, Dintr-o dată a umbrit: Visul blând, lumini de stea! Referință Bibliografică: S-a deschis poarta iertării! / Virginia
S-A DESCHIS POARTA IERTĂRII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1422421305.html [Corola-blog/BlogPost/382335_a_383664]
-
veacu-ți singur, al nostru tot mai curge, Răsar nuferi pe lacuri și Blanca-n tei te plânge. SPERÂND ÎNTR-O MINUNE Pădurile se nasc la poarta către stele, Ascund la pieptul lor și pasul, și cărarea. Adună legănare, dar și foșniri rebele; Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea. Fântânile se nasc la geana gliei plânse, Când cad răzlețe spice sub coase ruginite. O ciutură și-un lanț se zbat spre hău neunse. S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte. Iar
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/daniela_popescu_1457519613.html [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
a fi raportul dintre om și Dumnezeu, dintre Creație/Poesie și Creatorul/Poetul său: „Să ne iubim! Apocalipsa vine/ Abia atunci când holdele, bogate,/ Se vor pleca de rod străluminate:/ Troițelor din noi cin' să se-nchine?// S-au stins demult foșnirile rotate,/ Pândarul Clipei suduie lavine,/ Înmărmurind tăcerea - ce rușine!/ Din ciutura iubirii curg păcate!// Nu mă privi cu ochii depărtării,/ Jăraticul mai pâlpâie în vatră:/ Salvează-mă, nu mă lăsa pierzării!// La zid sunt pus! Turbații câini mă latră/ Sub
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 by http://confluente.ro/Testament_in_alfabetul_tacer_nicoleta_milea_1392502263.html [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]
-
Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 122 din 02 mai 2011 Toate Articolele Autorului Poetul Crucii, Virgil Mateiaș s-a prelins în lumina unui farmec cu versul său divin, în care slovele ne sorb haric din limpezimea bucuriei. Foșnirea Izvorului din Rana lui Iisus deschisă, se vremuiește-n împliniri ca o holdă de dorinți. În sufletul său viu, cerul s-a ascuns pe o pajiște de dor, înmiresmată de Florile Primăverii. Împejmuit de taină, nădejdea i-a-nflorit în
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti_0.html [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
nu mă surprinde vidul din mine și nu mă părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol adesea mă doare apropierea de mine aș vrea să fur moartea cum alții viața mi-o fură și-o plimbă-n berline cu foșniri diafane printre cenușiu și singurătate în ținuturi străine. vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi dar cuvintele se pitesc tot mai departe de mine trec de hotarul alb al zilei și rătăcesc prin pădurea de întuneric a nopților
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 by http://confluente.ro/Vreau_sa_scriu_ion_ionescu_bucovu_1363268627.html [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
sparg de zidurile timpului, valuri mari care vin cu uragane, valuri mici solare în care se răspândește argintul vieții și fericirea se plimbă pe plajele însorite ale verii, îmi număr bucuriile și durerile și moartea-mi tremură pe la ochi în foșniri diafane, visurile-mi biciuiesc vederea, în fiecare zi iau viața de la început ca pe o lecție pe care memoria n-o poate învăța, rătăcitor ca ulise prin viață, trec prin păduri neumblate și ies la lumină, hărțuit și flămând ca
TURMA ORELOR ALBASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Turma_orelor_albastre_ion_ionescu_bucovu_1385811411.html [Corola-blog/BlogPost/344621_a_345950]
-
cruciadă și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Psalmodieri_captive.html [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului pajiști întregi de ierburi aplecate se sfătuiau în murmur de foșniri împrăștiau arome ridicate de adieri de vânt și unduiri se-ndestulau albine cu prinosul nectarului din florile de-april își defineau cireșii toți frumosul culorii, sub al păsărilor tril departe pe cer un nor se ivește pătează umbra-i frumosul
UN MINUT DE PRIMĂVĂRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1460266089.html [Corola-blog/BlogPost/381969_a_383298]
-
Dar și mai bine-i, cînd afară-i zloata, Să stai visînd la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jet pe gînduri, Visez la basmul vechi al zînei Dochii; În juru-mi ceață crește rînduri-rînduri; Deodat-aut foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scînduri... Iar mini subțiri și reci mi-acopăr ochii. ÎI Șunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece Din ceasul sfînt în care ne-ntîlnirăm, Dar tot mereu gîndesc cum ne iubirăm
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
paradoxurilor planetare”, dar în inconfundabilul său mod liric: Prin văi cu ierbi de brumă turma / Își paște tragic sieși urma. În fluier intră frigul, ura, / Pe unde a ieșit căldura.// și-n loc de funze, pe meleaguri, / Din cosmos curg foșniri de steaguri. // Visarea crește, cerul scade, / Pe mări deodată Newton cade. // Mistrețul roade doina veche, / Se trage crucea de ureche. // și-mi alipesc, uitând necazul, / De steaua cea de pradă-obrazul. («Paradoxuri planetare” VRF, 218). Grigore Vieru are divinul dar de
Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
lacrimilor / durerilor lumii, poezia fiind transcriere de „stări care dor”, versul - „plâns” al condiției umane: «transcriu doar niște stări care mă dor / și scriu un vers atunci când nu-l pot plânge» ("Inevitabila poezie" - PS, 311). Trupul poetului nu este barbiana «foșnire mătăsoasă a mărilor cu sare», ci «un port la stranii mări»; poetul nu are «vreo pretenție de a urca / pe scări ierarhice, în veacu-acesta», în vârful piramidei sociale, dar el este mai mare decât împăratul, regele, președintele, decât omenirea toată
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
pierdute în „sborul invers“, „zborul“ dinspre tinerețe spre bătrânețe, dinspre viață spre moarte, dinspre lumină spre întuneric; numai în acest chip istovitor, trăind / cunoscând profund marea vieții, se naște veritabila poezie, pura poezie, asemenea transparentelor meduze ivindu-se dintr-o foșnire mătăsoasă a clorurii de sodiu. În "Timbru", se continuă "ars poetica parnasiano-hermetică barbiană;" "cimpoiul" și "fluierul" (metonimie / sinecdocă: "Poet / Poezie") sunt instrumentele specifice rapsozilor pelasgo-daco-thraci / valahi (dacoromâni-arhaici), întregului neam al orfeicilor; "misia Poetului / Poeziei" este de a cânta «durerea divizată
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]