33 matches
-
interior și EVENIMENTUL ZILEI a scos-o remarcabil la capăt, în ediția a doua, aceea pentru București. * JURNALUL NAȚIONAL acoperă știrea, dar, ziar de partid, o desfigurează, potrivit ideii că patronul politician trebuie să fie mulțumit dimineața când își răsfoiește foicica. * În ziarul dlui Octavian Știreanu (PDSR), diriguit de dl Ion Cristoiu (independent), directorul își păstrează unul dintre ticurile dobândite la EVENIMENTUL ZILEI - din nou am avut dreptate și își republică un editorial în care scria că Emil Constantinescu n-ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
răsfeți cu-a ta răcoare;/ de te frec din nou, mă cerți;/ mă urzici, mă negre-verzi;/ de te frec cu răutate/ dai furnicături pe spate./ Foicea, mentă zăludă/ paparudele mi-o udă,/ foiță, floare crăiască,/ luce soarele s-o crească/ foicică lungă-n greabăn,/ vântu-o ține ca-ntr-un leagăn./.../ Dar să-mi spuneți voi, flăcăi,/ ce-ați făcut în deal și-n văi?/ - Noi frecat-am cu-așa spor,/ de-au stătut oile-n cor/ behăind: e x c e
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
o afecțiune. De-o tulburare. Ce mai însemna și asta? Randle spusese că nu trebuia să port grija zilei de mâine și că aveam un cont bancar „destul de gras“. Dădusem peste ceea ce probabil era codul meu PIN, scris pe-o foicică de hârtie, în portmoneu, în spatele unui card de închiriat casete video, așa că asta nu reprezenta o criză imediată. Îmi mai spusese că, nu cu mult înainte să mă prezint la ea, la tratament, întrerupsesem toate legăturile cu familia și prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe piața presei postdecembriste săptămânalul „Dialog liberal“. La 11 februarie 1990 ieșea de sub tipar primul număr al săptămânalului „Agenda“. Cum ar veni, mulți am fost, puțini am rămas... Tenacitatea fondatorului, Zoli Kovacs, apoi devotamentul excepțional al colaboratorilor au făcut ca foicica din februarie 1990 să se transforme, în timp, într-o publicație „barosană“, cu un tiraj care, în momentele sale excepționale, s-a apropiat amețitor de suta de mii de exemplare săptămânal și care, chiar și în momentele cele mai grele
Agenda2005-07-05-agenda 15 ani () [Corola-journal/Journalistic/283376_a_284705]
-
uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare minune să mai poată fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri și când m-am sculat să văd, era o vulpe. Al doilea voinic se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Au fost zile când făceam dreptate și de trei ori pe noapte. O dreptate ici, o dreptate colo, mă rog, cum îi venea omului mai bine să și-o facă. Dar s-a stricat treaba și-aici. Episodul 46 NESTOR — Foicica fragului, grea e viața codrului, da’ și viața lotrului!... oftă Stănciuiescu Demeter. Că-n codru te duci și vii, dar fiind lotru, așa rămâi. Poftim? - nu înțelese Metodiu. — Fratelui Demeter îi place să grăiască pre viersuri tocmite - îl lămuri Stăncilescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu. — Da’ uite că ne-am luat cu vorba și nu v-am poftit la nemică! - zise Stănciuiescu Vasile. Frate Demeter, mai găsim noi ceva în desagă pentru preacuvioșiile lor? — De-nchinat am mai avea, de băut așijderea, dară de mâncat - foicica fagului. Nu se poate! - zise Stăncilescu Vasile. Nestor! Calul răsări somnoros din iarbă. Stănciuiescu Vasile își țuguie buzele și scoase două șuierături ascuțite. Nu cred că mai poate, frate, - zise Stănciuiescu Demeter, privind sceptic dobitocul. Uită-te nițel la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
albe, din nou și din nou numai pagini albe. Albul morții. Moartea scrisă. XXVI Când spun că nu mai e nimic, mint. Mint de două ori. Mai întâi, mai este o scrisoare care nu a fost scrisă de Lysia. O foicică strecurată în carnet, după ce se termină ultimele ei cuvinte. A fost redactată de un anume căpitan Brandieu. Datează din 27 iulie 1915, dar probabil c-a ajuns la Castel pe 4 august. Cu siguranță. Iată ce spune căpitanul: Domnișoară, Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lalele, /din puzderia de stele, /galaxii, cuvânt, luceafăr, /bolovani în pieptul teafăr, /inimă în piept bolnav/stă luceafărul jilav, /diamantul în gunoaie/te dospește, te ogoaie, /de auzi voce năroadă: /câini cu galaxii în coadă, /patimi, vers cuvântului, /câinele pământului... // Foicica macului, /să ne ducem dracului!» (SÂrg, 66). II. Treapta a doua, a relevării cailor „cu ochii deschiși, de piatră “: Sensul iubirii (1960). Poemele lui Nichita Stănescu, din Sensul iubirii, se remarcă printr-o autentică forță plasticizantă și revelatorie a câmpurilor
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
a doua jumătate a secolului trecut (Adatok a magyar-román néprajzi bibliográfiához. 1946-1982, 1983). Traduceri: A bárányka [Miorița], București, 1963; Aranyhajú testvérek. Románias népmesék [ Frații cu părul de aur. Povești populare românești], București, 1964; Hej, zöld levél. Román népdalok [Foaie verde foicică. Cântece populare românești], îngr. și introd. Ion Dodu Bălan, București, 1966; Novákékról szól az ének [Cântecul Novăceștilor], București, 1969; Szarvasokká vált fiúk [Feciorii de cerbi. Colinde], București, 1971; Márk vitéz [Marc viteazul. Baladele populare ale lui Petrea Crețul Șolcan], București
FARAGÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286958_a_288287]
-
depate... Așa... Așa, ce mai văd?... Așa: când dechideai televizou', televizou' cotea fum, că acolo se făcea mâncare la televizor!... Și pe-asupra, printre antene, pășteau caii și vacile!... Pe bloc era iarbă... Iarbă. Și... pădu'ile fug, ningea cu foicele, când dădeai la o parte capacul de la canal, vedeai Turnul Eiffel! Când ploua, ploua cu boaște, și când ningea, ningea cu șoicei albi! Și toți copiii fugeau după șoicei, să facă bugăi de zăpadă... Dar bugăii nu stăteau la un
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ziarul e citit de circa 1000 oameni. După cum ați văzut, toate v-au informat absolut corect, pe Dumneavoastră în toate anotimpurile! (MERIDIANUL, An IX, nr.32 (710), joi, 16 august 2007, Editorial) LIMBA GROAS| scrisă, vorbită sau aplicată într-o foicică, foaie lată, intens, prea intens colorată, pe hârtie creponată au apărut câteva portrete pentru imagine, cu texte pentru imagine publică și publicitară prin care autorii ilustrează ce înseamnă prostituția unor întreprinzători într ale publicațiilor. "Lingareții" cu pricina, luptând greu, greu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în numerele viitoare. Serialul "Deputații, Uninominalul și tâmpiții" abia începe ! (MERIDIANUL, An X, nr.47 (776), joi, 4 decembrie 2008, Editorial) CRIZA DE COMPETENȚ| ! îmi propusesem să scriu despre Bou-bălțat și borțos la stat, care mă tot atacă într-o foicică fără suflu și fără... talente. Tocmai pentru că e în mare criză și are nevoie de un nume mare care să-i facă publicitate. Că,oricât ar comanda la liberali, tot GUNOI bubos rămâne și tot cu faima de cea mai
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
atenuarea expresiei lingvistice prin modalizatori de incertitudine (cred, bănuiesc, sper), prin adverbe, pronume și locuțiuni de aproximare (oarecum, într-un fel, cam, cineva) sau prin condițional (Aș zice să mai așteptăm), prin litotă, diminutive (Mi-ar trebui și mie o foicică de hârtie, nu mai mult); (iv) impersonalizarea expresiei prin folosirea verbelor impersonale, a unor verbe cu subiecte non-agentive sau a reflexivelor impersonale (trebuie, regula este să...; ni se cere să...); (v) reducerea la minimum a tuturor presupunerilor legate de interlocutor
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
destin implacabil este destrămat prin antropomorfizarea cucului care devine confesor liric: "Cucule cu pene sure, / Du-te la maica de-i spune / Că unde m-a dat nu-i bine! Patu mi-i de mărăcine / Și perna-i de rogojine. Foicică foaie lată, / Lasă vântul să mă bată / Și soarele să mă ardă; Singurică-s vinovată / Că m-am cerut măritată, / Tare m-am căpățânat, / De părinți n-am ascultat / Ș-amu plâng și-s lăcrămată / Cum îs de barbat mustrată
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
or ploua. Cine, maică, te-a-mbraca? / Codrul când s-a dispoia. Cine, maică, te-a-ngropa? / Munții când s-or dărâma. / Cine, maică, te-a boci? / Păsările-or ciripi."329 "Pasărea-om" dezleagă suferințele omenești, participând la trăirile zilnice: "Foicică și-o lalea, / Păsăruică, turturea, / Spune-mi, dragă, vestea ta / Ori nu ești din țara mea? Păsăruica săraca / Sta pe loc și-mi răspundea, / Cu grai omenesc grăia / Că ea nu-i din țara mea / dar așa i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe mine), Camelia Simion (Maria Cristina și Te cheamă dragostea), Ionel Trufea (Serenada twist), Roman Victor (Îngerașii negri, Mureșanca și Teașteaptă un om), Mihai Milichi (Pentru tine cânt și În astă seară), Adriana Liteanu (Cei care se iubesc), Valerica Antohi (Foicică din ponoare), Dorina Ionescu (Zi, bade, din fluier iară)”. Tot la acest spectacol a mai participat și Brigada artistică de agitație a Casei raionale de cultură Vaslui, cu programul „Jos pălăria!”. La final, două întrebări retorice: 1) Se va mai
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
într-un crepuscul translucid de chihlimbar. Întreaga linie salută vioi și o mie de cimpoaie detunară, acompaniind un marș șugubăț al furnicilor pedestre, singurul aspect frivol din toată manifestarea. Regina furnicilor ascultă cupletele amuzante, având un zâmbet fin și condescendent: Foicică sânziană În Arca diluviană Coană Noe, ce bocești? Iară, dai apă la pești! Badea Noe, plin de fiere, A plesnit-o pe muiere: Prin al lacrimilor strop, Ai stârnit un alt potop. Numai din pricina asta Ni s-a prelungit năpasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o floare în primul vers
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o floare în primul vers: este un titlu, un semn de recunoaștere; așa cum se desemnează o bucată muzicală prin primele note
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina [...]. Foaie verde peliniță, Sus pe verdea moviliță Voinicelul se urca." "Foicică viorea [...], Drept la taică-su mergea [...] Foaie verde de trifoi, Trece anul, trecu-mi doi [...]. Foicică ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o floare în primul vers: este un titlu, un semn de recunoaștere; așa cum se desemnează o bucată muzicală prin primele note, lăutarului i s-ar putea cere Floare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sau Floare de lalea. Apoi aceste flori punctează cursul povestirii, făcând din aceasta un lucru rafinat și înmiresmat, ca o căsuță sau un castel cu fațada împurpurată de flori roșii, violete sau aurii. Sau sunt un fel de înjurături familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]