53 matches
-
a încurcat cu o șmecheroasă de cartier, care ziua era studentă și nopțile se întindea cu arabii cei plini de verzișori. Eu nu aveam nimic cu fata, era simpatică și încălzea atmosfera, dar se jegoșise și ea în interior din cauza fonfului, care ba o lua de nevastă, ba n-o mai lua, pentru că se dedase craiul la curve de lux, se îmbăta ca porcul în fiecare noapte, lua medicamente pentru potență și se ungea pe măciuca lui de țăran cu creme
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_68_69_ioan_lila_1341240162.html [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitura, Tot ce-i însemnat cu pată putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmba sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Și aceasta ciumă-n lume și aceste creaturi Nici
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358242080.html [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
zbârcită și oloagă, Ai să-ți aduci aminte că-n vremuri mi-ai fost dragă Și-mi vei citi, târșindu-ți piciorul prin odaie, Această poezie, dar cine te ascultă oare? Cei de lângă tine urechi nu au să audă O babă foanfă, știrbă și de un timp nătângă Ce numele-mi rostește, și cu înțelepciune Ei sigur au să creadă că-i doar o rugăciune. Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros. Iar
’’CÂND AI SĂ FI BĂTRÂNĂ’’ de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1424155674.html [Corola-blog/BlogPost/369373_a_370702]
-
zbârcită și oloagă, Ai să-ți aduci aminte că-n vremuri mi-ai fost dragă Și-mi vei citi, târșindu-ți piciorul prin odaie, Această poezie, dar cine te ascultă oare? Cei de lângă tine urechi nu au să audă O babă foanfă, știrbă și de un timp nătângă Ce numele-mi rostește, și cu înțelepciune Ei sigur au să creadă că-i doar o rugăciune. Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros. Iar
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_f%C3%AErtat/canal [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
să fi bătrână”, zbârcită și oloagă,Ai să-ți aduci aminte că-n vremuri mi-ai fost dragăși-mi vei citi, târșindu-ți piciorul prin odaie,Această poezie, dar cine te ascultă oare?Cei de lângă tine urechi nu au să audăO babă foanfă, știrbă și de un timp nătângăCe numele-mi rostește, și cu înțelepciuneEi sigur au să creadă că-i doar o rugăciune.Iar eu de mult uitat, sub glie, acolo jos, Voi căuta odihna sub fagul cel umbros.Iar tu, o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ilie_f%C3%AErtat/canal [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
În Scrisoarea III, se coboară, inițiatic, de către fiul al treilea (“unul dintre fiii falnicului domn”), în Mlaștină, în infernul acvatic (iadul cu monștri): ca o apă turburată, ca potop ce prăpădește. De sub apă, monștrii (Negrul, Cocoșatul, Broasca, Gunoiul, Ilotul Spiritual, Fonful, Flecarul, Gușatul, Bâlbâitul, Cel-fără-Creier, Cel Îmbătrânit Fără de Vreme etc.) sunt transfigurați în forțe de propulsie-transcendere, energii ale teurgiei prin Foc - Țepeș Vodă Atotpurificatorul. Prin botez se realizează împăcarea contrariilor (ca și în Scrisoarea III, Apa cu Monștri determină, dialectic, Focul-Țepeș
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 by http://confluente.ro/Hristicul_eminescu.html [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitura, Tot ce-i însemnat cu pată putrejunii de natură, Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmba sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni! I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! Și aceasta ciumă-n lume și aceste creaturi Nici
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Eminescu_sa_ne_judece_dan_petrescu_1358237316.html [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
un al treilea ceva mai spălat la față, care cunoștea toate chichițele pe-aici și care probabil îl cunoștea și pe el, după atâta filaj; era chiar securistul filologiei, îi văzuse fața în lumina lămpașului, îi auzise glasul răgușit de foanfă și-l recunoscuse și ăia doi îl trag jos și se pun cu răngile pe el și-l croiesc pe unde apucă, pe cap, pe spinare, pe picioare, peste tot, cu sete și cu ură proletară și îl înjură de
ÎNGERII ŞI DEMONII REVOLUŢIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Ingerii_si_demonii_revolutiei_ion_ionescu_bucovu_1355767235.html [Corola-blog/BlogPost/351724_a_353053]
-
Papadopol?). Chiar dacă ne despărțeau niște ani, am avut mulți dascăli comuni, pe care i-am evocat cu tandrețe cu Pompilia, oprind mașina în colț la Lizeanu: minunatul profesor de sport, antrenorul meu la baschet, Enric Klosowski, apoi Șerbănescu, de fizică («Fonfi»), Dragomirescu, de română («Escrocul», de ce oare fusese poreclit așa? Edita revista liceului, unde am publicat o groază de poezii), Manolescu și poetul Emil Giurgiuca (română), Doroftei («Sticluță») și Poenaru (sport), Petricu, Nuțu (științele naturii), Ion Fălculete (muzică), Angheluță (latină), Marinescu
POMPILIA STOIAN. BRAŢELE DE ÎMBRĂŢIŞAT ALE PRIETENULUI DRAG de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1415811863.html [Corola-blog/BlogPost/379369_a_380698]
-
DIRECTIVA COMISIEI 93/8/CEE din 15 martie 1993 de modificare a Directivei Consiliului 82/711/CEE de stabilire a normelor de fonf privind verificarea migrării constituenților materialelor și ai obiectelor din material plastic care vin în contact cu produsele alimentare COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, având în vedere Directiva Consiliului 89/109/CEE din
jrc2162as1993 by Guvernul României () [Corola-website/Law/87314_a_88101]
-
campania“ eroului liric dusă cu „armele“ satirei / pamfletului împotriva împotriva „saltimbancilor și irozilor“ din contemporaneitate, împotriva epigonilor: „glorii“ stradale, ori de cafenea, „canalii de uliți“, „panglicari în ale țării“ și vânzători de Patrie, împotriva „vulpilor evlavioase din Sfatul țării“, a „fonfilor“, „flecarilor“, „găgăuților și gușaților, bâlbâiți cu gura strâmba“ că „stăpâni ai nației“, stricători de limbă, de obiceiuri etc., încheind prin invocarea înaltului spirit justițiar carpato-dunărean, întruchipat de Vlad Țepeș), aflată între manuscrisele poetului de la Academică Bibliotecă Română din București, sub
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
sa la Atelierele (1980-1984 (Literatura română postbelică, vol. I, Poezia, editura Aula, Brașov, p. 392): Realitatea ne-a pătruns și azi pe sub ușă. // Ce liniște pe sub unghii! / ce dezmăț în idei! Ceasul pe dinlăuntrul nostru huruie, huruie, / îmbrățișați, / Bestia și Fonful din noi iar se înfruptă." (Viață de familie) Traducînd invazia Răului în tulburări somatice extrem de puternice și în stări negative - "Ce nu te mai lasă să trăiești? / Nu există răspuns. / Vezi cum te degradezi de la o zi la alta, / cum
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
sărbătorim într-un soi de falsă umanitate, ca și când toți îl iubim la fel și pentru aceleași motive. Îl sărbătoresc mai ales cei pe care el i-a detestat: răii și famenii, panglicarii în ale țării, cei cu evlavie de vulpe, fonfii și flecarii. Îl sărbătorim toți, cu un zel idolatru, ne oblojim mizeriile lângă templul lui și îi stricăm liniștea cu festivitățile noastre dulcege. Nu ne mai este rușine de Eminescu! Iar nerușinarea aceasta nu se va vindeca decât după ce vom
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi..."). În altă parte, poetul satirizează "progenitura de origine romană", întoarsă de la studii din Paris, nonvalorile și consecințele existenței lor: "câștigul fără muncă"; "virtutea ? e-o nerozie; Geniul? o nefericire
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ani, de serviciu, așteptam completarea de la colegă! da, de serviciu, 50 de viață, am o vîrstă rotundă, ochelari +1,75, am fost la doctor, important e să vezi cu ei! halta Probota pe singurătate de limbaje periferice mamă cu copil, foanfa lumii închide ușa, glisează la accelerație, semn ca să nu intre ei înăuntru, o priponești și cu piciorul, trenul ascendent o trage în jos, fălcoasă ești! cu ceata de oameni bine hrăniți, zîmbești conductorului cu toți dinții, rumenă, fetița desface palma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
chiar și de la alte mese, care auziseră versurile. — Dar te-ai îmbătat bine, amice, de-ai lăsat tu câteva versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail. — Ei, ei, stai așa... C-oi fi eu tont și fonf și slut și am o mască incoloră... De cimpanzeu sau de mamut, dar voi să știți, femeile m-adoră ! De sunt urât și nătăfleț, de n-am nici mușchi, nici intestine, un singur lucru am măreț, și... — Și ? ! — Și ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
continuat să practice agricultura În zonă până târziu, În epoca interbelică : „L-am văzut [pe evreul din Maramureș] - scria publicistul F. Brunea-Fox În 1928 - În ipostaza omului de la șes, trăgând la plug, cu pulpana caftanului prinsă În brâu, cântând nițel fonf un psalm sau o melopee de ghetto” <endnote id=" (791, p. 69)"/>. Se pare că astfel de activități agricole nu fuseseră complet străine evreilor nici Înainte de epoca josefiniană. Conform unui document de pe la 1820, unii evrei vorbeau despre „strămoșii lor” care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
minciună... și lipsa acestei grandilocvențe, care ar fi o minciună... Nici un colțișor cât de mic pe care să te poți rezema cu sigu ranța că e al tău și că e adevărat... O zi de coșmar kafkian. Toți aprozii sunt fonfi fatalmente! Viața și a spus Viața: — Lăsați oamenii să vină la mine, să se joace! Să se iubească, să se urască pe săturate, ca să poată muri în pace... Lăsați oamenii să soarbă tot vinul Bucuriei și al Tristeții mele: să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
contribuind, bănuiesc, la acel gust al meu cos mopolit, de care am pomenit, și pe care mi-l recunosc În tot decursul vieții și, În special, În preferința mea constantă pentru eternul feminin de coloratură semită. Cu David Mitrany, urât, fonf și cu părul roșu, dar serios, tandru și devotat prieten, m-am Întâlnit și mai târziu, la Ideea Europeană, unde i-am cerut colaborarea și unde m-a vizitat după Primul Război european. Locuia de mult În Anglia, al cărei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o întunericit soarele de mi-or steclit numai stele-logostele, răspunde bătrânul clipind șmecherește. M-o miruit el harapu' la scăfârlie, da' și eu când am dat odată cu capu'... mamăă!! Numai surcele i-am fărâmat sărăcia ceea de măciucă, spune el fonf, scuipând cu sânge și câteva măsele. Gheorghiță hâhâie schimonosindu-se de durere: 'Mnetale, bădie Toadere, și când o suna Apocalipsa, tăt a șugui ț-a arde... Și zi așa, că eu dormeam somnul drepților, Măria sa o dat cu cracii-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
locul preferat de întîlnire al românilor. Cafeneau semăna mult cu cafeneaua Capșa din București, adică o sală lungă, cu banchete și mese de o parte și alta și cu intrarea prin colțul străzii. Stîlpul cafenelei era Niță Jinga. Un mucalit, fonf, urît, dar destul de șmecher ca să se bage sub pielea oamenilor. Nu era student. Venise la Paris, adus dintr-o glumă. Într-o zi la București, înainte de primul război mondial, la Cafeneaua Capșa, unde Jinga era nelipsit, doi cheflii români, bogați
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Dan Petrescu? îl nemulțumește totul. Occidentul (pentru că înainte de 1989 nu i-a lăsat pe diplomații săi să-i susțină în mod declarat pe opozanții regimului din România), Andrei Pleșu (pentru că nu este sincer în Jurnalul de la Tescani), Ion Cristoiu (pentru că, "fonf" fiind, mai are și o atitudine antioccidentală), Sergiu Nicolaescu (pentru că într-o carte a sa despre revoluție face numeroase greșeli de gramatică), poezia românească (pentru că nu s-a demodat ca gen, ceea ce dovedește primitivismul culturii noastre), balada Miorița (pentru că prezintă
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
antagonismul constant, la Ion Barbu, între simțuri și intelect). Opera de artă se cuvine să folosească un limbaj universal, transmisibil, să fie o «capodoperă a ordinii umane». Creatorul operei de artă se simte «asemenea unui zeu» (uneori, chiar corectîndu-i rîsul «fonf» și imperfecțiunea Creației printr-un «joc secund»). În fine, «opera de artă trebuie să dea sentimentul unei ordini matematice, iar mijloacele impunerii acestei ordini să fie universale» (precum limba și prozodia lui Rimbaud, «deduse prin abstragere», simplificată pînă la «un
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
valahii moderni" îi apar eseistului "ca personagii scăpate, prin viclenie metaleptică, din trei mari opere literare. Ale unor Budai-Deleanu, Caragiale și Eminescovici". Din autorul }iganiadei s-ar trage cei cu sentimentul definitoriu al "țigăniei naționale", din autorul Luceafărului, legiunea de "fonfi, flecari, bîlbîiți, huseni cu gura strîmbă", iar din autorul Scrisorii pierdute, "cei cu sentimentul românesc al farsei, ce-s undeva pe la mijloc, între Ťțigănieť și nulitatea extraordinară, demnă de Premiul Nobel pentru Eșec". Cam acestea ar fi categoriile ce-ar
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
cu cine știe ce persoană, se auzi clar o voce bine timbrată, cu un accent de epocă, răsunând ca în Scoica unei scene uriașe: ... Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții/ Toți se scurseră aicea și formează patrioții/ încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații/ Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații. Glasul romantic cu ochi de foc și cu plete bogate al înseși Literaturii române... * Marele jurist ascultase cu fruntea în jos până la sfârșit. Apoi, ridicându-și-l
Rondul scriitorilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11519_a_12844]