89 matches
-
de viață. Simfiza mentonieră se continuă în jos printr-o proeminență triunghiulară, cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
se continuă în jos printr-o proeminență triunghiulară, cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
jos printr-o proeminență triunghiulară, cu baza în jos, - protuberanța mentonieră ("Protuberantia mentalis"), care este caracteristică speciei umane. Lateral de simfiza mentală, sub dinții incisivi și deasupra protuberanței mentoniere se află o depresiune - foseta mentonieră (numită și foseta mentală sau foseta incisivă) - pe ea se inserează mușchiul mentonier (mental) ("Musculus mentalis"). Lateral de protuberanța mentonieră se află câte un mic tubercul mentonier ("Tuberculum mentale"). Protuberanța mentonieră și tubercul mentonier formează baza osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
milohioidiană se inserează mușchiul milohioidian ("Musculus mylohyoideus"). Deasupra capătului posterior al liniei milohioidiană se inserează porțiunea milofaringiană ("Pars mylopharyngea") a mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene, la nivelul premolarilor, se găsește o proeminență inconstantă - torusul mandibular
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
mușchiului constrictor superior al faringelui ("Musculus constrictor pharyngis superior"). Deasupra porțiunii mediale a liniei milohioidiene se află o depresiune triunghiulară - foseta sublinguală ("Fovea sublingualis") - care găzduiește glanda sublinguală. Dedesubtul liniei milohioidiene, spre extremitatea posterioară, se află o altă depresiune, alungită - fosetă submandibulară ("Fovea submandibulari") - care găzduiește glanda submandibulară. Deasupra liniei milohioidiene, la nivelul premolarilor, se găsește o proeminență inconstantă - torusul mandibular ("Torus mandibularis"), care are o prevalență de 6% în populația albă și poate fi o jenă în purtarea unei proteze
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
rudimentar. La formele mai evoluate elementele ce formează plexul se condensează și ele rezultând 3 până la 6 perechi de cordoane care se unesc între ele prin comisuri. Organele de simț sunt mai bine dezvoltate la formele libere (tangoreceptori, statociști, oceli, fosete ciliate etc.). Formele parazite au doar celule receptoare și chemoreceptoare. Aparatul digestiv-nu apare la toate speciile.Are un singur orificiu (orificiul bucal)apoi faringele (cu structură variată) și la sfârșit intestinul care poate avea o ramificație simplă sau poate fi
Platelminți () [Corola-website/Science/300023_a_301352]
-
membrul inferior și organele genitale. Lobul paracentral reprezintă plica de trecere frontoparietală Broca (plica rolandică superioară) și are formă dreptunghiulară neregulată, și limitează în interiorul său extremitatea superioară a șanțului central Rolando. Acest lobul, este, în mod obișnuit, deprimat într-o fosetă în partea mijlocie și este mărginit anterior de către șanțul paracentral (preovalar), posterior de partea ascendentă a șanțului cingular (ramura marginală a șanțului cingular), inferior de șanțul cingular și superior de marginea superioară a emisferului. În mijlocul părții superioare a lobulului paracentral
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
care oferă o vedere completă și directă asupra sinusului maxilar. Endoscopia sinusului trebuie să facă inventarul complet al leziunilor pornind de la reperele anatomice reprezentate de: peretele orbitar, plafonul sinusului cu relieful nervului suborbitar, prelungirea zigomatică, planșeul sinusului cu rădăcinile dentare, foseta Vilar-Fiol. Pereții sinusului maxilar pot fi studiați cu opticele de 70° și 120°. Indicațiile sinusoscopiei sunt în general aceleași ca pentru endoscopia nazală, modificările imaginii radiologice clasice constituind indicația de bază. În condiții normale mucoasa sinuzală este strălucitoare, lipsită de
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
tiroidă, paratiroide și laringe. Câteva ramuri comunicante ajung la nervii spinali C4-C6, asigurând inervația simpatică a vaselor, glandelor sudoripare și pilomotorilor din teritoriul respectiv. Ganglionul cervical inferior fuzionează, în majoritatea cazurilor, cu primul ganglion toracic, dând ganglionul stelat. Acesta ocupă foseta supraretropleurală Sebileau, situată înapoia domului pleural, în dreptul vertebrei a VIII-a cervicală. Anterior, este acoperit de artera vertebrală, care poate fi puncționată în unele cazuri de infiltrație a ganglionului stelat cu novocaină. Introducerea novocainei în artera vertebrală se soldează adeseori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eferente controlează activitatea motorie sau secretorie a majorității organelor toracice și abdominale, de la arborele traheobronșic până la colonul descendent. Traiectul lor lung cervico-toraco-abdominal compensează lipsa structurilor parasimpatice din regiunea dorsolombară. Fibrele vegetative ale vagului provin din nucleul dorsal, cardiopneumoenteric, situat în foseta laterală a bulbului, îndărătul olivei, sub planșeul ventriculului IV, de unde coboară prin gaura ruptă posterioară în spațiul retrostilian și regiunea laterocervicală, atașându-se pachetului vasculo-nervos al gâtului. Din segmentul cefalic al vagilor pornesc filete parasimpatice spre faringe și arterele carotide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care sunt importante pentru chirurgia biliară. CĂILE BILIARE EXTRAHEPATICE Anatomic descriptiv cuprind calea biliară accesorie (colecistul) și calea biliară principală (hepato-coledocul) (fig. 119). Colecistul (calea biliară accesorie) Este situat pe fața inferioară a lobului drept, în patul veziculei biliare, sau foseta veziculară, fiind conectat de ficat cu un țesut celular lax, care poate conține canalicule biliare aberante, venule și limfatice Fundul colecistului corespunde scobiturii cistice a marginii inferioare hepatice, proiectându-se pe peretele abdominal anterior, în unghiul format de limita rebordului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
o rețea epicoledociană. Există două rețele vasculare intramurale: unul în grosimea peretelui CBP și altul submucos. VASCULARIZAȚIA VENOASĂ Venele colecistului se grupează pe fața superioară și pe flancul vezicular, perforează placa veziculară și se varsă direct în venulele porte ale fosetei cistice. Alte vene se varsă în arcada paracoledociană și de aici în vena portă. Venele CBP se varsă în cele două arcade venoase paracoledociene, arcada marginală dreaptă fiind tributară venei pancreaticoduodenale posterioare, pe când arcada stângă în vena pilorică. Cranial cele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92148_a_92643]
-
un ram meningeal, irigă duramater a feței posterioare a stâncii, periferia anterioară a găurii occipitale și baza clivusului. 1.c. A. occipitală irigă, în jos, prin ramul petromastoidian și printr-un ram inconstant parietal, duramater a scoicii occipitalului, în zona fosetelor occipitale iar, în sus, depășește cortul cerebelului și ajunge la nivelul joncțiunii parieto-occipitale. Fig. 27. Fig. 28. Fig. 27 și 28, scheme: Vascularizația meningioamelor, pediculi de inserție, baza craniului (Fig. 27) și convexitatea craniului (Fig. 28): 1. A. M.M.; 2
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Conturul corpului rotunjit și bombat. Talia medie (5-7 mm). Pronotul este lipsit de carene, șanțuri longitudinale sau transversale.......................................9 Spercheidae -.Corpul alungit, insecte de dimensiuni mai reduse (sub 6 mm). Elitrele acoperă în totalitate abdomenul. Pe pronot sunt vizibile carene, fosete sau strii longitudinale late. La Limnebius pronotul este simplu, necarenat, dar pigidiul nu este acoperit complet de elitre.................................................................................................... ......5 5.Suprafața pronotului cu 2 rânduri de gropițe adâncite. Antenele conțin 7 articole, dintre care primele 4 sunt glabre, iar ultimele
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
toată țara. l=4,5-8 mm. 3 Hister unicolor Linné Unicolor-negru, ușor convex, oval-rotunjit. Striile laterale ale pronotului scurtate posterior, stria exterioară ajunge până la jumătatea pronotului. Partea dorsală a corpului lucioasă, prevăzută cu microsculpturi ascuțite. Marginile laterale ale prosternului cu fosete antenale superficiale. Epipleurele pronotului glabre, prevăzute cu o punctuație rară. Elitrele cu câte 3 strii discale complete, scurte. A 3-a strie interioară este situată numai în jumătatea posterioară a elitrei. Mai sunt vizibile o strie subhumerală anterioară și una
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
cu 3 (rar 4) dinți ascuțiți. Specie răspândită în compost, pe cadavre și pe seva copacilor. Citată în toate provinciile românești cu excepția Dobrogei. l=7-10 mm. 4 Hister terricola Germar Partea dorsală neagră, cu microsculpturi bine vizibile, de formă alungită. Fosetele antenale ale prosternului adâncite. Elitrele au 3 strii longitudinale complete. Punctuația propigidiului deasă, relativ accentuată iar punctuația pigidiului este mai rară. Tibiile anterioare prezintă 3 (rar 4) dințișori pe fața lor externă. Rară, întâlnită în compost, sub resturi vegetale și
Coleoptera Romaniae by Paul Gîdei () [Corola-publishinghouse/Science/706_a_1343]
-
libere de domeniu și/ sau în sintagme patronimice: • "semn", determinat în N + determinant în G: semnul declicului, semnul evantaiului, semnul crenelului; • ,,semn", determinat în N+ dublu determinant in G (adesea genitive în lanț și// sau genitiv cu adjectiv acordat): semnul fosetei linguale, semnul hipocratismului digital etc; • ,,semn", determinat + determinant în noninativ (de regulă, nume propriu): patronimul personalităților științifice: Semnul Aaron (Charles D. Aaron, medic american, 1866-1951), Semnul Motte, semnul Orton, Semnul Pastia etc; • ,,semn", determinat în N+ determinant adjectiv: semn facial
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
un hiperonim, adică, "între termenul supraordonat sau al cărui sens este inclus în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
termenul supraordonat sau al cărui sens este inclus în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim al lui 3. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cărui sens este inclus în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim al lui 3. Tot așa, dacă 4. este
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în sensul unuia sau mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim al lui 3. Tot așa, dacă 4. este hiponim al lui 5
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
mai multor termeni, numiți hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim al lui 3. Tot așa, dacă 4. este hiponim al lui 5., iar 5 este hiponim
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
hiponime (sau cohiponime)" (DSL, 2005). Una dintre proprietățile logice ale relației de hiponimie este tranzitivitatea. Se dau sintagmele terminologice: 1) fosetă duodenală superioară; 2) fosetă duodenală inferioară; 3) fosetă mezenterico-parietală Waldeyer; 4) fosetă intermezenterică Brösike; 5) fosetă paraduodenală Landzert; 5) fosete peritoneale etc. Dacă 1 este hiponim al lui 2., iar 2. este hiponim al lui 3., atunci 1. este hiponim al lui 3. Tot așa, dacă 4. este hiponim al lui 5., iar 5 este hiponim al lui 6, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
5 este hiponim al lui 6, atunci 4 este hiponim al lui 6. Relația dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
6, atunci 4 este hiponim al lui 6. Relația dintre toate cele șase sintagme luate în considerare este una de hiponimie, dat fiind faptul că în contextul dat, tranzitivitatea permite moștenirea de trăsături de la hiperonimul "fosetă" la toate hiponimele sale: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară", "fosetă mezenterico-parietală Waldeyer", "fosetă intermezenterică Brosike", "fosetă paraduodenală Landzert", "fosete peritoneale". Așa cum se poate observa din exemplele date, în limbajul medical, un hiponim poate avea mai multe hiperonime: "fosetă duodenală superioară", "fosetă duodenală inferioară" sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]