41 matches
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului E dimineață... Mai e și toamnă... Ceața matinală se scaldă, intangibilă, impasibilă, în lumina farurilor înroșite de frig ale mașinilor ce vin dinspre vară, pe drumuri de țară. Aburi calzi, ca de ceai, ies din fornăitul cailor și din cumințenia pământului. Miresme de toamnă, fiori de melancolie și doruri ce dor pătrund discret, ca un gând de poet, printre frunzele îmbolnăvite, îmbătrânite, ce încă nu s-au desprins de pe crengile tot mai moarte, de prin visele
DIMINEAŢĂ DE TOAMNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1474287261.html [Corola-blog/BlogPost/361048_a_362377]
-
depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge prin oasele speriate pe dosul mâinii ce șterge gura uscată îmi apar liniile urii și morții de-a valma tu îmi ghicești un viitor în timp ce dorul mă macină” (Dor) Versul este lung, elaborat în trepte, cu o limpede
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1476702261.html [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
foarte multe publicații internaționale, cât și naționale. Astfel, este o onoare să-i citim următoarea poezie în vers alb: „printre ruine și fragmente de os/ ni se spune că minotaurul/ nu a existat/ a existat numai Creta regelui Minos/ și fornăitul timpului/ impetuos/ tropăind printre amfore cu măsline/ în labirintul din Knossos/ unde umbrele își fereau inima/ din calea cornului/ nemilos” (Knossos). Isabella Andreea Tatoi (România, poet, publicist) este elevă în clasa a XII-a a Colegiului Romano-Catolic „Sf. Iosif”, însă
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/galina_martea_1491906925.html [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
foarte multe publicații internaționale, cât și naționale. Astfel, este o onoare să-i citim următoarea poezie în vers alb: „printre ruine și fragmente de os/ ni se spune că minotaurul/ nu a existat/ a existat numai Creta regelui Minos/ și fornăitul timpului/ impetuos/ tropăind printre amfore cu măsline/ în labirintul din Knossos/ unde umbrele își fereau inima/ din calea cornului/ nemilos” (Knossos). Isabella Andreea Tatoi (România, poet, publicist) este elevă în clasa a XII-a a Colegiului Romano-Catolic „Sf. Iosif”, însă
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1491277087.html [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
să fie zdrobit de lovitură... N-a simțit durerea. Timpul se oprise în loc pentru băiat și o liniște nefirească a făcut să-i țiuie urechile. Strângea pleoapele mai tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N-am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Batrana_2_marian_malciu_1335198905.html [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
popas: Cabana Poiana Secuilor. Știau că se apropiau de finalul celor șase kilometri care îi despărțeau de Cabana Trei Brazi, când întâlniră trei cai, odihnindu-se la umbra binefăcătoare a stejarilor seculari. Mira îndrăgea aceste ființe. Le urmări mersul sincopat, fornăitul mândru, liniile atât de pline de perfecțiune ale corpului lor. Și-ar fi dorit să îi sărute și să le mângâie sublimul, însă se mulțumi cu starea de prosternare în fața frumuseții lor divine. Devenise un motiv de contemplație admirarea acestor
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1470598945.html [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
clopot vibrând în lama coasei - ceasul prânzului gâlgâie încet apa rece din cofă - cosaș neclintit Orgă de țurțuri - picături cristaline rezonând în jgheab amurgul zilei - țârâitul de greieri biruind coasa două destine - la piciorul patului un greiere șchiop tihna-nserării - fornăitul cailor scutură macii o buburuză pe mâna femeii - răscruce de drum o libelulă clatină firul ierbii - nicio umbră ploaie de vară - vârful bărcii despică curcubeul nori negri-n apus - vechiul povârniș cu fragi parcă mai abrupt din primul cules pomană
AUTORI ROMÂNI DE HAIKU, DOINA BOGDAN WURM de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autori_romani_de_haiku_doina_bogdan_wurm.html [Corola-blog/BlogPost/348123_a_349452]
-
repeta, uitându-se la mine printre degetele scăldate în lacrimi. Îmi pare așa de rău. Diego s-a apropiat tăcut și respectuos. Cu o voce scăzută a întrebat: —Pot să vă aduc ceva de băut? —Un Pepsi, a spus Leon, fornăit. Cu o picătură de lămâie verde, nu simplă. Dacă n-aveți lămâie verde, nu-mi puneți lămâie. Un pahar de Chardonnay, a zis Dana. —Și mie la fel. Când Diego a revenit cu băuturile, a murmurat: —Doriți să vă iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte albă și lăptoasă, cufundată Într-o tăcere zbuciumată. Acum, zgomotele Înăbușite deveneau tot mai reale. Codrii răsunau de tropote. Undeva, aproape, răsunau porunci În limba turcă. Se auzeau clinchetele de arme și fornăitul cailor. Voievodul ieșea din ceața misterioasă ca dintr-un vis. Și, doar ascultând rumoarea pădurii, Înțelese că nu mai poate rămâne acolo. Forțele lui erau infime În raport cu armata care aproape că Îl Înconjurase. - Retragerea! porunci cu glas tunător, Întrebându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
copiii săreau ca niște lăcuste în jurul lui în timp ce se plimba prin curtea școlii, posac, asemeni unui împărat. Avea o față lată, cu toane, albă, denivelată. Bucăți de șervețele stăteau lipite de ea; mirosea ca și cum ar fi fost răcit și vorbea fornăit. Dar nu era cu adevărat posac, asta era doar morga lui, și era mulțumit că predă aici. Mi-a spus: Te-am văzut când veneai cu mașina încoace. În dimineața asta s-a nimerit să pornească motorul. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la el. Doarme ca un mielușel. Zău că nu-l scoți destul la aer. De-aia nu doarme noaptea. Bei vin, constată ea văzând sticla de Chardonnay. — Da, vrei un pahar? zise Fi. Bridget ignoră invitația, scoțând În schimb un fornăit sonor, de dezaprobare: — Dar o să-ți treacă În lapte și-o să-l strice pe Connor la burtică, se scandaliză ea. Mititelul de el, n-a tras destul? I-l dădu pe Connor lui Fi și Începu să-și descheie jacheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
etc. - Realizarea r-ului lateral este tot o soluție de compromis: se pronunță un l prelungit și cu ajutorul unei spatule sau cu degetul copilului se produce o mișcare laterală a vârfului limbii sub arcada dentară superioară. - Vibrarea buzelor în mișcarea „fornăitul calului' este un exercițiu util în obținerea r-ului labial, dacă tentativele anterioare au dat greș după o perioadă lungă de exersare condusă corect din partea logopedului. Dacă vibrația buzelor nu poate fi realizată, se ajută producerea ei cu degetul arătător
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă în lume. El era în altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e persoana care știe ce vreau să aflu. Dar nu spune nimic. Iese din armată În șase luni, așa că se va Întoarce În America și va lăsa toate astea În urmă. Și el era iubitul ei? Întrebă Paola cu un fornăit ca să arate că refuza să creadă că doctorul nu l-ar ajuta dacă ar putea. — Așa s-ar părea. — Atunci, nu sunt prea sigură că-și va face doar bagajele și va uita de el. — Poate e ceva ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întîmplat altui popă pe lume. El era-n altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i s-aprinsese o mânecă de la antereu. Puțea a ars, dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înălță din nou privirea spre fereastră și, văzînd-o doar pe Anna, sprijinindu-și bărbia micuță și ascuțită într-un cot, uitînduse la el cu ochii ei negri, zîmbind, mormăi binedispus: - Costuri suplimentare, auzi la ea... Și apoi scoase un ușor fornăit de lehamite. Le iertase pe amîndouă. 1. Membru al partidului conservator din Marea Britanie. Traducere de Cristiana Vișan și Ciprian Șiulea (în curs de apariție la Editura Polirom, Colecția „Biblioteca Polirom”)
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul metalic al armelor lor. Calul care-și scrântise piciorul zăcea acum nemișcat, pe jumătate în apă; încetase și plânsul copilului ce se auzise cu puțin timp înainte; poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă speculă cu banii altora când el însuși nu are nimic, decât datorii la o bancă? Păi unul ca ăsta nu-i altceva decât un prăpădit de angajat, care n-o să reușească în vecii vecilor să se ajungă. Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
negre. Mult prea devreme pentru asta. L-am mângâiat pe față, bucurându-mă de sentimentul că e al meu. —O să iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul și fornăitul. Poate că mi-ar plăcea să mă deranjezi. L-am plesnit ușurel peste mână, dar am sărit în sus alarmată când mi-a sunat mobilul. Pe ecran îmi apărea numele lui Mark. Dacă aș fi gândit mai clar, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și ritmat latinește ca Maiota. „Au trâmbițat trâmbițașii și au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca un balon umflat și cu o perucă blondă, el cu ciorapi albi, colați pe picior - se privesc elegant, ceremonios și stângaci. Unul de-o parte, și celălalt de cealaltă parte a cadranului. Și iarăși fâșâitul unor roți pe caldarâm, fornăitul cailor, pași... Ghetele de lac ale lui Papa, mănușile albe de glacée, Papa lasă în mâna lui Grigore bastonul cu mâner de fildeș și pălăria, iar Yvonne se ridică ușor, pe vârful picioarelor, pentru ca el să o poată săruta pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
locul ei, din cerdacul dărăpănat. Întreba cu voce ascuțită: —Haie, unde te duci, Haie? — Mă duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion Rusu, cu un cortel mare de doc, cu straiele-i ponosite, cu o pălărie cenușie de pâslă în cap, bătea drumuri lungi, de la canton la canton, de la crâșmă la crâșmă, și-și lăsa gospodăria în plata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-un closet. Și mai urmează să-l dea afară din poliție. Agentul de stradă Mancuso tuși cu tristețe. — Poate m-am aprins puțin prea tare, se învoi să recunoască domnul Robichaux. — N-ar fi trebuit să te-arestez, șopti fornăit Angelo. Eram nerfos. — A fost numa’ vina mea, spuse doamna Reilly, pentru c-am încercat să-l protejez pe Ignatius. Doamna Reilly își întoarse fața albă, pudrată, spre domnul Robichaux. Dumneata nu-l cunoști pe Ignatius. Face pozne oriun’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cât să se dezvinovățească. Samuraiul nu scoase nici un cuvânt odihnindu-și mai departe mâinile pe podeaua rece. O lacrimă grea căzu pe jos. Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii. Seniorul Ishida scoase un oftat și un fornăit. — Fără îndoială că ți-e greu. Să știi că bătrânul din fața ta îți înțelege necazul mai bine decât oricine! Samuraiul își ridicase capul și acum se uita țintă în ochii seniorului Ishida. Simțea că în glasul lui blând și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât oricine! Samuraiul își ridicase capul și acum se uita țintă în ochii seniorului Ishida. Simțea că în glasul lui blând și în chipul său blând se ascundea o minciună. Simțea că și în înfățișarea bătrânului, și în vocea sa fornăită, și în oftatul lui dinadins se ascundeau minciuni. Omul acesta nu înțelegea nimic din necazul și din păsul lui. Se prefăcea doar că înțelege. — Roku, află că n-am să îngădui niciodată ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]