294 matches
-
Avem asociații și fundații cu duiumul, specializate în violarea drepturilor omului, dar parc-au intrat în pământ. Cu o singură excepție - scandalul OTV -, nici una dintre consumatoarele de fonduri externe nu s-a lăsat trezită din somnolența indusă de sunetul plăcut foșnitor al eurodolarilor. Dar și atunci când două doamne oneghiste au ieșit în arenă au pierdut un minunat prilej să tacă: vizibila lor inabilitate le-a adus în situația comică de-a se transforma în apărătoarele lui Dan Diaconescu, deși cred că
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și tandrețe, fără nici un ifos. Datorită minunatului poet și muzicolog, pe nedrept uitatul Emanoil Ciomac am putut pătrunde în raiul muzicii enesciene. Am avut, așadar, privilegiul să-i "cunosc
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
ale orașului. Descinzi pe plaja inundată de soare și policromie în mișcare. Ocolești precaut palmierii d-lui Agathon și dai să te reîmprietenești cu valurile care, într-adevăr, te recunosc, întrucît îți ling pe dată, lingușitor, tălpile - limbi uriașe, reci, foșnitoare ale unui trup lichid incomensurabil, plin de misterioase făpturi alunecoase, părelnice („clopote verzi” auzea-vedea Poetul)... Te retragi după un timp din îmbrățișarea apei ca să te predai soarelui. Nici nu apuci să-ți zvînți trupul, că te și potopesc jegos aceleași
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
ca păcatul... De departe, rochia ei roșie doarme-n somnul mătăsii Mângâind câte-un deal, încă unul Și tot nu-i de-ajuns și tot mai sleite-s Flăcările care ard iluzorii păduri. Rochia ei roșie ca păcatul Micșorează lumini foșnitoare Lucruri și ființe tac asurzitor Aud numai pași alunecând Fără sunet, fără urme lăsate pe asfalt, În preajma ei uneori se și moare Câteodată de-a dreptul, foarte adesea în gând. Nicio cărare Ploi înăsprite anunță ceva toamnă Ca și-atunci când
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4927_a_6252]
-
o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
vine în pod (tot mai des) și își închipuie cum intră în niște cartoane lucioase. cu pași măsurați care ocolesc umbrele și o poartă spre locuri unde oamenii casele copacii stau în plină lumină. înaintează cu spatele drept prin pozele foșnitoare până când imaginile bombate se adună într-un ghem care vine spre ea în salturi. atunci simte cum îi alunecă pe gât așchii de gheață și îi acoperă vederea valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol al celei ascunse în lumina ta este aninat de-o cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra ta mi
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Simona Vasilache Nu știu pisică să se joace, încîntată, cu un ghem de mătase. Pesemne că, foșnitor și alunecos ca ele, borangicul le sperie. Totuși, nici o mîță, cît ar fi de plictisită, nu rezistă la canafi. Le atrage, adică, firul despărțit și scărmănat. Cam la fel funcționează, atunci cînd prind prilejul, instinctele de felină ale cititorilor de
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
se suprapun fericit. Istoria lui Angelo Mitchievici e o disecție pe viu a urâțeniei comuniste, cu pregnanță deopotrivă realistă și artistică. Cea mai valoroasă contribuție a volumului, ea developează pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
și aici în București, sub nasul Ministerului. Lucrurile astea sînt făcute de părinți grijulii și de profesori de liceu care fac pe mijlocitorii. Astfel că onor comisii de Bac și-au primit obolul, cu lista elevilor care dau asemenea acatiste foșnitoare. Nu știu cît e de răspîndit acest obicei. O evidență exactă au, presupun, numai Sfinții Chiril și Metodiu, dacă ei or mai fi protectorii învățămîntului românesc și după ce s-a renunțat la alfabetul chirilic. Încă de pe vremea cînd eu făceam
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
uitat și el pe geam, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi interviul la revista psihologică, apoi cina. Luni, dacă vrea, poate să viziteze orașul. Marți, întâlnirea cu psihiatrii la nu știu care institut - n-a fost în stare să rețină denumirea foșnitoare. Miercuri vor merge la Cracovia, la Universitate. Școala psihologică a profesorului Andrews se bucură acolo de mare considerație. Joi Auschwitz, singur a cerut asta. Să fii în Polonia și să nu vezi Auschwitz-ul, seara întoarcerea la Varșovia. Vineri și sâmbătă
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
mi-au fost date Rana uitării pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
pe cărări de mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
nu a fost mai departe de ei decât atunci. Privirea însuflețită îi trăda atunci cînd încercau, ba unul, ba altul să se imagineze într-un scenariu similar. Aleile pline de lumină ale cimitirului își cerneau frunzele galbene într-o ploaie foșnitoare în timp ce ei se pierdeau, printre cavouri, nepăsatori și sensibili, vorbind ușuratic despre moarte și viață, cu fețele prinse una de alta și nerușinarea acuplării lipită de pașii lor, înceți, melancolici. Așadar, a început la Bellu. Și a continuat în cel
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
până În moarte voi fi căzut la pat, bolnav de Îndurare... ZIDURI MINCINOASE, PAPAGALI INFIDELI... Mă plimb printr-un acest oraș decapitat Într-o robă a dragostei. Cingătoarea de cremene a morții mă strânge-n corset. Numai așa pot strivi autobuzele foșnitoare de parcă niciodată n-aș fi intrat Într-o mănăstire și nu e de ajuns! De aceea Îți scriu din fuga muririi, fantasmă cu buze strivite de Cântec... DE ÎNDRĂGOSTIRE Tu mă Îndupleci din pleoape și cuvinte, cum părul nopții gura
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
nor, cu albastrul împrumutat din ochii noștri, se încheagă sus-sus, n-am putea să precizam cât de sus, însă va garantam că hat în față, de unde coboară protector și poate îndrăgostit peste marea neastâmpărata, fremătătoare că sânul de femeie tânără, foșnitoare, neobosita, si se lasă în jos s-o sărute, delimitând-o acolo, undeva, departe, cât pot cuprinde ochii noștri, ca o cupola sferica, de jur-împrejur cât vedem cu ochii, si ne întrebăm dacă nu cumva noi nu ne dăm seama
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
la mine, ca și cînd era zadarnic să explice ceea ce eu nu puteam pricepe. Am urcat în trăsura care ne purtă spre oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
I am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
una sau mai mulți cu limba înfiptă în aer datoria noastră e plăcerea pe cerul gurii stelele apar una după alta acte de poetică netextuală 1 1 bucuria limpede - pasiunea clară - încrederea sinceră - intensitatea diurnă a apropierii - fascinația calmă - liniștea foșnitoare - respirația completă (niște rigori) sertare febrile Sunt numai obosit sunt numai și numai obosit numai locuri triste numai locuri triste & cine ar plânge pentru asta ar minți numai locuri triste în jurul tău numai zone în care plângi din cap până-n
corpuri românești by Răzvan Țupa () [Corola-journal/Imaginative/11402_a_12727]
-
inel" cu un cordon lat, deasupra căruia mai că te orbea curățenia minuțioasă a unei bluze strălucitor de albe, și dedesubtul căruia se înfoia ca o corolă florală fusta până la genunchi sau chiar puțin mai sus, peste furoul apretat și foșnitor. Mândre cum erau, cum puteai să le reziști?! Cel puțin eu unul nu le opuneam nici o rezistență, ci sucombam de fiecare dată. Vrând-nevrând și cu mii de precauții, spre sfârșitul anilor '50 societatea oficială românească intra și ea (cam stângaci
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]