9 matches
-
fibra de mitocan român a lui Ionescu - ajuns, iată, la forma lui maximă, adică în Academia franceză”, ceea ce e un pic absurd. Eugen Lovinescu, idealistul din Arhipelagul Școlar preuniversitar Regal, care nici visa că tocmai rFranța ne va sabota nouă fofilarea în cluburile și discotecile din Schengen, deportându-ne sSarkozy romii și stimulând prin gesturi mediatizabile rasismul de să vrem noi baronii și corsarii să le zicem pparlamentar „țigani“, ca Pușkin și frații Strauss (Der Zigeunerbaron), la acești confrați estici, pornea
POSTROMÂNISMUL (3) – PRINCIPALELE TEZE SUBÎNŢELESE ALE POSTROMÂNISMULUI de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 by http://confluente.ro/Camelian_propinatiu_postromanismul_camelian_propinatiu_1346244745.html [Corola-blog/BlogPost/355309_a_356638]
-
ce-i spune că dreapta liberală, plus stânga social-democrată, bine și cinstit dirijate, pot ajunge la programul de guvernare care în mod necesar trebuie să fie acum de centru. În vreme ce oscilările celorlalți, atât în schimbarea culorii fularelor, cât și în fofilarea spre alte circumscripții electorale, unde să nu fie trași la răspundere pentru legislatura trecută, la care se adaugă și traseismul așa zis doctrinar al PDL, care doar și-a mutat plata cotizației de la socialiștii la popularii europeni, sunt amendate cu
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (9) SAU STATUL, CETĂŢEANUL ŞI ABUZUL AUTORITĂŢII (V) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356504802.html [Corola-blog/BlogPost/341517_a_342846]
-
îmi sugera suficiente „dovezi” de feminitate, și cartea, poezia, și romanul... ah, romanul! De ce „femeia sau fata” și de ce cartea? Ar fi putut foarte bine, ca mulți alții de vârsta mea, să fie ambiția socială, cariera, banul sau... salvarea aparențelor: fofilarea într-un post „secund”, pentru noi, mai ales, fiii clasei sociale care pierduse și care tresăreau dureros când, în acei ani, se întrezărea pe trotuarul din față o uniformă și, mai ales, bântuiți de acele „uniforme invizibile”, agenții securității de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar nu am aderat la nici o extremă. Nu numai că din punct de vedere intelectual exista o totală incompatibilitate între mine și ei, dar și fizic, nu eram eu omul care să poarte cizme, centuri și cămăși de diferite culori. „Fofilarea" a fost în mod inevitabil o însușire a biografiei mele, dar nu am făcut-o intenționat sau ostentativ, ci am stat deoparte, fără să răspund la provocările și chemările care mi se adresau. - Scrieți despre o manifestație în cinstea lui
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
statuie la alta - dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui - și, cu paletă de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Kitsh impecabil. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin - cu disponibilitate sporită - la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta
Românul s-a născut mim by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/14270_a_15595]
-
vinul de Valdemoro, de cel tămâios, sau de Înmiresmata licoare de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu foarte util de fofilare și de evitare a vizitei alguazililor, poterașilor, creditorilor, poeților, amicilor În căutare de bani și a altor soiuri de nepoftiți. În ce-l privește pe Diego Alatriste, masa pe care i-o rezerva Caridad Lebrijana lângă ușă era comodă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu poți să mă minți: ai o năpraznică relație la depozitul de vinuri din Str. Dr. Felix. E adevărat...?” „A fost dar, s’a evaporat...!” rosti Tony pavone cu o figură destul de serioasă. „Departe de mine gândul de ați reproșa fofilarea ta, ferindu-te de mine...! Totuși, ca să-ți dovedesc generositatea mea, ei bine, te iert. Cu o singură condiție...! Am nevoie o sută litri de vin negru...!” „Îmi pare rău...” „Te rog nu mă Întrerupe. Deci...! Poimâine e ziua mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și nimeni nu le caută la morgă, nimeni nu sună la “persoane dispărute” pentru a reclama absența lor îndelungată, poate că și tu, Scriitorule - da, da, chiar tu, nu te mira, nu ridica din umeri, nu apela la o jalnică fofilare sortită eșecului -, ești doar un personaj amărât, lipsit de personalitate, unul captiv într-o închisoare de culoare neagră, dimensiuni reduse, bateria poate rezista chiar și cinci ore, dar asta numai în teorie, he, he, fiecare firmă îndrugă baliverne pentru a
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de la o statuie la alta dalbe fecioare în carne și oase, în rol, nu-i așa, de statui și, cu paleta de pictor în stînga, le pictează cu dreapta. Un fel de Pygmalion UAP. Mai trec niște minute și, după fofilarea pinguinată a unui Charlot, intră în rol un mobil ciripind zapp on line între alte două arătări shakespeariene. Se poartă. Ies, promițîndu-mi să revin cu disponibilitate sporită la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]