KorAP: Find »[drukola/base=fonemic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 2 3 4 >

97 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813

fost lumină orice fărâmă strânge ! Iar soarele-n apune se-neacă-n propriu-i sânge. Icoana ta în mine potir arzând mi-apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
armonizator indispensabil al poemului este euritmia complexul sistemelor de ritmicitate. Ritmul este cel care, ordonând haosul, captează posibilul: el înfăptuiește geometria de arhitecturare a oricărei ontologii. Unul dintre aceste sisteme este ritmicitatea tensională dintre sensurile componentelor unui poem și tonurile fonemice. Iată poezia La steaua. In primul vers vocala repetată a semnează prezența luminoasă a stelei, iar terminarea pe silabă accentuată fixează astrul pe boltă ("La steaua care-a răsărit"), pentru ca vocalele stinse din finalul celui de-al doilea vers ("E-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642

externe și taxonomice) a unor situații și produse (umane). Abordarea emică definește și descrie constituenții unui sistem în raport cu poziția și funcția atribuită lor în sistem de cei care îi folosesc. ¶Kenneth Pike a folosit termenul emic prin analogie cu termenul fonemic. ¶Dundes 1962, 1964; Pike 1967. Vezi și ABORDARE ETICĂ. abordare etică [etic approach]. O abordare exterioară și taxonomică (opusă uneia emice sau interne și funcționale) a situațiilor și produselor (umane). Abordarea etică folosește criterii care nu sînt intrinseci sistemului și

Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587

etic" și "emic" au fost deja folosite de către Roland Harweg 387 pentru a analiza începuturile narative pronominale precum cele studiate în secțiunea anterioară. Acești termeni au fost utilizați prima dată de către Kenneth L. Pike388 în analogie cu termenii "fonetic" și "fonemic". Potrivit lui Harweg, "începuturile etice" sînt cele "care de abia dacă sînt determinate "extern", extralingvistic, și nu structural. Pe de altă parte, "începuturile emice" sînt acelea care sînt determinate intern și structural"389. Harweg citează începutul operei Das Gesetz de Thomas

Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

dintre cele mai avansate discipline socioumane, a oferit în mai multe rânduri zonelor de cunoaștere învecinate nu numai sugestii terminologice, ci și material de construcție teoretico-metodologic. În cazul de față s-a pornit de la distincția dintre analiza fonetică și cea fonemică. Fonemele sunt unități fonetice elementare ale unei limbi, numărul lor fiind limitat și reprezentat în scris prin același simbol. Este ceea ce în mod obișnuit numim sunetele unei limbi, deși în rostirea curentă de la grup la grup, de la regiune la regiune

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ar puteaspune care sunt foneme și care subfoneme (variante). Numai vorbitorii nativi „decid” aceasta. Ei sunt cei care atribuie, prin și în practica rostirii și comunicării, „înțelesuri” unor fragmente acustice altfel neutre. Modul de abordare fonetic trebuie completat cu cel fonemic, cu cel al semnificațiilor acordate din interior. Or, este ușor de înțeles că distincția dintre „exterior-interior (nativ)” este profund operantă nu numai pentru palierul lingvistic al existenței socioumane, ci și pentru alte orizonturi ale ei. Termenii fonetic și fonemic s-

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cel fonemic, cu cel al semnificațiilor acordate din interior. Or, este ușor de înțeles că distincția dintre „exterior-interior (nativ)” este profund operantă nu numai pentru palierul lingvistic al existenței socioumane, ci și pentru alte orizonturi ale ei. Termenii fonetic și fonemic s-au transformat, prin K. Pike (1967), în antropologia culturală și socială, în etic și emic, marcând pregnant deosebirea dintre descrierea și explicația realităților unui grup cultural oferit de analistul din exterior (etic) și descrierea și explicarea propriilor realități de către

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

2) schizofazia, 3) catatonia periodică. II) Schizofreniile sistematice care cuprind următoarele forme: 1) schizofreniile sistematizate simplu: a) formele catatonice: - parachinetică, - manieristă, - proschinetică, - negativistă, - cu impuls spre vorbire. b) Formele hebefrenice: - prostească, - bizară, - plată, - autistă. c) Formele paranoide: - parafrenia ipohondriacă, - parafrenia fonemică, - parafrenia incoerentă, - parafrenia fantastică, - parafrenia confabulatorie, - parafrenia expansivă. 2) Schizofreniile sistematizate combinat: a) catatoniile sistematizate combinat, b) hebefreniile sistematizate combinat, c) parafreniile sistematizate combinat. Deși este cea mai amănunțită formă de clasificare a schizofreniei, cea propusă de K. Leonhard, este

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563

cum determinăm semnificația fenomenelor umane care sunt relativ diferite de cele cu care suntem obișnuiți? Sunt posibile două abordări, numite frecvent etică și emică. Termenii de etic și emic provin din modelul analizei lingvistice care distinge nivelul „fonetic” de cel „fonemic”. Abordarea emică, specifică unor orientări noi în antropologie, cunoscute sub denumirea de „noua etnografie” sau „etnoștiință” sau „etnosemantică” (Harris, 1968; Pelto, 1970), este reprezentată de teoreticieni ca Pike, Goodenough, Frake, Gladwin și Sturetevant. Cercetarea unei culturi, consideră ei, trebuie să

Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774

starea de veghe, ca gândirea mamiferelor și cimpanzeului. Deci, vorbirea derivă din gândirea în imagini. Limbajul vorbit este un produs al evoluției limbajului în imagini (image language), un salt revoluționar de acum 200.000 de ani. Pe baza studiului diversității fonemice susținute de argumentele genetice, arheologice și paleontologice, se consideră că diversificarea limbilor vorbite este un proces care durează de 100.000 de ani (Johanna Nichols 35 de la Berkeley, California). Infrastructura limbajului asigurată de conectivitatea cerebrală și dinamica sinaptică care conduc

Spiralogia by Jean Jaques Askenasy (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183

fonemelor este necesară discriminarea sunetelor tranzitorii cu spectre de frecvențe și intensități cu viteză mare de variație, ce solicită senzorial un număr mare de fibre nervoase. (12, 225) Inteligibilitatea mesajului sonor verbal crește direct proporțional cu intensitatea sonoră a emisiei fonemice, fiind minimă la 50 % din cuvintele recunoscute. Utilizarea cuvintelor complexe în context propozițional permite subiectului recunoașterea cu o inteligibilitate superioară a acestora datorită redundanței sonore, pe când folosirea cuvintelor mono, bisilabice izolate sau a logatonilor (consoană - vocală - consoană) crește gradul de

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
unui cuvânt într-o propoziție sau chiar într-o sintagmă scurtă care este exprimată păstrând o mică pauză înaintea cuvântului cheie, ce dă posibilitatea afazicului să exprime cuvântul expectat; 6) lexie mentală sau expresivă, ce facilitează redobândirea legăturii dintre forma fonemică și grafemică a cuvintelor; 7) folosirea de sinonime, denumirii generice, scurta descriere sau imaginii obiectului are un efect facilitator mai bun în reabilitarea anomiei decât sugestiile fonologice îdupă Patterson 1985). Materialele sunt prezentate receptiv și apoi expresiv. Metoda se bazează

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
neatenție, afectarea cursivității pronunției sau chiar refuzul de a continua, ca manifestări de autoapărare ale creierului bolnav. În somnul indus medicamentos, învățarea cuvintelor prin repetiție nu permite o pronunție mai corectă a cuvintelor datorită capacității reduse de analiză și sinteza fonemică, dar datorită relaxării s-a constatat o creștere a cursivității și inteligibilității pronunției și o rezistență mai mare la prelungirea duratei ședințelor de recuperare. Aplicarea unei metode combinate, în care cuvintele sunt audiate și analizate fonetic în stare de veghe

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
facilitare tactilă și proprioceptivă efectuează gradat trei tipuri de exerciții, care asigură inițierea și coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
și coordonarea mișcărilor: - exerciții nespecifice pentru inițierea și coordonarea mișcărilor nearticulatorii ale limbii, buzelor și maxilarelor; - exerciții de poziționare a sistemului fonoarticulator în diferite configurații fără emisie fonemică; - exerciții de transfer de postură interfonemice bi- și trisonore; - exerciții specifice fonoarticulatorii fonemice, silabice. Pentru aplicarea unui tratament complex de recuperare, se impune un diagnostic corect și să se evalueze forma clinică de apraxie, pentru ca apoi să se aplice metoda cea mai adecvată de kinetoterapie care să ducă la corectarea elementului apraxic. Recuperarea

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
î47, 228) Metoda semantico-sintagmatică Metoda semantico-sintagmatică se bazează pe citirea și scrierea după dictare sau copierea unor cuvinte concrete sau serii automatizate îzilele săptămânii, lunile anului, numele propriu, numerele de la 1 la 10 etc.). Chiar dacă există tulburări la nivelul expresiei fonemice sau grafemice se omite nivelul literelor îfonemelor) și se pornește cu exersarea lexiei și scrierii de la nivelul cuvintelor uzuale concrete și sintagmelor scurte cu sens, care se lărgesc paralel cu creșterea sensului propoziției. Tehnicile de lucru sunt eșalonate pe trei

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
184), C. Benescu în „Probleme metodice de tehnica vorbirii și labiolectura” (22), iar protocoalele recuperatorii în dislalii au fost prezentate de C. Păunescu în lucrarea „Tulburări de limbaj la copil' (228). II.5.1. Principii în demutizare și terapia dislaliei fonemice Demutizarea fonemelor respectă principiile antrenamentului mioartrokinetic analitic al structurilor și mecanismelor implicate în fiecare zonă de articulare. Articularea fonemelor va fi precedată de o serie de exerciții care antrenează motricitatea nearticulatorie a structurilor implicate, cum ar fi exerciții pentru buze

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
pentru realizarea cititului labial și simțul kinestezic-tactil pentru a compensa deficitul controlului auditiv, iar dislalicul își va dezvolta auz fonematic și strategia motorie compensatorie cea mai potrivită în obținerea aceluiași scop, adică realizarea profilului acustic cel mai potrivit al fonoarticularii fonemice. Succesiunea mișcărilor sunt prezentate verbal la dislalicul normal auzitor, iar hipoacuzicul poate beneficia de controlul tactil al vibrațiilor laringo-toracice sau temperaturii și intensității curentului de aer. Intensitatea și momentul emisiei curentului de aer poate fi pus în evidență și prin

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
Logopedul va interveni în atenționarea dislalicului și în corecția optimă cu ajutorul mâinii sau cu o spatulă a poziției și mișcării organelor fonoarticulatorii. În timpul fonoarticulării, dislalicul cu sau fără deficit auditiv își va controla succesiunea pozițiilor vizual în oglindă. Defectele articulării fonemice (lipsa sonorizării, nazalizarea, sunete parazitare sau interfonematice) beneficiază de metode standard de corecție, având variante diferite de execuție, adoptate în forma cea mai eficientă atingerii profilului acustic acceptabil inteligibilității mesajului verbal. Recuperaționistul trebuie să fie un fin observator al nuanțelor

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
adoptate în forma cea mai eficientă atingerii profilului acustic acceptabil inteligibilității mesajului verbal. Recuperaționistul trebuie să fie un fin observator al nuanțelor semiologiei dislalice și să intervină prompt cu metodele cele mai potrivite în corecție. Se va exersa atât emisia fonemică cât și realizarea suitelor fonemice din cadrul cuvintelor începând cu cuvinte simple monosilabice, trecând apoi la cuvinte bi- , trisilabice, în care fonemul interesat va ocupa o poziție inițială, intermediară sau finală în cuvânt. În articularea consoanelor, obținerea caracterului sonor este mult

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
eficientă atingerii profilului acustic acceptabil inteligibilității mesajului verbal. Recuperaționistul trebuie să fie un fin observator al nuanțelor semiologiei dislalice și să intervină prompt cu metodele cele mai potrivite în corecție. Se va exersa atât emisia fonemică cât și realizarea suitelor fonemice din cadrul cuvintelor începând cu cuvinte simple monosilabice, trecând apoi la cuvinte bi- , trisilabice, în care fonemul interesat va ocupa o poziție inițială, intermediară sau finală în cuvânt. În articularea consoanelor, obținerea caracterului sonor este mult mai greu de obținut decât

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
de a empatiza afectiv cu copilul; - exerciții analitice efectuate sub control vizual, cu rolul de a conștientiza un nou prototip articulator ce corectează defectului de vorbire; - exerciții sintetice executate demonstrativ și prin imitație, în care cointeresarea multisenzorială permit realizarea pronunție fonemice în diverse poziții în cuvânt și în care se progresează spre componenta semantică a exprimării; - exercițiile de fixare și automatizare a coordonării neuro-musculare ce permit realizarea trecerii de la pronunția unor consoane cu ocluzia velară a fluxului nazal (de exemplu p

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
ș este articularea grupului consonantic st fără ocluzie articulatorie a lui t, ci doar cu o constricție cu vârful limbii ridicat. Poziția mandibulei este similară fonemului i, iar poziția buzelor este apropiată fonemului o, încât se poate obține un transfer fonemic pe consona ș prin rostirea globală a cuvintelor: ști, știre, știoalnă, știulete, știucă, Istvan, Isidor, mișto, oiște,oștire, mișto, poștă, ești, ieși, sau chiar cuvinte care conțin pe s: stilou, istorie. Nu se urmărește pronunțarea corectă a cuvintelor ce conțin

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
rostirea globală a cuvintelor: ști, știre, știoalnă, știulete, știucă, Istvan, Isidor, mișto, oiște,oștire, mișto, poștă, ești, ieși, sau chiar cuvinte care conțin pe s: stilou, istorie. Nu se urmărește pronunțarea corectă a cuvintelor ce conțin pe s, ci transferul fonemic în ș, prin pronunție repetată și accelerată cum ar fi sti-sti-ști-știre sau isi-isi-isi-iși-ieși. Logopatul poate fi încurajat, în cazul pronunției corecte, prin atitudinea afirmativă din cap și din priviri, pronuntându-se cuvântul „așa'. Altă tehnică utilizează pronunția silabelor so, su cu

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
și se pierde cu ușurință, de aceea, odată ce sunetul ș a fost emis corect, trebuie să fie păstrat, prin exersare analitică și în cuvinte, cu o periodicitate care să nu obosească, dar care să fie suficient de consecventă încât transferul fonemic în cuvinte diverse să îi păstreze claritatea și să poată fi întrebuințat facil în cuvintele noi învățate prin lexie. Deprinderea fonemului ș este absolut necesară pentru demutizarea perechii sonore fonemul j. Antrenamentul motricității articulatorii pentru corectarea sigmatismului parasigmatismului pentru ș

Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]