124 matches
-
precipitat cu o ciudată - dacă nu cumva comandată - sîrguință asupra ortografiei din 1932. Fiecare dintre aceștia avuseseră, în trecut, prilejul să nu accepte ortografia lui Sextil Pușcariu, dar argumentația - furibundă - cu care se preconiza atunci o ortografie care să reflecte fonetismul curent (tip noiembrie, filozofie, ba chiar statuie) apare astăzi a fi avut intenții mult mai perfide: a elimina etimologismul, a suprima ideea latinității și a pregăti - se pare - scrierea românească fonetică pentru o trecere fără dureri... la alfabetul chirilic! În
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a crezut multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o particularitate a vorbirii din Țara Hațegului, locul de obîrșie al poetului, așa cum atrage el însuși, în notă, atenția. Nu este vorba de fonetisme țigănești (cum s-a crezut multă vreme, fără să se cerceteze limba autorului)” (Opere I, 1974, p. 364). Oricum, în literatura românească din secolul al XIX-lea e atestată și folosirea dialectală: la Ioan M. Bujoreanu, în Mistere din București
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
glumeață nu ezită să propună transcrieri ale formei orale: semese(u) ("ți-am dat un semese direct pe Atomic!", fanclub.ro; "i-a transmis un semeseu directoarea", ziarul 21.go.ro), esemes și mai ales - printr-o amuzantă localizare, cu fonetism popular, - iesemes: "nu-mi răspunzi la iesemes..." (aberatii.ro). Ideea orwelliană după care răspîndirea siglelor ar corespunde unei utopii negative a artificialului în limbă pare întrucîtva contrazisă: acronimia e la fel de imprevizibilă ca multe alte fenomene ale limbii naturale.
Semese și (i)esemes by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12091_a_13416]
-
fi dovezi mai convingătoare decât aceste fragmente? Cel mai mult ne încurcă anumite variante fonetice, unele datorate transcrierii din chirilice, dar vocabularul, morfologia și sintaxa limbii române sunt, într-o proporție copleșitoare, identice cu cele de azi. Dacă înlăturăm anumite fonetisme vechi, nu s-ar zice că ne despart trei secole și ceva de momentul apariției Bibliei de la 1688. Nu e de ignorat nici presupunerea că traducerea de atunci a creat o tradiție care s-a impus peste secole cu autoritatea
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
destructurant. Ce altceva este finalul - pașoptist avant la lettre - în care deciziei divine îi urmează impetuozitatea piezișă a lui Romândor? Nu e în afara semnificativului nota de parti-pris cu care eruditul lexicograf nuanțează termenul "răgúlă", folosind varianta regională "răgúlă". Sensul acestui fonetism implică simultan o tară. Simplu spus "răgúla" nu e tocmai bună. "în Ardeal, pe une locuri, prin cuvântu acel răgúlă înțăleg nărav rău", scrie Budai-Deleanu, discreditând atent tot ce aparține ordinii. S-ar mai putea invoca argumente ale unor tendințe
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
existența unor surse literare; cuvîntul apare de altfel la Creangă ("o sturlubatecă și ...o leneșă de fată ca aceasta", de unde e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
și elementele morfologice (sufixe, desinențe) românești, ci și unele cuvinte pline; în plus, are o surprinzător de clară marcă stilistică: fiind o limbă populară, identificabilă ca atare prin cuprinderea în forme de versificație și specii poetice tipice (strigături, orații), prin fonetisme și chiar prin asemănările cu cuvinte populare reale ("S-a crupit țelea-n bizarcă"; "Scorțopește-te un pic" etc.). Formula descîntecului a produs la Geo Bogza cuvinte nefamiliare ("rota dria vau/ simo selmo valen"), iar la G. Magheru succesiuni de termeni neologici
Limbi imaginare, limbi amestecate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15660_a_16985]
-
păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus că, totuși, acest Sehnsucht, e însuși zumzetul și oh-ul nostalgiei, - "of"-ul toamnei la fereastra lui Bacovia (pe care Fundoianu-l "citează" în Priveliști: "Toamna bacoviană geme-n ferestre: of..."); ecoul "tăcerii cu zumzete
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
în cele de popularizare. 4. Valabilitatea sau nevalabilitatea axiomatică, în stabilirea textului unei ediții, a principiului respectării ultimei ediții antume a operei/ operelor unui scriitor, considerată ca reprezentînd voința lui quasi-testamentară de publicitate postumă. Relativitatea acestui principiu este indicată de fonetismele sau de formele morfologice preferate sau admise, în diverse momente, de scriitorul respectiv și de intercalarea în edițiile antume ale aceleiași cărți a unor modificări sensibile. Asemenea modificări se pot datora fie voinței autorului de-a ameliora stilul cărții, dar
Prometheus și Copyro by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/9098_a_10423]
-
în timp ce inconsecvența lui Maiorescu arată că acesta a lucrat pe text. Pentru versul 5 Edițiile Maiorescu preiau: M'au fermecat în loc de M'a fărmecat (devenit M'a fermecat în celelalte ediții), și aceste comparații aduc o oarecare lămurire. Mai întâi, fonetismul este obișnuit la Eminescu și chiar în poemul anterior din Convorbiri literare găsim: De ce taci, cănd fărmecată / Inima-mi spre tine 'ntorn? (iarăși: peste tot devine fermecată; Eminescu folosește ambele forme). Apoi, însă, observăm că forma cu -ă creează aliterație
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit copios în fonetica și în morfologia textului original, și acolo unde, eventual, era potrivit să intervină (ca, de exemplu, în fonetismele muntenești ale prepoziției după și conjuncției dacă, scrise în ediția originală dupe și daca, sau în forma ca păntru/ 5 pentru, orizonul/ orizontul, poci/ pot, copaci/ copac ș.a., modificări ce ar fi trebuit să fie menționate și justificate în prefața
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
rade pe veioză din dicționarul nostru: e un vocabul absolut rebarbativ. Știu că, în fond, el e inevitabil; numai că poezia - definiție! - e o modalitate de a evita, subtil, niscaiva termeni... Româna nu prea știe, din păcate, să adopte unele fonetisme „străineze” (vorba lui Luca Pițu): ü, ö... L. N.: Și atunci? Ș. F.: Știu și eu că asta-i veilleuse-a românească și că nu avem alternativă. Veieză, totuși, ar suna mai bine. Ideală (și fonic, și etimologic) ar fi, însă
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
autorul să fi publicat o singură poezie sub nume propriu. Acel limbaj cuprindea o inovație primordial lexicală. Pentru prima oară versul nostru dobîndea bogăție și varietate terminologică neobișnuite, deoarece poetul moldovean se adresase tuturor straturilor limbii. Întîlnim aici numeroase moldovenisme, fonetisme specifice care, dat fiind contextul lor, sună astăzi aproape comic. Ele se îmbină cu arhaisme stridente, cu termeni populari, cu invenții lexicale aparținînd poetului însuși. Stratului autohton, Conachi i-a adăugat o cantitate impresionantă de neologisme, mai ales de origine
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe stilistică sunt luate, astfel, peste picior încercările boierilor stihuitori de secol XIX: „Dramatismul spovedaniei e sabotat de senzația de miorlăială de primăvară pe care o induce fonetismul textului caracterizat prin monoftongări și frecvente închideri de vocale. Chiar dacă pare dăruită ochilor, literatura este, orice s-ar spune, o artă făcută spre a fi auzită și nu putem ignora cu totul aspectul sonor spre a ne putea concentra cu
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
putea să citească și să scrie într-un mod tolerabil, sarsailismul nu izbutește decat a dezgusta sau a zăpăci poporul, si ocazionează procrearea unor specimene de o monstruozitate nepomenita"5). Lucrarea, care propune cu îndrăzneala un sistem ortografic absolut fonetic (fonetismul complet), bazat pe solide argumente lingvistice și psihologice, ar merita o analiză aparte întrucît tratează cu limpezime problemele raportului dintre expresia verbală și imaginea ei grafică, anticipînd poziția realistă adoptată oficial la 1902. Nu avem date despre circulația lucrării lui
Un dascăl uitat: Gian Luigi Frollo by Dumitru Cârstocea () [Corola-journal/Memoirs/17919_a_19244]
-
necesară, a viziunii poetice. Un exemplu, în acest sens aflăm în Serafimul și heruvimul: Cînd marea se răscoală, volbură-ntărîtată,/ Cînd undele-i muginde se nalță spumegînd,/ Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată/ Pe fieșicare stîncă te vede-amenințînd". Cu excepția fonetismului vetust din final, ne întîmpină o perspectivă alegorică a heruvimului, înger cu atribute ferm moralizatoare. Utilizarea adecvată a analogiei, ca instrument specific cunoașterii mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
după manuscrise aceste pagini, fără a fi apucat însă să ia o decizie în legătură cu principiile filologice ale editării. Constantin Ciopraga, într-un scurt cuvânt despre ediție, certifică faptul că textele au fost lăsate intacte, așa cum au fost transcrise, cu toate fonetismele și variantele lexicale. Dacă menținerea unora, ca particularități, se justifică (,pâne, câne, sară, bielșug, barbat, păreche, prietin" etc.), pentru altele trebuia adoptată o actualizare ortografică. De ce este păstrat u final în cuvinte ca ,întăiu, vechiu, ovreiu, războiu"? De ce ,însfârșit, pela
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
ideea că Muntele sfânt al dacilor, Cogheionul, ar fi actualul munte Gugu. Ideea se bazează, în principal, pe existenta unei peșteri situate aproape de vârf, adusă în atenție de naturalistul Alexandru Borza în anul 1942, dar și pe o similitudine de fonetism: Cogaenum, Kogaionon, Gogaionul, Cogheon, Coghen, Gugu, atât pentru munte, cât și pentru apa care curge în preajma lui. Muntele Gugu (2 291 m) din Masivul Țarcu-Godeanu este semn de hotar pentru cele trei provincii istorice: Banatul, Ardealul și Oltenia, care constituiau
Agenda2005-38-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284218_a_285547]
-
dorește ancorat de „brațele depărtării”: „Adun și eu /pe brațele depărtării /fărămituri de stele / și chiar un nimb / rămas / de la ospețele / olimpienilor zei / fumegând / peste culmi / ca potcoava / fulgerului”. În viziunea poetului filosof, cuvântul devine limbaj al rațiunii, iar acele fonetisme - desprinse din îmbrățișarea cădere-vals „picături de tăcere străbătând tăcerea” (Samuel Beckett) se doresc dezlegare de mister, se doresc dezâmblânzire, balsam binefăcător întru cunoaștere: „Poate voi afla / din văzduhul semnelor / cum s-au închis / peșterile / în urechea cerbului / și el într-
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă" în adevărați "faguri de miere" ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMERITATEA OGLINZILOR PARALELE EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361478_a_362807]
-
folosește stilul publicistic,”abuzând de cuvinte și expresii neologistice franceze, mai ales “.Autorul acestui studiu abordează cu obiectivitate pozițiile unor comentatori ca Tudor Vianu, G.Călinescu, care comentează limbajul prozei lui Gib.I.Mihăescu, dar aduce și aprecieri originale privind fonetismele cu specific local, și expresiile “și locuțiunile caracteristice oralității stilistice“ de autorul romanului“ Brațul Andromedei“. Amintind în acest sens, aprecierile favorabile ale lui G.Călinescu din 1941:” S-ar putea spune că romanul, în întregime, este poetic, abuzând oarecum de
EMIL ISTOCESCU PUBLICISTICĂ LITERARĂ ŞI SOCIAL-CULTURALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366915_a_368244]
-
deja părăsite, câteva, în aria lor de folosință - curentă, până nu de mult. Se duce Satul românesc și, pe nesimțite, fermecătoarele cuvinte ale graiului local se fac arhaisme. Volumul le conservă în forma lor de când erau vii. Sunt consemnate unele fonetisme, atât cât scrierea obișnuită o permite, adică fără transcriere în simboluri fonetice (firesc, lucrarea nefiind una lingvistică). După rezolvări fonetice (în comunicare) putem deduce că hrănenii au o pronunțată preferință pentru reducerea efortului: ei recurg mult la sincopă („li” pentru
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
și particularitățile lui de comunicare artistică. Subliniem că subtextul nu are o existență proprie în afara contextului gramatical, ci este o realitate implicatăp în text și manifestată prin el. Atitudinea disimulată în unele din mijloacele de expresie, cum ar fi : intonația, fonetismul, lexicul, a autorului, fie el vorbitor sau scriitor, prezența acestora trebuie raportată la o stare de conștiință, la ceva ce se ascunde, nu îndeajuns totuși, îndărătul enunțului, fără să se deducă în întregime din fiecare unitate sintactică luată în parte
CONTEXTUL CA DETERMINARE A CUVÂNTULUI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352620_a_353949]
-
Eminescu "limba veche și înțeleaptă" în adevărați "faguri de miere" ai poeziei sale se cunoaște. Față de eminescianismul stilistic, Macedonski manifestă, încă de timpuriu, o mare disponibilitate artistică, chiar dacă, sau tocmai de aceea, Macedonski reproșa lui Eminescu, formele populare și arhaice, fonetismele și construcțiile populare moldovenești. Adevărul e că despre Eminescu nu se mai poate spune nimic esențial decât din perspectiva totalității. Este ceva ce a făcut Ioana Em. Petrescu, raportând universul operei la cele două modele cosmogonice, platonicean și kantian, lucru
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359532_a_360861]