60 matches
-
Condiția contemporană a capitalismului poate fi privită prin prisma urbanității astfel: diviziunea de clasă exprimată prin acumularea de capital este internă metropolei și îi dă caracterul specific până în cele mai mici detalii[2]. Din perspectiva condiției urbane, schimbarea față de paradigmă fordistă constă în accentuarea dependenței condițiilor materiale ale locuitorilor orașului față de fluctuațiile capitalului global. Practic, profitul este extras mai puțin din munca salarială și mai mult din speculația imobiliară. Această situație și-a arătat dimensiunile catastrofice o dată cu criza financiară ce începe
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
postura cea mai decisivă [...], purificată de ultima urmă de haotic, irațional, spontan, impredictibil”. În organizarea și funcționarea comuniste pot fi identificate indicii clare ale statului extins, corporatist și raționalizat printr-o birocrație atotcuprinzătoare, ale ideologiei seculare și etatiste, ale sistemului fordist de organizare a producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei modernități. Ele au fost însă saturate de distorsiuni și excrescențe, de exagerări și abateri
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
simboluri ale raționalității moderne opuse tradiției, ci și ca surse și forme ale creșterii economice. Proprietatea privată și piața, în cadrul unui mod capitalist de organizare a economiei, au constituit formele dominante de consacrare a modernității. Capitalismul industrial a generat producția fordistă de masă și consumul de masă, iar odată cu acestea, inegalități economice, sociale și culturale tot mai mari. Raportarea la inegalități a luat două forme. Una a constat, după ultimul sfert al secolului al XIX-lea, în inițierea și expansiunea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
istoria, nici cu vocația și nici măcar cu cele mai insignifiante caracteristici organizaționale ale venerabilei instituții. Apoi, tehnologiile informației și comunicării și cererea masificată de calificări superioare au generat organizări care despart, uneori iremediabil, universitățile de elită față de cele ale „producției fordiste de masă”. Și iată cum, tocmai o astfel de diversificare, ce pare că nu se mai oprește, ne face să ne întrebăm nu doar despre cele două culturi pe care le invocam, ci și despre ideea însăși de universitate, care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ca apele de primăvară ce se revarsă peste maluri - cu disciplina de fier În timpul muncii, cu supunerea absolută față de voința unei singure persoane - conducătorul sovietic - În timpul muncii”. În această privință, Lenin Împărtășește entuziasmul multor contemporani capitaliști pentru tehnologia de producție fordistă și tayloristă. Ceea ce sindicatele occidentale ale vremii respingeau pe motiv că ar fi o „de-calificare” a forței de muncă meșteșugărești era Îmbrățișat de Lenin ca fiind secretul către o planificare statală rațională. Pentru el, acesta era unicul răspuns eficient
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de o birocrație administrativă puternic organizată. „Scopul principal al fordismului, modul dominant prioritar al organizării industriale avansate față de perioada prezentă, era a stabiliza cadrul (structura) de bază a activităților de producție și a relațiilor de muncă pe termen Îndelungat. Întreprinderea fordistă fabrică produse standardizate În cantități mari, stabilește atât bariere competitive de intrare, cât și reduceri de cost prin folosirea economiei de mari dimensiuni și realizează eficiență tehnică prin intercalarea rigidă și minuțioasă a echipamentului specializat și predominant, a muncii semicalificate
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
ele au însuflețit principala centrală sindicală a țării, fapt ce le-a condus la refuzarea sau la nesesizarea potențialităților compromisurilor social-democrate, care duceau la state-providență. În statele în care partidele comuniste erau mici formațiuni, ele au reprezentat adesea stînga compromisului fordist, după expresia lui Lipiez, și au impulsionat luptele la nivelul organizațiilor sindicale, atunci cînd acest compromis era pus în discuție. Să ne gîndim, de exemplu, la grevele în lanț dintre 1960-1961 din Belgia, la grevele din 1968, ce se termină
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
un model străin de politici eugenice, atunci acesta nu era nici cel german, nici cel francez, față de care autorul era explicit critic 94. Mai degrabă, medicul român Încerca să urmeze exemplul Statelor Unite, Începând cu fundamentele sale ideologice individualiste, până la fixația fordistă pentru eficiență, legislația privind imigrarea și sterilizarea, precum și figurile sale de bărbați extraordinari, În special cele ale lui Carnegie și Rockefeller 95. Pe scurt, Îndemnul său era „Să devenim americani!”96. Faptul că unii autori, precum Manliu, exprimau astfel de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
ce nu este neapărat o proiecție liniară, de regimuri istorice de acumulare și de moduri de reglementare diferite. Youngxe "Young, Gay" leagă perioadele recente de acumulare capitalistă de regimurile de gen și, mai ales, examinează conexiunea complexă dintre transformarea regimului fordist de acumulare și construcția noilor regimuri de gen. În capitolul 4, Yassine Fallxe "Fall, Yassine", din Senegalxe "Senegal", discută genul și globalizarea din perspectivă africană. Ca și în Oceaniaxe "Oceania" și în America Latină, globalizarea are și în Africaxe "Africa" o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
sferele publică și privată, a identificat bărbatul cu cel care aduce acasă pâinea (orezul) zilnică și a accentuat noțiunea separată, dar egalitară de „complementaritate între sexe” ca bază a cetățeniei politice. Acest regim al genurilor s-a întărit în timpul perioadei fordiste de acumulare a capitalului, așa cum notează Youngxe "Young, Gay" în capitolul următor, dar astăzi, în Oceania ca și în alte părți, este contestat de noile caracteristici ale globalizării sfârșitului de secol XX. 3tc "3" Globalizare și gen: o perspectivă europeanătc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
dominat lumea după cel de-al doilea război mondial. Mai exact, statele naționale europene trec astăzi printr-un proces de deznaționalizare a spațiilor politice și economice, care simbolizau perioada anterioară a capitalismului și care poartă în general numele de „regim fordist de acumulare” (Aglietta, 1979; Jessopxe "Jessop, B.", 1988). Contrazicând credința că procesul de restructurare globală nu aduce nimic nou (cum sublinia Marian Simmsxe "Simms, Marian" în capitolul precedent), aș spune că faza în care se află economia mondială este caracterizată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
care se află economia mondială este caracterizată de o ruptură semnificativă față de perioadele precedente (Sassenxe "Sassen, Saskia", 1996). După 1945, fordismul a început să însemne o tot mai bună sincronizare între producția de masă și consumul de masă. Noutatea regimului fordist de după cel de-al doilea război mondial consta în modul în care societățile democratice liberale reușeau să se impună în fața forțelor distrugătoare de pe piață. La baza compromisului fordist, unic în istorie, stăteau sincronizarea salariilor reale (ale bărbaților) cu creșterea productivității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
bună sincronizare între producția de masă și consumul de masă. Noutatea regimului fordist de după cel de-al doilea război mondial consta în modul în care societățile democratice liberale reușeau să se impună în fața forțelor distrugătoare de pe piață. La baza compromisului fordist, unic în istorie, stăteau sincronizarea salariilor reale (ale bărbaților) cu creșterea productivității și politicile monetare și fiscale naționale, anticiclice, care au condus la una dintre cele mai lungi perioade de creștere economică cunoscute de-a lungul vremurilor. Statul providențial keynesian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
1973 însă, „cercul virtuos” alcătuit din producția de masă și consumul de masă a început să fie supus unor tot mai puternice presiuni. Răspunsul neoliberal la această criză a fost deregularizarea și flexibilizarea sistemului economic și social național. Dacă modelul fordist presupunea angajarea relativ totală a indivizilor în economia formală, modelul neoliberal postfordist vede în forța de muncă un bun mult mai flexibil, care poate fi angajat atât în economia formală, cât și în cea informală (flexibilizare). În consecință, globalizarea nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de legat de teritoriu, astfel încât să includă și femeile, și cum se pot redefini regimurile și ordinile de gen în noile „societăți în rețea”. Liniile teoretice ale școlii franceze a reglementării furnizează baza pentru explicarea legăturilor complexe dintre transformarea regimului fordist de acumulare și reconfigurarea noilor regimuri și ordini de gen în epoca postfordistă. Trecând în revistă argumentele, mă voi concentra mai întâi asupra declinului capitalismului industrial și asupra dezvoltării prezente a „capitalismului informațional”, cu noile sale structuri în rețea (Castellsxe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
concentra mai întâi asupra declinului capitalismului industrial și asupra dezvoltării prezente a „capitalismului informațional”, cu noile sale structuri în rețea (Castellsxe "Castells, M.", 1996). Voi continua cu o analiză a motivelor și a modului în care globalizarea a subminat regimul fordist de gen și voi vorbi apoi despre apariția noilor ordini „flexibile” de gen. În sfârșit, voi trece în revistă semnificația acestor schimbări asupra statutului teoretic și practic al feminismului. „Capitalismul informațional” și dezvoltarea structurilor în rețeatc "„Capitalismul informațional” și dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
pentru o organizare socială menită a suprima spațiul și a anihila timpul” (1996, p. 471). Noua economie nu se mai sprijină pe organizațiile verticale ale epocii multinaționale, descrise de Alfred Chandlerxe "Chandler, Alfred" (1977) drept prototipuri ale eficienței în perioada fordistă, ci se organizează în jurul rețelelor întreprinderilor globale posesoare de capital, management și informații, al căror acces la inovațiile tehnologice este forța principală ce le face competitive. Noua logică a societății de tip rețea domină nu doar economia, ci modifică substanțial
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
este egal cu celelalte, într-o democrație a profiturilor transformate în mărfuri” (Castellsxe "Castells, M.", 1996, p. 472). Transformarea structurilor verticale ale organizațiilor industriale în rețele interconectate la nivel global a schimbat fundamental diviziunea de gen a muncii, specifică perioadei fordiste, cea între lucrătorii industriali bărbați, foarte bine plătiți, și femei lucrând în general cu normă parțială. Voi examina acum de ce și cum anume s-a întâmplat acest fenomen și voi analiza reconfigurarea regimului de gen în contextul „regimului flexibil de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
la domiciliu sau mici ateliere mizere, cu program de lucru prelungit, fie pentru a raționaliza procesul de producție și a scăpa astfel de cea mai mare parte a forței de muncă (Ward, Pylexe "Pyle, J.L.", 1995). Spre deosebire de tehnicile de producție fordiste, noua acumulare flexibilă poate fi găzduită de „linii globale de asamblare” reduse ca dimensiuni și mobile. Noile activități ale economiei informale, în condiții precare, neregulate și foarte exploatatoare, au apărut de-acum și în țările din Vest. În Europaxe "Europa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
sunt utilizate, în studiul de față, pe post de instrumente euristice pentru delimitarea și analizarea proceselor și a reconfigurării ulterioare a acestor categorii în contextele lor istorice specifice. Aceste instrumente conceptuale asigură baza pentru explicarea legăturii complexe dintre transformarea regimului fordist de acumulare și reconstruirea noilor regimuri și ordini de gen. În acest context, voi folosi conceptele teoretice ale școlii franceze a reglementării, care vedea modurile capitaliste de producție ca pe o serie - ce nu este în mod necesar o proiecție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
de producție ca pe o serie - ce nu este în mod necesar o proiecție liniară - de diferite regimuri istorice de acumulare și de moduri de reglementare. Chestiunea centrală discutată în acest capitol este care e legătura dintre tranziția de la regimul fordist la un regim global flexibil de acumulare și reconfigurarea noilor regimuri de gen. Regimurile de gen în perioada fordistătc "Regimurile de gen în perioada fordistă" Faza fordistă a capitalismului (1950-1973) a intrat deja în cărțile de istorie sub numele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
reglementare. Chestiunea centrală discutată în acest capitol este care e legătura dintre tranziția de la regimul fordist la un regim global flexibil de acumulare și reconfigurarea noilor regimuri de gen. Regimurile de gen în perioada fordistătc "Regimurile de gen în perioada fordistă" Faza fordistă a capitalismului (1950-1973) a intrat deja în cărțile de istorie sub numele de „vârsta de aur a capitalismului”. Compromisul dintre capital și forța de muncă a fost în mod sigur o „vârstă de aur” pentru lucrătorii industriali (bărbați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
centrală discutată în acest capitol este care e legătura dintre tranziția de la regimul fordist la un regim global flexibil de acumulare și reconfigurarea noilor regimuri de gen. Regimurile de gen în perioada fordistătc "Regimurile de gen în perioada fordistă" Faza fordistă a capitalismului (1950-1973) a intrat deja în cărțile de istorie sub numele de „vârsta de aur a capitalismului”. Compromisul dintre capital și forța de muncă a fost în mod sigur o „vârstă de aur” pentru lucrătorii industriali (bărbați albi) care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
albi) care trăiau într-o țară capitalistă din Occident. Dacă privim înapoi însă prin prisma analizei de gen, povestea este cu totul diferită pentru regimurile și ordinile de gen care au însoțit această „vârstă de aur”. Pe la începutul secolului, industrializarea fordistă a înlocuit modul de producție extensiv, asociat cu capitalismul agrar, și a transformat regimul de gen existent, care era bazat pe unitatea dintre sfera de producție privată și cea publică. Spre deosebire de perioada agrară, modelul de producție fordist l-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
începutul secolului, industrializarea fordistă a înlocuit modul de producție extensiv, asociat cu capitalismul agrar, și a transformat regimul de gen existent, care era bazat pe unitatea dintre sfera de producție privată și cea publică. Spre deosebire de perioada agrară, modelul de producție fordist l-a ridicat pe bărbatul alb în centrul capitalismului industrial. Bărbații intrau în această nouă paradigmă a producției atât ca manageri în organizarea verticală a firmelor multinaționale în curs de apariție (Chandlerxe "Chandler, Alfred", 1977), cât și ca muncitori în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]