22 matches
-
poezia și proza, circulă o aceeași sevă, pentru că rădăcina e aceeași, și cum, la fel ca și în poezie, fluidul acesta creator a strâns în sine toate virtuțile, și ale solului, și ale soarelui și ale întâmplătoarelor accidente ale istoriei. Foiletonism, folclor, nuvelă romantică, nuvelă filosofică, roman social și politic, povestiri în care se reconstituie imaginea societății de altădată, bună dispoziție și umor, paralel cu meditația cea mai gravă și totul altoit pe trunchiul propriei sale biografii - iată tot atâtea aspecte
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1452875869.html [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
altfel, impresia de implicare în fenomenul literar,de mărturisire continuă e foarte puternică în critica și eseurile lui Virgil Diaconu.Nota apăsat obiectivă, cu rapeluri ale memoriei și racorduri la viața activă literară, produce, prin acumulări bine dozate, un adevărat foiletonism al comentariului, un scenariu al realtării sprijinit pe referințe livrești și elemente de istorie literară. Partea teoretică de la începutul cărții ne confirmă faptul că autorul este stăpân pe instrumentele sale,dovadă atacul frontal pentru a ilumina pe dinăuntru adevărul, atât
DESTINUL POEZIEI MODERNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Destinul_poeziei_moderne.html [Corola-blog/BlogPost/356562_a_357891]
-
de istorie literară, în Top Literar 2005. Tot Dan C. Mihăilescu considera apariția volumului III din "C. Radulescu-Motru. Viata si faptele sale" de Constantin Schifirnet ca încheierea unuia din proiectele „de mare, invidiabilă anvergură în lumea roasă de fragmentarism și foiletonism a istoriei noastre literare” Lucrarea "C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale" a primit premiul Academiei Române pe anul 2005. S-a afirmat că Schifirneț ar fi renunțat, după 1989, la studiile despre tineret pentru a se ocupa de Constantin Rădulescu-Motru: „Constantin
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul, faptul de a scrie, bunăoară, despre Ileana Mălăncioiu, și în genere aplicația la operă ca fenomen concret și actual. În ce mă privește, nu sunt deloc de acord cu Max Dessoir, de ex., care afirmă că teoria artei e mai
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a schița o teorie a criticii și, implicit, un manifest. Autorul pledează pentru relaxarea sau mai curând pentru reformarea conceptului de „critică estetică”, adică pentru depășirea unei sintagme legitim operaționale strict contextual (deceniul al șaptelea al secolului trecut, marcat de foiletonism și de recuperarea militantă a valorilor interbelice). Problemele majore ale vieții, puse în joc de literatură, ar cere mai mult decât considerații circumscriind „calitatea imaginilor”, „unitatea stilistică” etc. Chiar dacă astfel de calificări dau o idee despre „specificul” literaturii, ele o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
să vadă în ce direcție merg lucrurile, dar, până una-alta, asta pare să fie direcția... A.V. În introducerea romanului său "Jocul cu mărgele de sticlă 6", scriitorul Herman Hesse spunea în 1943 că prezentul lui era plin de foiletonism. Rămâne această idee actuală? A.P. Da. Trăim într-o epocă foiletonistică, spunea el, și ceea ce atunci era încă la început, într-o stare de configurare, acum este un fenomen globalizat! Trăim într-o epocă foiletonistică, trăim din mica știre, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
profesiei, publicul meu este format, așa cum am afirmat mai sus, cu precădere din specialiști în istoria literaturii române. Dar și din studenți și din profesori de specialitate. Mă bucur că au apărut unele manuale alternative care au renunțat la nonșalanța foiletonismului și recurg la analize în spiritul metodelor actuale. Sunt pregătiți în acest mod viitorii cititori, dar și viitorii critici și istorici literari. Optimismul meu, foarte prudent, de altfel, se întemeiază pe încrederea actualelor generații de elevi, ca și a profesorilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sunt într-adevăr și critici, ar fi inferiori criticii formale, filologice, practicate de respectabili erudiți ai Renașterii: oare marea operă a lui Sainte-Beuve, comparată cu o sumă a criticii moderne, nu e alcătuită dintr-un lanț de foiletoane?” (Critică și foiletonism). În materie de critică literară, Sainte-Beuve, Brunetière fuseseră niște „mari iluzioniști, creatori de sisteme”; contemporanii Thibaudet, Fernandez, Crémieux, L.P. Quint, Lalou, Edmond Jaloux - observă C. - „explică frumosul expresiv, fără canoane, fără subterfugii sentimentale și de fantezie”. De aprecieri superlative se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
1993), iată câteva titluri care legitimează reputația națională și internațională a unui critic, apte să surclaseze și eclipseze cam tot ce există în branșă, prin operozitate, intuiție și metodă, păstrând totuși în chip straniu complexul Manolescu - Simion. Vituperând impresionismul și foiletonismul în critică, Marin Mincu apreciază metoda lui N. Manolescu din "Arca lui Noe", dar nu ezită să califice "Dimineața poeților" drept o carte ratată, bucurându-se oricum că "până și retardatul E. Simion" a început după 1986 să guste deliciile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se plînge că unii autori mai tineri, despre care a scris, l-au dezamăgit ignorîndu-l, iar pe de alta, „egoismul literar" și „limbajul personalist-agresiv" pot fi excelent probate chiar prin textele sale personale. Să mai reamintim că poziția sa față de „foiletonism" și „eseismul dubios" exhiba decepția că n-a fost comentat atît de des și encomiastic cum se aștepta? Ceea ce îl irită în special în critică este „scrisul frumos" („Se cultivă, în continuare, cu tenacitate, mitul cronicii literare «frumoase», «beletristice», de
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
În atenția lui Dan Mănucă se situează, în primul rând, lucrarea Interpretare și raționalitate (Polirom, 2006) de Paul Cornea, apreciat pentru că, prin calitatea metodei critice utilizate, descurajează "practica păguboasă a criticii sterile de tip universitar, cât și zglobia nonșalanță a foiletonismului" (p. 101, cap. "Răzbunarea inefabilului"). Eugen Simion revine în atenție cu noua ediție la Întoarcerea autorului, lucrare apreciată drept plină de rigoare și având meritul de a "pune la zid sociologismul dizgrațios de vulgar al comisarilor bolșevici postdecembriști" (p. 106
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
Mai ales dacă vrea să facă puțină ordine în haosul multiculturalist, unde cele mai plictisitoare nulități sînt studiate cu morgă științifică. Aș mai vrea să-i atrag atenția dlui Borbély asupra a două lucruri. Primul: nu se poate fără naivul foiletonism. Alte abordări, postmoderne ori Dumnezeu știe cum, pot coexista cu el, dar nu-i pot "fura" rolul, care e unul esențial pentru existența literaturii și a spiritului critic. Al doilea: identificarea dintre estetic și canon nu este a celor care
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
nefavorabil, cu suspiciuni ce debutează în ironii excesive și în pamflet. Cu atît mai stranie e situația cu cît opoziția se manifestă în mai mică măsură față de tehnicile analitice, cît față de opiniile "ce ies din rînd": "Drept consecință, prosperă un foiletonism plezirist, "monden", vidat de orice pasiune militantă, cîștigă teren o tendință hagiografică, de propulsări în mitologie. De la critica "limitelor" din anii '50 s-a ajuns la tabuizarea defectelor, la elogiul nemăsurat, exclusiv, obositor al meritelor. Un entuziasm conformist riscă, însă
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
oboseală, ce-l încearcă, pînă la urmă, pe orice practician. Însă Pompiliu Constantinescu nu-și poate deplînge materia fără să agațe mostre la regret, mizînd pe o duplicitate pe care a moștenit-o, și care l-a moștenit: Critică și foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care-și va lua armele, bunăoară, disputa dintre proza scurtă și roman - "ziaristul destinde necontenit un cort nomad
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
de toate culorile, cu patos, virulență, argumente și arme albe de toate calibrele. Cele mai diferite tipuri de personalitate, din cele mai varii structuri artistice, consună brusc și devastator în unghiul alergiei la critică. Fie că ne atacă diletantismul, impresionismul, foiletonismul, fariseismul, reducționismul, lipsa de apetit pentru teoria literaturii, partizanatul și critica de cumetrie, fie că ne acuză de precaritate filozofică și estetică, de carențe morale, tactice, strategice, generaționiste sau patriotice, cert e că există o fobie, o furie, o spaimă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici literare este fie neavenit în
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oareșicare admonestare, asta rămîne între noi, doar că autorul editorialului a preferat să-l ironizeze. Ce să facem? Fiecare cu stilul lui. Dl Talcioc, mînios, dl Borbély, multicultural și așa mai departe. Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a susținut în fapt dl Borbély? Nu că foiletonismul și-ar fi trăit traiul, ci că "noua
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
Autorul editorialului a reproșat dlui Borbély că socotește foiletonismul retardat metodologic și pe foiletoniști, incapabili să înțeleagă literatura de după 1989, care ar pretinde alte competențe de lectură. Ce crede dl Talcioc că a susținut în fapt dl Borbély? Nu că foiletonismul și-ar fi trăit traiul, ci că "noua literatură de după 1989 nu mai poate fi abordată doar cu instrumentele empatiei participative de dinainte de revoluție [...], că mulți dintre criticii noștri consacrați ar trebui să se recicleze metodologic." Care o fi deosebirea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
că mulți dintre criticii noștri consacrați ar trebui să se recicleze metodologic." Care o fi deosebirea? Dacă ne gîndim bine ea stă într-un singur cuvințel, acela subliniat de noi în citat: dl Borbély nu crede pur și simplu perimat foiletonismul, ci doar că el ar trebui să-și alieze o metodologie multiculturală postmodernă. Exact asta îi obiecta însă editorialul: că una e una și alta, alta. În fond, dl Borbély nici nu e original. Chiar dl Talcioc amintește de dl
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
fac și i-am spus că aș vrea să îmi adun articole din anii ’90-2000 și să încerc să realizez o panoramă istorico-literară în stilul meu gazetăresc. Deci să îmbin critica de întâmpinare cu sinteza, să mă las în voia foiletonismului și hedonismului de lectură. Pe de altă parte, am primit și un compliment superb de la Sorin Antohi, care mi-a spus prin ’96-’97: „Bătrâne, tu ești criticul tranziției, ai un talent de burete care absoarbe din real tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fragmentele de literatură care să stimuleze adevărul estetic, nu văd nici o șansă în următorii ani să se facă ordine în grădina în care bălăriile sunt declarate crini imperiali. Critica literară pare a fi comodă și lipsită din ce în ce mai mult de metodă. Foiletonismul, afinitatea electivă, fragmentarismul, preferențialitatea tematică sau personalizată nu pot duce la o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Hesse, istoria așa cum o știm este situată într-un trecut cețos și relativ îndepărtat, denumit „epoca foiletonistică”, „tranziția”, o epocă de confuzie, violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală: memoria 3. Castalia nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]