44 matches
-
pe categorii de istorie, respectiv, în istoria literaturii și în modul cum epurau din biblioteci și școli vechea literatură impunând câteva lucrușoare reușite mai mult tematic decât artistic de către vechea generație atrasă și tentată prin bani și prin faptul că foiletonistica literară de partid scria despre asemenea „opere de tip nou” mai multe pagini laudative decât însumau ele în întregime. Iar noi, cei care debutam, eram mânați direct spre „izvoarele curate ale literaturii ruse și sovietice” din care o editură apecializată
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358153393.html [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
de cavalerie”, Novikov-Priboi cu „ Țushima”, Sergheev-Țenski cu „Stada Sevastopol”, Korneiciuc cu „Sfârșitul escadrei” și „Platon Crecet”, Kaverin cu „Doi căpitani”, Oleg Gonciar cu „Praga de aur”, Fadeev cu declinul de la bijuteria care e „Infrângere” ca metaforă a războiului civil și foiletonistica tezistă din „Tânăra Gardă”, romanul partizanatului antifascist. Asemenea Vasili Grossman „Pentru o cauză dreaptă”, Margarita Aligher cu „Zoia”, A. Gaidar „Comandantul Timur”, V. Kataev „Pentru puterea Sovietelor” și, cu operă stabilă, Constantin Simonov cronicar memorabil al aceluiaș război. Tot pe
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Arghezi (1946), urmată în 1985 de Argheziana. În colaborare cu Vladimir Streinu și Tudor Vianu scoate un volum din Istoria literaturii române moderne (1944). Continuă, după moartea lui Paul Zarifopol, ediția Opere de I. L. Caragiale (IV-VII, 1938-1942). Bogata lui activitate foiletonistică este strânsă, după aproape două decenii de interdicție, în volumele Varietăți critice (1966) și Itinerar critic (I-V, 1973-1989) . Socotit de E. Lovinescu critic în filiera maioresciană (a treia generație postmaioresciană), C. este cel care apără cu mai mare consecvență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
criticii din generația lui, adversari (cu excepția lui Tudor Vianu) ai determinărilor riguroase. Respinge, în același timp, orice formă de impresionism, deoarece impresionismul ascunde o manifestare subiectivă și, lucru dovedit, subiectivismul poartă în pântecele lui arbitrariul, capriciul, labilitatea - păcatele capitale ale foiletonisticii. Cu un scepticism asemănător e primită și ideea criticii creatoare. Critica explică, reconstituie, judecă, se supune cu demnitate operei literare. Ea trebuie să poarte cu mândrie semnele acestei dependențe și să facă din umilința față de frumos o armă teribilă. Strălucirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
se disting în peisajul epocii prin judecăți de valoare care să se impună. Cronicarul preferă literatura inspirată din realitățile naționale istorice sau contemporane, iar ierarhizările operate sunt adesea contrare judecăților ce vor fi omologate de istoria literară și chiar de foiletonistica vremii (de exemplu, Ioan Adam îi pare superior lui Duiliu Zamfirescu, iar C. Sandu-Aldea lui Mihail Sadoveanu). Cronicile teatrale și plastice au meritul că folosesc un limbaj accesibil, și dacă, îndeobște, ele propun ierarhii valorice nepertinente, uneori se întâmplă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
Tudorel Urian Privită de mulți cu nedisimulat dispreț, catalogată adesea drept o specie minoră a criticii literare, foiletonistica și-a pierdut mult din audiența de care se bucura înainte de 1989. Începînd cu Nicolae Manolescu, primus inter pares, mai toți cronicarii importanți dinainte de 1989 au părăsit comentariul literar la zi dedicîndu-se elaborării unor mari istorii literare (în fond, ambiția
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
istorii literare (în fond, ambiția fiecărui critic literar care se respectă este aceea de a da propria sa istorie literară), publicisticii mai mult sau mai puțin militante sau politicii pur și simplu.Mircea Iorgulescu este un nume de referință în foiletonistica românească a ultimelor decenii. A făcut parte din faimoasa echipă de critici a revistei "România literară" de la mijlocul deceniului opt (în care, alături de Nicolae Manolescu se mai aflau Lucian Raicu, Gabriel Dimisianu, Valeriu Cristea, Dana Dumitriu, Sorin Titel Laurențiu Ulici
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
vacanțele împreună cu cea a lui I.L. Caragiale, acesta trimițându-i apoi, după plecarea în Germania, scrisori afectuoase, pline de umor. U. avea faima unui personaj original, biciclist pasionat, excursionist, alpinist, dar și om de spirit scăpărător, cunoscut și apreciat pentru foiletonistica lui umoristică din „Moftul român”, „Vieața” (e, până în martie 1895, unul din directorii publicației), „Naționalul”, „Lumea veche” (revistă literară și umoristică pe care o editează în 1896 și la care colaborează și bunul său prieten I.L. Caragiale), „Adevărul de joi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
registru. Totuși, lucrurile se schimbă și merg în direcția cea bună. După opinia regretatului Adrian Marino, cultura română ar fi încă, în bună măsură, o cultură a „fragmentului”, nu a sintezei, dominată de o mentalitate „publicistică, actualistă, improvizată”, o cultură „foiletonistică”, de comentariu eseistic, adesea strălucitor, dar care nu este orientată de mari proiecte (e drept, multe au fost inițiate, dar au rămas nefinalizate), fiind deficitară și sub raportul difuzării sale profesioniste în străinătate, neputând intra astfel într-un dialog competitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
informativă la foileton, alegând un fapt din actualitate, pe care îl prezintă vioi, detașându-i semnificația, uneori ascunsă. Aceasta însă îmbracă adesea haina unei „învățături”, un rol avându-l aici dubla formație a lui C., de teolog și de pedagog. Foiletonistica a facilitat, neîndoielnic, apropierea lui de literatură, dar tot ei i se datorează unele habitudini ce își pun amprenta pe scrisul său. Personajele schițelor și nuvelelor din primele volume nu au individualitate, gesturile, întâmplările pe care le trăiesc se desfășoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286285_a_287614]
-
vulnerată, să se piardă într-o masă de versuri terne. Alte impulsuri lirice, precum cel al dragostei de țară și neam ori cel religios, găsesc la C. o expresie banală. Încercările de epică obiectivă nu se disting nici ele de foiletonistica vremii, iar confesiunile, directe ori deghizate, nu au relief. C. a scris numeroase drame și poeme dramatice, rămase în periodice (O zi la școală, La colibă, Horus, Nepotul lui Moș Pralea, Nana, Te Deum, Păcate ș.a.) sau în manuscrisele depuse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286583_a_287912]
-
specii situate, de asemeni, în proximitatea genului dramatic), cât și forma gazetărească a improvizațiilor pe teme morale, în maniera adusă la perfecțiune ulterior, tot sub specie theatri, în miniaturalele din Aqua forte. Ieșite din mantaua notelor de călătorie și a foiletonisticii, textele de acest gen, modeste valoric, interesează îndeosebi prin faptul că anticipează un anumit tip de poetică (fragmentară, secvențială) și o anevoioasă tranziție spre roman care a durat aproape două decenii, până în anii '30, când Lovinescu, deja confirmat în postura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Light”, pe care o și conduce în calitate de redactor-șef. R. debutase în 1962 la ziarul „Drum nou” din Brașov, dar perioada lui fastă rămâne aceea cât a fost redactor și, alături de Marian Popa, cronicar literar la „Luceafărul”. O parte din foiletonistica sa va figura în cuprinsul volumului Utopica, apărut în 1969. Personalitate critică autentică, R. își găsește repede timbrul propriu, probând maturitate și bun gust. S-a simțit cu adevărat în largul său mai cu seamă în comentariile închinate poeziei. Avea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
Cărțile sunt trecute prin sita judecăților estetice severe; li se stabilesc notele diferențiale și sunt ierarhizate axiologic. Profesionalizarea criticii este așadar un fapt. În același timp, se produce și o specializare a criticii românești din epocă. La critica așa-zis foiletonistică se adaugă o critică de tip universitar, erudită, cu bogat aparat critic, propunând vaste perspective comparatiste, așa cum face, bunăoară, Tudor Vianu. Tot acum cunoaște o semnificativă înflorire eseistica, ilustrată strălucit de Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe masa de lucru, o ipotetică istorie a literaturii căreia i se supune”, atunci cartea de debut al criticului (La umbra cărților în floare; Premiul Uniunii Scriitorilor) pare o dublă diversiune. Mai întâi pentru că, deși cartea acoperă întregul spectru al foiletonisticii vremii (de la Șerban Cioculescu și Alexandru Piru la Mihai Ungheanu și Mircea Iorgulescu), ea nu indică, deocamdată, direcția în care s-ar putea îndrepta o asemenea istorie „ipotetică”, și cu atât mai puțin modalitățile ei de realizare. Pe de altă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
la „Amfiteatru”, „Argeș”, iar între anii 1974 și 1985, la „Luceafărul”. În 1986 se stabilește în SUA, de unde revine în 1991, reluându-și locul în noua redacție a „Luceafărului”. Din 1997 este director al Editurii Cartea Românească. La începuturile ei, foiletonistica lui C. urmărea să înregistreze cât mai prompt noile apariții în poezie. Un an de poezie (1974) așază pe raftul lecturii critice principalele titluri din 1971, conturând un posibil model descriptiv, fără a se preocupa în mod sistematic de legături
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286499_a_287828]
-
a entuziasma, cuvintele trebuie însă întrupate prin fapte. Mărturia personală contează mai mult decât orice probă de acuratețe bibliografică. Nici studiul savant pe baza documentelor de arhivă, nici eseistica sprintenă a celor pasionați de istoria ideilor, cu atât mai puțin foiletonistica sobră sau poemul fulgurant, nu sunt excluse din concertul vast al inteligenței creștine. Cheia, în toate aceste demersuri, rămâne capacitatea de a indica puterea credinței de a recapitula dialectic toate achizițiile meritorii ale culturii seculare. O hermeneutică teologică a istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
majoritatea scrierilor. Încă un exemplu ar fi narațiunile din Fără înger păzitor sau Cum am ajuns scriitor (1977). T. scrie și un roman parodic, alegoric, Fără minuni, Doamne! (1967), încearcă proza de aventuri în Acțiunea P. 1500 (1957) și cultivă foiletonistica, reunită în volumul Portrete în aquaforte, unde desenează tipuri contemporane cu o peniță acidă, în felul vechilor „fiziologii”. Procedeele frecvente sunt aluzia, ironia bonomă sau amară, caricatura, falsa complicitate cu personaje aparținând faunei interlope. SCRIERI: M-am făcut băiat mare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
perioadei interbelice. Dintre studiile lui Paul Zarifopol se remarcă Idei pentru cultura literară, un eseu asupra filosofiei culturii și a funcției actului literar, și Despre ideologia lui Eminescu. Șerban Cioculescu susține rubricile „Aspecte lirice contemporane” și „Aspecte epice contemporane”, îmbinând foiletonistica și panoramările literare, ca în articolele Romanul românesc. 1933, Romane cerebrale, În marginea operei lui Liviu Rebreanu ș.a., sau însemnările interesând istoria literară - O nouă ediție critică a poeziilor lui Eminescu, Corespondența dintre I.L. Caragiale și Paul Zarifopol. Vladimir Streinu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
Foiletoane” 2, TR, 1982, 20; Gheorghiu, Reflexe, 114-119; Grigurcu, Între critici, 297-300; Marian Papahagi, „Foiletoane” 3, TR, 1985, 1; Nicolae Manolescu, Cronicarul literar, RL, 1985, 1; Gheorghe Grigurcu, Alexandru Dobrescu sau Despre adaptarea la real, ST, 1985, 5; Val Condurache, Foiletonistica - cutezanță circumspectă, CNT, 1985, 38; Mircea Popa, Critică sau diatribă? TR, 1988, 31; Mircea Iorgulescu, „Complexul” Maiorescu, RL, 1988, 32; Adrian Marino, Maiorescu, azi, TR, 1988, 35; G. Dimisianu, În jurul lui Maiorescu, RL, 1988, 41; Piru, Critici, 280-283; Constantin Cubleșan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
o lectură personală, tinzând să fixeze dimensiuni mai rar cercetate sau chiar aspecte inedite ori controversate (în cazul lui Rebreanu, de exemplu). Cu Ora cărților deschise (2003), volum purtând un titlu de inspirație lovinesciană, T. recuperează, fără a o epuiza, foiletonistica sa din anii ’70-’80. Multe comentarii își păstrează peste timp prospețimea și transparența, obiectivitatea și rigoarea. SCRIERI: Apropierea de imaginar, Cluj-Napoca, 1988; Umanități și valori, Cluj-Napoca, 2000; Ora cărților deschise, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Gala Galaction, Sub feeria lunii, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
dramele, caracterele și pateticul lui și, în plus - un alt „amănunt” de care a râs Saint-Beuve -, Balzac a „inventat” personajul memorabil ce „trece” de la un roman în altul, axând în jurul lui intrigi și tipologii, punând și în acest fel bazele foiletonisticii epice, a acestei „psihologii de lector” care inundă și secolul nostru care abia începe. Mă aflu - o mărturisesc cu umilință și uimire! - în situația pitorească a acelui ucenic vrăjitor care, în absența magistrului, manevrează „manetele” creației fără să fie stăpân
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cărțile sunt trecute prin sita judecăților estetice severe; li se stabilesc notele diferențiale și sunt ierarhizate axiologic. Profesionalizarea criticii este așadar un fapt. În același timp, se produce și o specializare a criticii românești din epocă. La critica așa-zis foiletonistică se adaugă o critică de tip universitar, erudită, cu bogat aparat critic, propunând vaste perspective comparatiste, așa cum face, bunăoară, Tudor Vianu. Tot acum cunoaște o semnificativă înflorire eseistica, ilustrată strălucit de Paul Zarifopol, Mihai Ralea, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Eugen
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Opera e un excitant al creației, prin inteligență interpretativă” (Despre critică și critici. Reflexii pe paragrafe). Ideile despre „critica literaților” (în special a poeților), despre critica în viziune comparată (dincolo de „hotarele strict naționale”), reflecțiile despre portretistică din perspectivă critică, despre foiletonistică și eseu, toate învederează o consecventă luciditate: „Foiletonul trebuie să devie o recreare, după o muncă mai grea. În fiecare an e bine să scrii o carte unitară, cu densitate de substanță și de compoziție amplă. Creația criticului se vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
a putut fi convertită - cu succes, trebuie să spun din capul locului - într-o carte despre , cercetare anunțată încă de acum vreo șase ani de un articol chiar din România literară. Volumul afirmă și încearcă să demonstreze că eseistica și foiletonistica lui Sebastian nu discută doar cărți, ci și ideile autorilor și ale epocii, căutând să le așeze într-un context public mult mai larg și participând în acest fel, mai mult și cu mai mult efect decât s-a crezut
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]