24 matches
-
prin expresivitate cromatică și de factură, senzația fizicului, așa, terre-а-terre, adică ceva substanțial. O suprasolicitare de lichid, de materie amorfă, moale, de varietăți ale caracterelor nedefinite, cu semne de viață sau fără acestea, dar importante, toate angajate într-o mișcare “forfotitoare”. Dacă le privești atent, aceste imagini vor stimula convingerea oricărui, și mai cu seamă а exegetului profesionist limitat la un obiect de studiu, că lumea, sub diferitele sale aspecte, este mult mai larg reprezentată în sfera cunoscutului decât în cea
IURIE VENIAMIN NASTAS – PICTOR, GRAFICIAN de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 by http://confluente.ro/Iurie_veniamin_nastas_pict_rodica_elena_lupu_1364747760.html [Corola-blog/BlogPost/345495_a_346824]
-
privit-o pe colega mea care palidă, se ridicase și pleca. Am urmat-o ca în altă lume și lacrimi mari de suferință, milă, rușine mi se rostogoleau pe obraz. Am realizat faptul că un moment se lăsase tăcerea în forfotitoarea piață a Unirii. Am părăsit definitiv piața și nu mai pot să trec pe acolo fără să îmi amintesc urletul de moarte al câinelui și fețele vesele ale adolescenților care priveau scena de o violență incredibilă. Colega mea bolborosea frânturi
Violența naște violență by Ana Muntean [Corola-website/Journalistic/10956_a_12281]
-
dar bing-bang-ul ceasului mă aduce din nou la mine în sufragerie, amintindu-mi de îndatoriri. Privirea reușește să mai parcurgă o frază: „N-aveam cu cine să mă bucur. Venisem la Cluj singur, nu cunoșteam pe nimeni în mulțimea accea forfotitoare și nici n-aveam niscai parale să cinstesc evenimentul.” M-am desprins cu greu de cartea din care apucasem să lecturez doar două pagini și deși, în orele care au urmat, mi-am plimbat trupul în altă parte, sufletul îmi
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1406383742.html [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
fericiri și devastări, bucurii și întristări, speranțe și dezamăgiri însuflețite, nu ipotetice. Glasul ei era o alee de promenadă prin viață, era un tren de venit și de plecat în și spre gări falnice ori spre gări ruinate, spre gări forfotitoare ori spre gări pustii ale vieții sufletești umane!... Interpreta Ileana Ciuculete cânta de smulgea și oblonul schimnicului, era bună cu oamenii, încât o vină a sa era virtute pentru altcineva, era frumoasă încât rămâne în oglinda privirii și după ce nu
ILEANA CIUCULETE. CÂNTECE INDEXABILE LA PREFERINȚA DE IUBIRE, VESELIE ȘI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1489645672.html [Corola-blog/BlogPost/374129_a_375458]
-
cu firi romantice, stângaci disimulate, care, între flash-urile suvenirurilor nostalgice și fantasmele visării, ajung să se descopere pe ei înșiși. Un fel de sosie a Aviatorului din Micul Prinț descinde, în romanul Justițiar din alte lumi (1998), în împărăția forfotitoare a păsărilor, plină de triluri, cârâieli, ciripituri. E o fantezie năstrușnică, surâzătoare, cu sclipet alegoric, promovând printre lumini și umbre, ca și întreaga creație a lui D., valorile sufletești. SCRIERI: Vara cu trei nebuni, Iași, 1970; Cetatea, Iași, 1972; Insula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
a cineastului, a dramaturgului și eseistului-polemist și chiar a romancierului. Pasolini nu mai vrea să reinventeze în Petrol "o mașină care funcționează singură în imaginația cititorului". El își asumă, sub presiunea timpului și a precarității vieții, un proiect interactiv, totalizant, forfotitor de experiențe, repulsii și primejdii reale, de ultime și extreme mărturii, un fel de testament al autorului în instanța cititorului martor, confident și protagonist al scrierii. Petrol înseamnă un masiv tom "Pasolini prin el însuși", dar și cartea de căpătâi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ei misterioase; aici ne reîntâlnim cu abatele Blanchet care relatează istoria și patimile lui Gilles tânărului florentin Prelati, student alchimist, cleric răspopit și adorator al artelor. Se conturează astfel nu numai o confruntare comparatistă între Franța și Italia, între cuibul forfotitor al reprezentărilor gotice și soarele artelor și cugetării florentine, ci și un plan de salvare a lui Gilles, senior al crimei ascuns în acele sumbre și neliniștitoare păduri vandeene. Zis și făcut. Prelati i se înfățișează castelanului de la Tiffauges, fără
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
triști, / Mor toate dacă te miști!” Iată cum îi „împacă” poetul oniric, în versurile sale, pe Tudor Arghezi și pe Ion Barbu: prin poarta somptuoasă, pe care o deschide larg (între ei și între el și ei), a balcanismului. Bazarul forfotitor și pestriț, răsfirarea fabuloasă de obiecte, rotirea, într-un vârtej năucitor, a atâtor personaje, „înghesuirea” atâtor elemente: toate acestea au fost pictate, cu imagini cinetice și sintetice, prin utilizarea mecanismelor argheziene de producere și însuflețire a versului. Dar, odată developate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria. Lăstunii țâșnesc în aerul ud, păstrăvii își urmează călătoria odată cu valul în spume, șarpele se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
tremurând/ pe tulpinile gemene/ printre colapsuri & explozii & viziuni" (Turnuri). Mișcarea browniană e văzută ca funestă în Istorie, fiindcă ea dezagregă valorile, fărâmițează imperiile, "dezleagă" (cu ghilimele) umanitatea. Dar ea este reiterată, la un alt nivel, în aceste texte lungi și forfotitoare, cu un turbion amețitor de imagini. Ochiul miriapod, metafora plasată anterior în titlul unui volum, i s-a părut probabil reductivă autorului, de vreme ce el folosește acum pluralul, intensificând monstruos percepția vizuală. Oglinzile sunt de asemenea multiplicate, creierul "nu mai focalizează
Aproape departe by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8009_a_9334]
-
ia lecții de înot, dar s-a ales cu o pneumonie când a ieșit iarna pe stradă cu părul ud, sunt înșirate la primul colț de stradă, una după cealaltă, aproape de oficiul poștal, cu holul lui straniu, lung și pustiu, forfotitor și luminat doar întrun capăt, unde se lucrează la un ghișeu sau două, și de Benjamin Franklin, hotelul central, cu ștaif, devenit între timp Ramada Motor Inn. Acolo a avut balul de absolvire promoția lui, Mt. Judge ’51, el s-
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
unui peisaj incomplet", Ion Bogdan Lefter e în măsură, așa cum își propune, a-l contura "în liniile lui generale", însă fără a rezulta "o panoramă atent elaborată", ci - probă a contactului cu viața obiectului - un "șantier" plin de materiile concretului, forfotitor de impresii, remarci, reflecții, rectificări, ipoteze. în felul acesta intră în scenă o diversitate de modalități critice, într-un montaj atracțios tocmai prin capacitatea lui de-a răsfrînge cu o sporită fidelitate întregul (subiectul extrem de bogat și complex care e
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
proiectat cosmic, un visător bachelardian al arhetipului copilăriei, dar și un peisagist blagian și senzor al lumii concrete, calde, tandre, sevoase, dezmințind imaginea aparent aseptică și monocordă a istoricului literar abstras din contingent, devreme ce stilul său capătă valențe policrome, forfotitoare, luxuriante, chiar dacă marcat de acea neasfințită mâhnire a finitudinii: "Nicăieri nu e zădărnicie, numai în mine se risipesc spicele-zilele. Un rost suprem întoarce țărânii datoria". Virgil Podoabă are sagacitatea de a defini arta narativă zaciană ca pe un "mixt psihologic
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
era una inavuabilă, cu o orfană de mamă aruncându-se finalmente în brațele tatălui ei vitreg. Tot o istorie de amor, dar una mai firească, o va scoate și pe Letiția Branea din îngusta lume provincială, menținând-o în Orașul forfotitor și după terminarea Facultății. Cu aproape șaptezeci de pagini înaintea sfârșitului, știm capătul drumului, al acestui drum, desprins prin ambiția protagonistei de trend-ul ideologic al epocii, de cursul impregnat de sus în jos atâtor vieți. Un debut editorial de
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și cazuistică de mahala nu este un lucru atât de simplu pe cât pare. Scăpând de obligația portretisticii și a psihologiei, sub pretextul unei definiții supra-individuale, Dan Lungu calcă pe terenul și mai alunecos al subconștientului colectiv, relativ ușor
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
cu pizza ocupă o jumătate de masă; femeile germane seamănă cu bărbații, trupuri aspre, ciolănoase. Fețele reacționează automat, de cum deschizi ușa magazinului apare zâmbetul ca la fotograf. Vorbesc scurt, parcă ordonă. Și Wannsee-ul, plin de vaporașe și feriboturi, o viață forfotitoare, oameni întinși pe iarbă. Încă mai crezi că zîmbetele îți sunt adresate numai ție și „Schuldigung" e un gest de atenție, nu formula rostită mecanic când te freci de alt corp, grăbindu-te pe scara rulantă. Cred că ei spun
Nora Iuga - „Berlinul e singurul oraș de iubit și de urât până la moarte“ by un cristian () [Corola-journal/Journalistic/6306_a_7631]
-
-și ca proasta sfântul confort mic-burghez, dă bani grei pe ședințe de sadomasochism turistic, cu foame, agresări de tot soiul, supraviețuire în peșteri, șanțuri sau cotețe, în condiții de Rambo. Abia m-am stă pânit s-o întreb pe juna forfotitoare: dar 1984-ul cu Bigul Richard Burton și șobolanii ăia vărsați în cușcă l-ați văzut!? Dar la sutele de milioane de morți pulverizați în experimentul comunist, de la Troțki la Mao, v-ați gândit? Știți câtă suferință, cruzime și moarte
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din mijlocul minții mele. Când am văzut cu adevărat, dincolo de grilajul strâmb de fier forjat, curtea în formă de U, mi s-a părut neașteptat de strimtă. În amintiri, în vis și-n amintirile din vis era altfel, vastă și forfotitoare de lume. De fapt, n-avea mai mult de șase-șapte metri lărgime. Jumătate din suprafața ei netedă și-nsorită era ocupată de un Mercedes albastru, de prin anii '70, lovit și reparat, arătând jalnic. Tremuram de emoție privind ce nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
boabe galbene de sudoare, femeia din Magdalenian rămase nemișcată ca un idol de eben. Duhoarea ei de subțiori și de rodul-pământului atrăgea mii de muște cu torace verde-metalic sau albastru-cianură, care curând o acoperiră cu o cămașă vie de zale forfotitoare. Albinosul, sub noua sa întrupare de insectă cavernicolă, își pierduse ochii, rămași ca două vagi umflături atavice sub pielea din solzi de cristal. În schimb, ochiul din frunte i se aprinsese ca un mare safir, și trimitea înainte o impalpabilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai presus de bucuriile vieții și ale dragostei. Statuia dezvăluie, așadar, sensul profund al ambiguității sale, grație transformării pe care i-o va impune sculptorul: alături de imaginea originară, de reprezentarea unui personaj solitar, din soclul fisurat va răsări o mulțime forfotitoare de ființe omenești cu înfățișare animalică. Iluminarea de până atunci a chipului tinerei fete a pălit și ea: feței luminoase i s-a asociat fața unui monstru. Oare această alteritate hidoasă, brusc apărută, nu e cumva opera înfricoșătoare a morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întâmplase: pe o poză din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Sala de așteptare dădea spre un șantier. De cealaltă parte a străzii se ridica un palat impunător, pe locul căsuțelor din vechiul cartier. Dar exista ceva nesănătos Îndărătul fastului noilor construcții, care se Înălțau printre podgorii pentru a găzdui gloata forfotitoare a orășenizaților veniți de la țară În căutarea norocului. O crăpătură ascunsă precum fisura nevăzută din bronzul unui clopot, pe care numai o ureche exersată o poate percepe Înainte ca acesta să crape pe nepusă masă. Iar urechea poetului, rafinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică ochii și găsi cerul după-amiezii de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
îngust și pietruit. Se lărgea doar odată cu ivirea primelor case. Ca din pământ începeau să crească borduri, iar când sub tălpi asfaltul se netezea și, de o parte și de alta, țâșneau blocuri, Petrache pătrundea cu stânje neală în lumea forfotitoare și gălăgioasă. Vălătuci de tot felul ieșeau din gurile și nările oamenilor, din țevile mașinilor, din instalațiile de încălzire cu burlane răsucite în afară, din scânteile firelor electrice ori din jerbele de lumină care brăz dau întunericul. Totuși, lui Petrache
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]