12 matches
-
cum printre vii scoboară,/ cum lenea le întinde cu umbrele sub plopi,/ pe barba ursului hurmuzul de rouă cade stropi/ si vi la cuiburi păsări cînd somnul le doboară.// Bahluiu-si trage soios pestelca ruptă-n fată,/ molcom, cuminte trece prin fornăiala gării/ într-o soreancă tulbur, ia Jilia în brată”- De din vale; ,,Sed costelivi si tristi în alb-murdar de var,/ Pe marginile lumii de ceturi păturiti,/ Le tremură pe suflet o adiere rar/ În ton singurătătii celor despăduriti.” - Plopii fără
CATINCA AGACHE DIONISIE VITCU, ACTORUL-POET SAU ARTA DUALITĂȚII COMICO-TRAGICE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1491268787.html [Corola-blog/BlogPost/343131_a_344460]
-
fără ea? Ce să le spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într-acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_marian_malciu_1335104901.html [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate! Fornăieli cunoscute! Totul anunță un trap alarmant de canină. Fox terrierul ivit se-oprește culcat pe labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând uitări și
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
în totalitate aeriană. —Continuă, Yogi, a gâfâit ea îmbujorată. Ne povesteai cu ce te ocupi. Hugo și-a mutat greutatea corpului pe celălalt picior. Sunt agent imobiliar. Oare ce se auzise venind din direcția lui Jake fusese un soi de fornăială? Hugo s-a uitat provocator la acest nou-venit. Dar Jake i-a evitat privirea, lăsând impresia că era absorbit de contemplarea costumului dungat în care era îmbrăcat Hugo. —Mulțumesc, Yogi. Poți să iei loc acum. Ochelarii lui Lotti au sclipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
două vîrste, tolănit lîngă perete. Fornăia. Roy s-a așezat lîngă el și eu m-am postat În fața lor, cu un ziar desfăcut. Roy a zis: - Un pic mai la dreapta, prea mult, un pic Înapoi, acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a oprit. M-am gîndit la scenele din filme, cînd omului se oprește respirația În timpul unei operații. Îl simțeam pe Roy nemișcat În spatele meu. Bețivul a bolborosit ceva și și-a schimbat poziția. Încet, fornăiala s-a pornit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
acolo, e bine. Brusc, fornăiala s-a oprit. M-am gîndit la scenele din filme, cînd omului se oprește respirația În timpul unei operații. Îl simțeam pe Roy nemișcat În spatele meu. Bețivul a bolborosit ceva și și-a schimbat poziția. Încet, fornăiala s-a pornit din nou. Roy s-a ridicat. A zis „OK” și a pornit-o repede spre celălalt capăt al peronului. A scos din buzunar niște bancnote mototolite și a numărat opt dolari. Mi-a dat patru. - I-avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
trestie.“ Înaltul Scaun, scaunul electric, apocalipsa... crepusculul lumii... mundus senescit. Și iubirea, bineînțeles, împărăția iubirii pe pământ, o mie de ani, frater, dulcissime frater, o mie și unu de ani, amantissime. În baie intrase vecinul Gafton, se auzea tusea și fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și de normali suntem acum, a spus Misty arătând spre ea, spre Vincent și spre Mike. îA întins mâna înspre John Joe, apoi a șovăit și a lăsat-o să cadă.) Cu toții au izbucnit în râs. Chiar și Neil, printre fornăieli. Eu eram complet derutată. Pe bune, a spus Mike, cândva o să privești înapoi la ziua asta și o să fii fericit. Așa mi-a spus și mie cineva în ziua când soția mea m-a făcut de căcat în fața tuturor. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fără ea? Ce să le spun?” Își șterse lacrimile cu poalele cămășuței scoasă din pantaloni și mai privi odată de jur împrejur. Strigă iar. Deodată, când toate speranțele pieriseră și se dădea de ceasul morții neștiind ce să facă, auzi fornăiala iepei, undeva, departe dinspre păduricea ce urca de dincolo de poieniță până-n vârful dealului. Plecă în fugă într acolo, intră prin lăstărișul des care-i răni picioarele goale și pătrunse în lizieră. Degeaba. Nici urmă de animal încotro privea el neputincios
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
părinților mei ca să o văd, În noaptea În care s-a născut. Tapetul era verde, iar bebelușul era roșu și Înfășurat Într-un șal pe care o văzusem pe mama tricotându-l În fața mașinii de gătit. Scotea un fel de fornăieli și când Îi dădeai degetul, nu-i mai dădea drumul. Se numea „soră“. I-am zis mamei că o s-o cheme Valerie ca pe prezentatoarea de la Blue Peter. Astfel, gândindu-se că mai reduc din gelozie dacă mă lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căutarea eventualelor ploșnițe și m-am pregătit pentru istericalele obișnuite ale lui Millington. Ei i se părea Întotdeauna că aceasta era ziua În care o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri, strănuturi și pipi În semn de supunere, cu o asemenea frenezie Încât mă Întrebam dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de câini mi le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]