170 matches
-
îmi dau seama cât de nepregătiți eram pentru Apocalipsă. Cu niște polițisti care scrutau printre muribunzi cu două lanterne chinezești și atât, cu niște salvări - zeci, ce-i drept - care erau la 100 de metri de nenorocire. Și care se fofilau printre mașinile parcate după neregula locală. Dacă mă uit în urmă cu mintea rece și tristă, a fost un semieșec al forțelor de intervenție. Al României. Viitorii morți ajungeau pe picioarele lor la salvări sau cărați de prietenii lor la fel de
Sfârșitul inocenței. „Mișunau arși și goi ca niște strigoi după o singură salvare din cele 60 și nu aveau loc pe nicăieri” by https://republica.ro/sfarc-itul-inocenc-ei-zmic-unau-arc-i-c-i-goi-ca-nic-te-strigoi-dupa-o-singura-salvare-din-cele-60-c-i [Corola-blog/BlogPost/338986_a_340315]
-
și sinuoase căutări, își găsise de muncă la o fermă viticolă aproape de București. Acolo primea cazare și masă, deși câștigul nu era cine știe ce. Pentru ea era mai mult decât putuse spera. Cum îi era obiceiul, Ioana reușea mereu să se fofileze în tovărășia vreunui bărbat, completându-și astfel câștigurile într-un mod mult mai comod. Într-o zi, când culesul viilor era în toi și muncitorii își umpleau gălețile într-o clipită cu ciorchinii uriași, Ioana își vedea de treabă, cântând
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
îmi fac mie, Simona Tache, o promisiune extrem de serioasă. Și nu o fac de una singură în oglindă, ci public, în fața voastră, a tuturor, în așa fel încât să nu-mi dau nici cea mai mică șansă de a mă fofila. Pe foarte scurt (ca să aveți și varianta scrisă, nu numai pe cea video), promisiunea sună cam așa: de azi înainte, ca să nu-mi mai fragmentez lucrul cu mailuri și ocheade pe Facebook, nu mai deschid internetul decât o dată la o
Vrea cineva să mai treacă linia? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20859_a_22184]
-
ți se bulbucă ochii-n cap, te înroșești, horcăi și te ții de splină? La mine, așa a fost și în generală și în liceu, prin urmare singurul mod în care am putut să mă apăr a fost să mă fofilez de la cât mai multe ore, invocând diverse dureri. În facultate, am avut ore obligatorii de sport. În primul semestru din anul I, mi-am ales “aerobic”, că, na, era de fete. Am dat peste niște babe semigrase care zbierau. Te
Mens insana in corpore insano by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20164_a_21489]
-
STINGĂ NU SE CHINUIE SĂ PRIVEASCĂ LUMEA PRIN OCHELARII DE CAL AI MARXISTULUI! Dacă d-l Răducanu n-ar fi avut acest lapsus,dacă ar fi desavirsit capita dumisale de truisme futil-normative, tu n-ai mai fi putut să te fofilezi atît de nonșalant sub ea. Adică nu te-ai fi despărțit, atît de pervers, de sforțarea aia patetica de a reabilită “COMUNISMUL CĂ FILOSOFIE POLITICĂ”.Cît despre ipocrizia (sau poate doar intermitenta) stingismului tău, nu trebuie s-o căutăm cautindu-te
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
care se opun certitudinii sale. Nici faptele,nici logică nu reușesc să îl convingă. Îl silești să facă o opțiune dificilă,crezi că l-ai obligat să accepte alternativă finală fortindu-l să se contrazică,dar el inventează întruna,ca să se fofileze,cine știe ce portița de scăpare subtilă sau bizară și impertinenta. Nimic nu îi poate clatină decizia;îl faci în sinea ta imbecil,dar ești derutat de ingeniozitatea sa.Il acuzi de CANDOARE dar simți că e VICLEAN. Nu îi mai trebuie
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
de naștere, o nuntă și un botez. Și m-am întâlnit la toaletă cu cineva care era invitat și la nuntă și la botez. Mi s-a părut funny. Îmi imaginez că, atunci când a primit invitațiile, a încercat să se fofileze de la unul dintre evenimente, anunțând că e deja invitat la celălalt: - Îmi pare rău, dar sunt invitat în aceeași zi la o nuntă, deci n-o să pot ajunge și la voi. - Vaai, ce rău îmi pareeee! Unde e nunta? - La
Cum participi la două paranghelii simultan? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19543_a_20868]
-
ce-o duci la film și te iartă, acceptând totodată să te lase în viață, adu-o aici, pe blog, și arată-i widget-ul de pe coloana din dreapta a blogului (da, aia prin care rătăceai mai devreme cu ochii, ca să te fofilezi de la lectura acestui post!). Jucându-se cu el (cu widget-ul, nu cu blogul) poate câștiga 1.000 de euro, ca, de altfel, toți cei care merg la You again în perioada 19 noiembrie - 17 decembrie și-și păstrează biletele. Nu
Cum o convingi să te ierte şi/sau să nu-ţi ia gâtul by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20912_a_22237]
-
a primilor 30 de ani de viață ai Mântuitorului. Ca să poată să faca asta, Raziel îi dă lui Biff “darul limbilor” și îl poftește să scrie în engleza americană modernă. În timpul ăsta, Raziel îl păzește cu strictețe, ca să nu se fofileze afară din camera de hotel. De plictiseală, deschide televizorul și începe să se uite la telenovele. Pe care le ia de bune. Se enervează, strigă la personaje, ba chiar încearcă să intervină în acțiune... După cum va reieși și din evanghelia
O carte impertinentă, care i-ar plăcea și lui Iisus by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20766_a_22091]
-
aș în pets? that’s sure to get a lot of attention and make a bigger voice :p and it’s kinda cute Da, confirm participarea la plimbare a sourilanului lui Ioan. Dragoș, înghețată cum a fost? Cred că ne fofilam că nu avem pe unde merge cu bicicleta.Daca vrei să mergi,mergi.Cu cât sunt mai mulți bicicliști în trafic,cu atat mai bine.Este un sector care trebuie cucerit.Probabil șoferii nu vor mai avea loc de biciclisti
Bicicletele au protestat cu voie bună de „Ziua Fără Maşini” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82577_a_83902]
-
mașina cu piele pe scaune, pusă acolo de constructor, nu de șofer. Poți doar să evadezi, cîte o săptămînă-două, în zone în care capitalismul e temporar suspendat, ăsta pînă cînd instalează și-n Tahiti full coverage 3G. Poți să te fofilezi sub șezlong în Grecia, să te ascunzi în bordel în Tailanda, poți să tragi chiulul în biserică în Malta. Însă te vor găsi: Securitatea e mic copil față de capacitatea clienților sau a patronilor de azi de a da de tine
Un capitalist cu fata umana by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82932_a_84257]
-
Balanța Nu-ți plac oamenii leneși și te tot gândești cum să-i implici mai mult la treabă pe cei de lângă tine care nu se pot concentra la ce au de făcut. Unii încearcă să se fofileze în fața sarcinilor, alții pasează tot greul pe umerii altora, dar dacă vrei să-i atragi și pe ei, n-are rost să le ții cine știe ce predică inutilă, ci să pui osul la treabă. Prin exemplul tău personal, vor vedea ce
HOROSCOP, luni, 16 ianuarie 2017 by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104672_a_105964]
-
Ce Însemna mai puțin bun? Unde șeful, maistrul, că erau și maiștri, bătea, lovea... și băteau rău! Și atunci se afla. De exemplu, maistrul nostru urla, țipa, dar nu lovea. Ăsta era un lot mai bun. Și atunci unii se fofilau acolo. Era un grup de 40, iar când se număra erau 43. Atunci se lua lista și se citeau numerele - că În lagăr nu aveam nume - doar numere. Și dacă cumva Îți citea „numele” și nu erai atent - numărul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nu? - Mhm, am încuviințat. - Nu-i nimic, o să-i treacă. Să mergem. Am ieșit în stradă și am pornit la stânga, înspre marginea exterioară a cartierului. Moșul era tăcut, deci tăceam și eu, bine-crescut fiind. Am traversat străzi întunecate, ne-am fofilat printre blocuri rău-prevestitoare și am mers și mers până când ne-am oprit în dreptul unui teren viran, năpădit de bălării. - Am ajuns, zise moșul. Nu se vedea nimic, nici o fabrică, nici o sticlă. I-am transmis bătrânului temerile mele. A zâmbit. - Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lor tulbure aspira cu mai multă atenție detaliile și, nu știu de ce, simțeam mereu că mă bănuiesc. Ca să scap, veneam cu isprăvi neclare și incomplete, eram evaziv când mi se cereau nume sau performanțe (în numele pudorii și-al bunului-simț), mă fofilam apelând la experiențe vagi și îndepărtate, de fiecare dată terminate prost, ca un traumatism cranian de care nu-ți face plăcere să-ți amintești. Când rămâneam fără argumente, mințeam de-a dreptul. Nu mai știu câtor colege le-am explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lui T.S. Eliot Old Possum’s Book of Practical Cats. Am scris un articol pentru România literară, am tradus câteva poeme cu ajutorul lui Anders. Poeta e o originală din toate punctele de vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și slabă ca o scândură, Baby mă făcea să mă simt precum un pitic cu exces de hormoni feminini, atunci când stăteam lângă ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la ăia, de la Discovery, sus, sus, pe creasta Marelui Canion! Pe fund, arde un foc, fierbe o lavă, undeva, ă-hăă! Departe... Și miroase de te turbă, Șefu', rău, rău
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
numeroși, coada se reorganiza radical, nimic nu mai era ca înainte. Funcționa și șantajul sentimental, femei milogindu-se cu copiii în brațe: „Lăsaaa-ți-mă și pe mine, că moare ăsta mic...”. Tupeul, minciuna de la obraz, violența încăpățânată, abilitatea de a te fofila, tenacitatea erau arme redutabile în această junglă a luptei pentru existență - bătrâni care se plângeau că sunt operați se luptau vitejește cu bastoanele, se împingeau congestionați în fața ta, înjurau cu ochii cât cepele, izbeau cu coatele, lupta era pe viață
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
se sufocau împinși, erau călcați în picioare. Cei mai slabi nu rezistau. Când venea marfa, coada creștea ca viteazul din poveste, se mișca paroxistic, apăreau toți membrii familiei, oameni răsăriți din alte părți - „acum ori niciodată” - și pe lângă ei se fofilau alții. În disperare de cauză, abia apucai să întinzi o bancnotă unui vecin sau prieten binevoitor și mai bine plasat, ca să-ți cumpere el un kil de carne, portocale sau unt. Dacă vânzătoarele te simpatizau, aveai șanse să prinzi ceva
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
mai mult, nici mai puțin. Vezi să nu! Și câtă naivitate în ideea că existența s-ar putea lăsa despărțită net și curat de sensul ei! De fapt, nu știm niciodată bine de ce anume facem abstracție și ce se poate fofila incognito între parantezele astea. − Dacă vrei, m-am repezit arbitrar la vechea mea lume, iar Ian a fost crâmpeiul din ea prins între coarnele dătătoare de caducitate. Manipulator al aparențelor, toreadorul e reprezentantul lumii în fața taurului; cu arta lui, el
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mereu deja angajate într-o mișcare clandestină de retragere dincolo de propria lor imagine ponderabilă, ferecată paralizant în contururi. Aparența îi evoca pulberea ridicată în urmă de-o căruță gonind; doar praful rămânea prizonierul inerției mediului, nu căruța. Viul trăirii se fofila de la sine înspre secret; a-i ține efemer companie constituia sursa și, în același timp, desăvârșirea măiestriei. Viul se sustrage prehensiunii - iată punctul teoretic în care găinăria capătă legitim rezonanțe profund metafizice, aspirând cu tupeu la demnitatea artei. Era suficient
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
altele prin preajmă, și acestea la rândul lor altele, și-așa mai departe, după contururi de o acuratețe suspectă. Îndeosebi în peisajul urban, între orice lucru și soarele abia ițit peste orizont se interpun mereu alte lucruri. Lumina nordului se fofilează înspre ele pe unde poate, chinuit și ocolit; pierdută de sursa-i, ea rămâne incapabilă să-și regăsească puritatea și vigoarea premergătoare dezvăluirii lumii. Aparențele exfoliază alte aparențe, cu care coabitează, antrenate imprevizibil de un șuvoi domolit, căci flexionat în
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
preajmei ei fluide, ce o-nconjoară ca o coroană suverană. Numai coroana contează; capul purtător, nu. Căci doar schimbarea ca atare durează, supusul ei efemer - lucrul schimbat - rămânând derizoriu în raport cu ea. Și încă o deosebire crucială (surprinsă, bineînțeles, pe când se fofila să scape) între flipperul devenirii și cel cu bilă de oțel: în jocul cotidian de-a datul pe lângă inevitabil spre a-i face, involuntar, un făgaș de intrare în intimitatea noastră, bila buclucașă are cumva consistența vaporilor dispersați în mediu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Mititelu au făcut praf prestația Elenei din finala ,,Eurovission”. ,,îmi venea să iau avionul și să cînt eu în locul Elenei. N-a știut versurile “. Este atitudinea standard a lichelei care n-a făcut nimic în viață, doar s-a fofilat șmecherește, dar care se crede mult mai grozav decît alții. El tot timpul ,,îi critică” pe cei care realizează ceva, el însuși n-a făcut nimic dar va face; mîine va face o rachetă cu care poimîine va ajunge pe
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]