20 matches
-
Balzac; Pliușkin - de Nikolai Gogol), Hagi-Tudose are o deplină originalitate prin desăvârșita sa zgârcenie dusă până la moarte. Călinescu afirmă că "„zgârcenia sa delirantă e împinsă dincolo de pierderea instinctului său de supraviețuire”." Primul act are loc în uliță, stilul decorului fiind folclorizant ca întreaga dramaturgie a lui Delavrancea. Locul virtual de întâlnire al personajelor este băcănia (de-a lungul întregii piese). Întregul act este un tablou vivant, cu o bogată tipologie (epitropi, un bragagiu, un cârciumar, un băcan, copii de mahala), totul
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
supunerea la „legea” trăirii general-omenești, a acceptat, intuind în simplitatea ei prezența principiului etern, poezia populară ca mare model. Alegere de preț, întrucât lirica epocii era dominată de sentimentalismul galant și de pastoralismul artificial neoanacreontic. Totuși, el nu este un folclorizant sau un imitator, ci un autor care selectează după un criteriu adânc personal elemente ce se înscriu într-o convenție, într-un scenariu; sentimentul este intermediat de fabulă. Motivul poeziei Amărâtă turturea poate fi găsit în Fiziolog, de aici a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
mai rar întâlnit în critica anilor ’80, unde dominau rigorile, tirania verdictului și teoriile scientiste, în dauna esteticii calofil-emoționale. Ce e drept, însăși poezia lui Emil Botta era o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
miezul activității teoretice din vârsta structuralistă? De trei ori, de-a lungul acestei istorii, paralelismul gramatical a articulat o poziție de etnograf cu una de teoretician. De fiecare dată când realitatea sa a fost scoasă la suprafață printr-o inițiativă folclorizantă și particularizantă, fenomenul a căpătat și o expresie generalizantă. Herder, Hopkins, Jakobson au făcut aceeași mișcare, deși au fost din ce în ce mai puțin conștienți de ea, transformând expresia unui geniu național într-o fantasmă teoretică. Ca și cum foarte jos, la originea situațiilor vizate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în fața foii albe de scris. Nimeni nu s-a mărturisit sieși măcar, nimeni nu a ținut un jurnal, un jurnal al sincerității netrucate pe care să-1 publice acum. S-a scris și s-a publicat ceea ce era permis: compoziții pastorale, folclorizante, cu indivizi situați sub un cer al răbdării, al umilinței și al unei bunătăți - ca trăsătură de caracter - lașe și păguboase, declarate toate drept virtuți definitorii (ancestrale) ale poporului. Refugiul în estetic, limbajul incifrat, tehnica scrisului „printre rânduri” nu au
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
al mamei și al maternității, al pământului cu valoare mitică universală sau - mai particulară - de plai mioritic domină poezia și mitopoetica lui V. Caracterele esențiale ale creației sale sunt organic legate de lupta pentru afirmarea românismului: mesianism, cantabilitate clasicistă și folclorizantă, simplitate a formulelor, dramatism de esență baladescă, eminescianism transplantat pe solul modernității. „Păstrând proporțiile, el și generația sa reprezintă pentru această provincie românească năpăstuită mereu de istorie ceea ce a fost, la începutul secolului, generația lui Goga pentru Transilvania. Similitudinea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290559_a_291888]
-
virtuți stilistice și însemnată valoare literară a scriiturii în sine. Dimpotrivă. Este, însă, doldora de informații variate și credibile, datorită faptului că provin de la contemporanii personalităților evocate, deci, sunt "la prima mână", ferite de inerentele distorsiuni ulterioare și de deformările folclorizante. Chiar dacă atenția autorului a fost atrasă mai ales de bizareriile comportamentale din perioada "întunecării" lui Eminescu, situațiile revelate devin importante pentru istoria literară fie și numai pentru faptul că risipesc teza contrafacerii diagnosticului din epocă. Felurite și risipite ici-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dimensiunile „exotice” ale unor practici, pentru că nu acestea definesc nucleul tare al spiritualității ortodoxe și, În plus, pot să conducă la o percepere cu totul defectuoasă a fondului nostru religios. A face din ortodoxie un spectacol, a etala doar fațeta folclorizantă, ritualistă, exterioară conduce, de fapt, la o bagatelizare și desconsiderare a religiei noastre. Într-un alt sens, trebuie să procedăm astfel Încât să nu ne arogăm superiorități În raport cu alții, să nu dăm lecții, dând impresia că suntem mai presus decât cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
împotriva dictaturilor de tot felul din epocă: există o compoziție cu doi balauri, iar la Muzeul Național de Artă - o lucrare tot cu un balaur, și încă una, de astă dată cu un tigru stăpânit de un personaj victorios. Interpretările folclorizante în legătură cu balaurii nu se pot însă susține; prezența în aceste picturi și a mai multor simboluri hasidice și ezoterice infirmă ipoteza. După expoziția suprarealismului din 1936 de la Londra, cea din 1938 de la Paris a însemnat o cotitură decisivă în modificarea
Centenar Victor Brauner by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13461_a_14786]
-
un mare interes spre a-l propulsa pe Creangă, explorând mereu convenții de rang superior, între marile figuri și valori universale. Meritul autoarei este de a fi atras atenția asupra unui punct simbolic de cotitură în evoluția narațiunii de tip folclorizant, care pune în dificultate pe oricine caută înrudiri simplificatoare. Personajul anapoda, ca marcă distinctivă a lui Creangă, devine arhetipul unei întregi pleiade de siluete fictive, datorate unor mari scriitori din speța artiștilor calofili, de la Mateiu I. Caragiale și Urmuz, la
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
T.S. Eliot. Ceea ce m-a intrigat la această frază e mențiunea structurii poemului, despre care se mai spune că fiecare ciclu are un tip de rostire: formula similiprozastică, ironistă și de criticism social șia uite câte cuvinte noi!ț, cadența folclorizantă, cu infuzia unor imagini de sorginte ezoterică, și neutrul final, prin care vocea lirică încearcă să-și mascheze patosul. Or, ciclul final e cam la fel de mare cât primele două reunite, ca atare cam o jumătate de volum ar fi "neutră
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
autoironic. Admirația nemăsurată față de romanul mediocru Povestea cu cocoșul roșu e un caz flagrant de autoiluzionare a criticii basarabene. Regret că trebuie să constat acest lucru, dar îl spun cu strângere de inimă. Acest roman e o victimă a regionalismului folclorizant și a unei mentalități provinciale, o simplă curiozitate negativă pentru un cititor din România, oricât de binevoitor. Meritele de prozator ale lui Vasile Vasilache, care există, fără îndoială, trebuie căutate și plasate în altă parte. Vasile Vasilache, Surâsul lui Vishnu
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
de la “Click”, mai bine să ne abținem. Iar haina fără o mânecă a lui Stan a fost de-a dreptul caraghioasă). Curioasele aprecieri ale juriului s-au vădit și în cazul uneia din foarte puținele piese antrenante, cu iz românesc, folclorizantă în maniera basarabeană Zdob și Zdub, e vorba de “Hardjock” de Marcel Crăciunescu, cântată de autor sub pseudonimul Șăl: ei bine, onorabilii jurați (Mădălin Voicu-președinte, Alexandra Cepraga, Nico, Nancy Brandes, fostul lider de la “Roșu și Negru”, venit din Israel, Bobby
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
Eu trebuie să plec (Legănări). „Emoția” d-sale e circumscrisă în principal de toposul urban (Emoție de primăvară). Se produce o sciziune în sistemul retrospectiv în cauză, legată de introducerea unui trecut „cult”, care se cumpănește fin cu cel ancestral, folclorizant. Un melos specific înfioară o sală de bal, stil mitteleuropean (Vechile dansuri). Această simțire fantomatică de orășean totuși recent n-are oare un iz bovaric? Deși invocat deseori, satul constituie îndeobște obiectul unor execuții impresioniste, aidoma pînzei unui pictor care
Un limbaj personal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5187_a_6512]
-
și fiul său), această condensare de informație legitimează, de fapt, teritoriul indepenent pe care se petrece microromanul lui Bogdan Suceavă. Ficțiunea cu inserturi mitologice, ficțiunea filtrată de fiecare incompletă repovestire, ficțiunea încropită de dragul auditorului. Atât de pură, încât, spre deosebire de gestul folclorizant, nu admite partiții sau adaosuri. Greu explicabile în alte coordonate, scrupulele lui Traian capătă, astfel, un temei. Miruna, o poveste apare - parcă deodată - din criza suprapunerii unei conștiințe peste fluența narațiunii orale. Autenticitatea și talentul, mentalitar vorbind, sunt apariții târzii
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism cu note „socialiste”, așa-numitul „simbolism proletar” (reprezentat sporadic de Bacovia, Traian Demetrescu, Mihail Cruceanu, Andrei Naum, A. Toma), un postromantism heinian, baladesc și folclorizant, cu elemente „secesioniste” (Șt. O. Iosif) ș.a.m.d. Un simbolism „snob”, exterior și decorativ al cafenelei bucureștene, dar și un simbolism nevrotic, interiorizat al Provinciei moldave. Nostalgia față de „vechea lume care dispare” se asociază cu expectația febrilă a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și imagismul fauve, iar elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la Contimporanul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românesc”. Nu fără temei, autorul exclude ideea unei înrudiri structurale între „metoda” lui Urmuz și iraționalismul suprarealist, textele urmuziene fiind „departe de teoriile despre inconștient ale lui Freud, de intuiționismul reacționar al lui Bergson și de anarhismul lui Breton”. Recuperarea „folclorizantă” - în acord tacit cu agenda ideologică a noului regim - va fi redimensionată la începutul anilor ’80 de „recuperarea protocronistă”. În plină „destindere” poststalinistă, „recuperarea esteticului” merge însă mînă în mînă cu cea a „valorilor naționale”, hibridizarea între marxism-leninism și ideologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de același, în nr. 250, dec. 1969 - feb. 1970, p. 2. În Revista scriitorilor români, publicație a Societății Academice de la Roma, Horia Stamatu publică un text despre „Ciprian și Urmuz” (nr. 6, 1967, pp. 153-157) și - în consonanță cu legitimarea „folclorizantă” din țară - un eseu amplu despre „«Umorul negru» și «absurdul» în literatura română, cultă și populară”, în care se face referire specială la Urmuz (în nr. 11, 1972, pp. 15-33, și nr. 12, 1973, p. 10-24). De notat că poezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de întâlnire ale cinefililor avizați. Versurile de început atestă o - firească, în fond - oscilație între mai multe maniere, caracterizate fie de narcisismul erotic, fie de afectarea „delirului” verbal și a exprimării obscure, ca și de retorica imnică, asociată cu viziunea folclorizantă și mitologizantă. Îmbinate în proporții diferite, aceste elemente aveau să se regăsească în întreaga creație lirică a lui I. Poetului i-au fost uneori reproșate versatilitatea stilistică, multiplicarea uneori deconcertantă a formulelor discursului liric, desele schimbări de registru. De fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]