73 matches
-
deșteaptă doruri de tainice voluptăți, acum e iritată, dezlănțuită, turbată de parcă-ți prevestește sfârșitul lumii; și, necontenit, după capriciile ei îți sugerează alte gânduri, îți spune altă poveste, îți cântă altă simfonie. Răsăritul și asfințitul soarelui, lumina lunei, sclipitul stelelor, fosforescențile nopții produc pe luciul ei transparent adevărate feerii ce uimesc închipuirea. Frumoși sunt și munții cei mari cu formele lor fantastice, cu ghețarii, cu pădurile lor seculare, cu lacurile și cascadele lor, dar nici un spectacol de pe globul pământesc nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în luciul tern al planeților morți de pe cer, în văpaia rece de diamant a stelelor zbătându-se de prisos, în înghețul întunericului fără fund și zare". Toate sugestiile luminoase, care, în mod curent, implică pulsul vital, sunt vidate de căldură: fosforescența hibernală, strălucirea palidă a bolții cerești, cristalele de carbon ale briliantelor. Din fața asaltului concertat al elementelor nu există altă salvare decât somnul: eroina își dorește evaziunea în hipnic, pentru a se scălda, dimineața, "în lumina soarelui alb (subl. în text
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din 1990 directorul R.L. Reciclându-și din mers viziunea estetică, autorul "Contradicției lui Maiorescu" a rămas în amintirea lui Gabriel Dimisianu nici mai mult nici mai puțin decât un "seducător", a cărui ars scribendi performa, fascina, magnetiza, nu numai prin fosforescență și grila exclusiv estetică, ci și prin continuitatea sacerdoțiului critic și optimismul contagios al crezului său în revenirea la normalitate a societății românești. Așa o fi! Și totuși, est modus in rebus ... acest tip de exaltare nu vă stă în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care o exprimă acest mesaj, îmi vine să fug de o asemenea dragoste, mi-e teamă că o să mă obișnuiesc să fiu iubit și nu o să mai pot trăi fără asta. Când te văd, ființa ta are un fel de fosforescență care îmi inundă sufletul de încântare, duioșie și dragoste..." (pp. 179-180) Mirela Stănciulescu este o prozatoare instruită și sensibilă care știe cum să își fidelizeze cititorii. Cu siguranță viitoarele sale romane vor confirma calitățile indubitabile ale scrisului ei.
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
de masculinitate începe lungul somn al erosului. Nici doamna Iamandi nu se mai poate eschiva și repetă aplicarea sancțiunii, prin jertfa propriului corp, jertfă de care uzase și bunica, prefigurarea ei, acea siluetă feminină, cu o carne albă, de o fosforescență mată. Tot ce poate face este să simuleze o răscumpărare a biologicului, dincolo de sexual, în fața unui bărbat aerian, pro-iecție iluzorie, din trupul concret, amorf, absent al anticarului Pamfil. La fel E. B. își rezervă aceeași sentință, auto-sacrificiul erosului. Din înclinația
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
o absență a Binelui (Plotin, Augustin, Toma d'Aquino), ci instituie un tip de spiritualitate inversă, un prestigiu bizuit pe concepția diavolului ca simia Dei. Pornind de la arhetipul divin, demonul îl copiază cu sarcasm, îl parodiază în așa fel încît fosforescențele contestării pot deveni atractive. Simulacrul uzurpă meritele originalului, le exploatează în beneficiul său. Reflexelor normale li se substituie un paralelism al pornirilor deviante, asociate cu cruzimea, dictate , spre a-l cita din nou pe autorul Florilor Răului, de "geniul perversității
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
aceste pagini și încă vreo 10-20 sînt produsul culturii și documentației, bibliografia. Dar restul, restul e Fănuș Neagu sută la sută, talent genuin, nepervertit, made in Brăila, adică în "lumea atemporală a cîmpiei, oceanul ei nestatornic în veșnicie, melancolia toamnelor, fosforescența primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
poliedric a cărui rotire, executată de o mînă dibace, e în măsură a ne oferi un spectacol nu de "sunet și lumină", ci de "sunet și întuneric". Un întuneric în care, e drept, se înscriu ca într-un mediu propice, fosforescențele ironiei glosatorului: "Persoanele care fac greșeala să citească versurile lui Vlad Neagoe la miezul nopții riscă să sufere un atac de inimă. Autorul are un ton lugubru, ca și cum n-ar fi un contemporan de-al nostru, ci spiritul tatălui lui
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
Minerva Chira Pentru cei ce nu știu și vor să afle, opera poetică tipărită între 1992-2007 a doamnei Minerva Chira, locuitoare în Negreni-Cluj, numără următoarele volume: Manual de tîrîre, cu o prefață de Ana Blandiana, Fosforescența putregaiului, Poemele absenței, Dir Reise auf dem Todesstreifen, apărut la Berlin, Leandrii Greciei, Cântecul lumînării, RamaDaNu, Jar și lebădă. Din volumul în curs de apariție, Poeme elvețiene, din care oferim cîteva cititorilor noștri. (C. B.) Poeme elvețiene Scrisoare din Negreni
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
această încercare? Ca să fie posibilă întâlnirea noastră în revistă? Deci cărțile mele sunt trepte spre dumneavoastră? Jar și lebădă n-ar fi existat fără Manual de târâre (pierderea tatei), }ara nimănui (ruptura cu omul pentru care am făcut o pasiune), Fosforescența putregaiului (stingerea surorii pe care n-am cunoscut-o), Poemele absenței (moartea mamei), Leandrii Greiciei (apărarea de umilință), Cântecul lumânării (un accident cu traumatism cranian și comoție cerebrală), Rama Da Nu (intrarea unei mașini în propria-mi casă)... Așa mi-
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/10584_a_11909]
-
filmul lui Trzaskalski și tocmai de aceea sunt topite într-o armonie superioară. Ceea ce mi s-a părut însă special în film sunt câteva instantanee fotografice, redate prin gros-plan. Bunic și nepot transformați în fotografie, amestecul de umbră și lumină, fosforescența irisului pe fondul petei de întuneric a pupilei, zâmbetele aproape extatice creează un efect de depărtare, o breșă în timpul povestirii cu o amintire care încă nu este, dar care va fi, amintire care-i va confrunta generic pe toți acești
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări, în zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
oricât de solemnă ar fi împrejurarea. Este un artist adevărat, este artist cu totul, din creștet până în tălpi, cum puțini mai sunt azi. Stând de vorbă cu el simți nevoia să-l atingi, ca și cum calitatea de artist ar fi o fosforescență care s-ar putea lua pe degete. în ce mă privește, admir la Johnny Răducanu și talentul literar. Aproape tot ceea ce spune ar trebui notat și publicat. în spusele lui exuberanța se asociază cu înțelepciunea, fără ca prima să fie temperată
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
iar "prințesa", - Marilena de la P7 (Mădălina Ghițescu) -, așa cum o numește fantele de mahala Giani (Cătălin Paraschiv) pe favorita sa, este o prostituată. Cadrul love story-ului de mahala nu este mai puțin important, iar panoramările ne înfățișează un decor crepuscular, de fosforescențe bolnave ale cartierului-ghetou, fără nimic din lumina incandescentă a unui alt film care a trecut pe la Cannes, Orașul Zeilor (Cidade de Deus, 2002), al lui Fernado Meirelles, înfățișînd tot un univers de ghetou, cartierul omonim de la marginea lui Rio de
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
decor care-l amintește pe Gaspar Noé din Irréversible (2002) și Soudain le Vide (2009), personajele lui Refn sunt imersate într-o atmosferă de acvariu psihedelic populat cu fantomele unor vase scufundate. Același erotism maladiv filtrat prin tot felul de fosforescențe onctuoase se insinuează și în filmul lui Refn. Atracția aproape fetișistă pentru neon, culorile calde și saturate conferă cadrelor lui Refn ceva dintr-o pictură hemoragică, opresivă, dintr-o vivisecție cu organe pulsatil translucide. Visceralitatea se vrea compensată de o
Despre zei și neoane by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3379_a_4704]
-
cea care m-a precedat, cei mai deștepți, mai buni și mai cultivați erau legionari". Disputele ce aveau loc reprezentau, ca să ne exprimăm astfel, o hărțuire a inteligenței de către ea însăși. Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
Paris și mai ales de ce Hitler a triumfat în alegeri libere în 1934, iar comunismul a învins în două războaie și a durat 72 de ani? Răspunsurile diferă în funcție de statutul și metodologia celor care le dau. Eseiștii filozofanți vorbesc despre fosforescența răului, despre dinamismul contagios al urii politice sau, dimpotrivă, despre modul de acționare al istoriei, justă și sigură pe termen lung, dar permisivă, susceptibilă de devieri și deturnări, pe termen scurt. Corsi e ricorsi, nu? Istoricii analiști explică, fără să
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
adaos comercial" fabulos. Mai este o oră până la începerea spectacolului, dar lumea se grăbește să intre în sală ca să fie sigură că nu rămâne pe afară. Succesul este prezent și vizibil de pe acum, în întunericul misterios al încăperii, ca o fosforescență a aerului. Când începe spectacolul și Dan Puric apare, singur, în spațiul vast al scenei, mă gândesc... la filmele americane. La mijloacele costisitoare la care recurg producătorii de la Hollywood ca să-și asigure succesul la public. Mașini care urmează să se
N-aveți un bilet în plus? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14575_a_15900]
-
Marin Preda, în întâlnirea din Pământuri. Spre deosebire însă de Marin Preda, el își autentifică spunerea printr-o sesizare (deloc malițioasă, ci doar resemnată) a comediei existenței și printr-o fină și elegantă relativizare a reprezentării. Textele sale au o fosforescență culturală, pe care nu o au povestirile din întâlnirea din Pământuri. Ioan Groșan este un Marin Preda intelectualizat. O poveste cu un șef și un subaltern Nuvela Trenul de noapte, considerată de unii comentatori "fantastică", este de fapt realistă. Dar
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
cea care m-a precedat, cei mai deștepți, mai buni și mai cultivați erau legionari". Disputele ce aveau loc reprezentau, ca să ne exprimăm astfel, o hărțuire a inteligenței de către ea însăși. Un regal al unei autodevorări ce anunța parcă, în fosforescența sa, noaptea postbelică în care avea să se cufunde conștiința românească: "Unii dintre ei nu se jenau să scrie texte împotriva inteligenței ca facultate mentală. Era la modă să denigrezi inteligența și tocmai oamenii foarte inteligenți o făceau, cu argumente
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescențe interne și de realizarea unei prezențe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieșire din centrul ființei. Este caracteristic că în lumea modernă munca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
publice, ca neoriginale...", ș.a.m.d. Citez din Pe scări, luna-i puc roșu (Ed. Cartea Românească, 1985, p. 136). - Să reprezinte comicul un semn de energie, un reflex de vitalitate (Nietzsche) sau, dimpotrivă, e un simptom al devitalizării, o fosforescență a epocilor alexandrine, o băutură de leac, conform lui Jules Renard, pentru "creiere sterile și stomacuri bolnăvicioase", nu altminteri, în raport cu "inteligența adevărată", decât "ca oțetul față de vin"? - Da, comicul este "energic" și "vital", - dovadă Bocaccio, Chaucer sau Rabelais, autori, tus-trei
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ascuțit al tocurilor înalte" (poemul perfectei claustrofobii). Ori: "amîndoi am zărit fibrele de oțel ce îmbracă aerul/ din jurul a două ființe ce-și locuiesc dihotomia/ precum știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
propulseze imediat în aripa scriitorimii, Radu Aldulescu ar da la început impresia că s-ar putea stinge repede ca autor recunoscut, imediat ce va fi depășit limitele propriei experiențe de viată. Dar la zece ani de la Amantul colivăresei (1994), în care fosforescența claselor marginale jubilează în pagină, descoperim în Proorocii Ierusalimului un roman ce sângerează apocaliptic, zguduitor. Astfel, scepticismul este înlăturat pentru a face loc poftei plastice, ne găsim captivi împreună cu personajele în propria lor viată, în care totul glisează de la grotesc
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
bizantine, infernul și paradisul, strat de ulei parfumat peste strat de păcură împuțită, sânt în cele din urmă tot înțelepciune. Paradisul - înțelepciune de mâna dreaptă, de emisferă dreaptă, feminină, blândă și pufoasă, ape nesfârșite și nemișcate, iluminate-n adânc de fosforescența îngrozitorilor pești abisali... Infernul - înțelepciune de mâna stingă, emisferă stingă, năprasnic foc paraclet, mascul ce-ascunde în miezul destrucției un suflet de porumbiță. Binele și răul, doi Buddha enormi ieșiți ca doi vulcani deasupra vieților noastre, principii opuse și totuși
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]