61 matches
-
km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele
Pată solară () [Corola-website/Science/320236_a_321565]
-
Supergranulația este un mozaic produs de mișcarea unor celule luminoase și gigantice (supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Supergranulația este un mozaic produs de mișcarea unor celule luminoase și gigantice (supergranule de aproximativ 30.000 km) ale fotosferei (ca o manifestare a zonei convective de sub fotosferă), mișcare orizontală paralelă cu suprafața Soarelui cu viteze de 0,3-4,0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
0 km/s. Supergranula are o durată de viață de aproximativ o zi terestră. Spre comparație granulația solară este produsă de celule luminoase de aprox. 200-2.000 km, care se mișcă de sus în jos (de la zona convectivă spre/dinspre fotosferă) cu aceeași viteză și au o durată de viață de 5-10 minute. Materia gazoasă din superganule se mișcă de la centru spre marginea lor. Supergranulele sunt vizibile mai ales în cromosferă, fluxurile de gaze din interiorul lor par să poarte cu
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
la marginea liniilor astfel încât activitatea solară pare să fie asociată câmpurilor magnetice puternice aflate la marginea supergranulelor. Supergranulația a fost descoperită în anii 1950 de către B. Hart, prin măsurători ale vitezei Doppler care au arătat prezența unor fluxuri orizontale în fotosferă (cu viteze de 300-500 m/s). Mai târziu (1960) Leighton, Noyes și Simon au stabilit o dimensiune tipică de aproximativ 30.000 km pentru o supergranulă și o durată de viață de aproximativ 24 de ore.
Supergranulație () [Corola-website/Science/320241_a_321570]
-
Fotosfera unui obiect astronomic este regiunea care trimite cea mai mare cantitate de lumină în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
astronomic este regiunea care trimite cea mai mare cantitate de lumină în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
în exterior. Termenul în sine este derivat din greaca veche, "φῶς", "φωτός/phos" cu sensul de „lumină” și "σφαῖρα/sphaira" cu sensul de „minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
minge”, cu referire la faptul că fotosfera este o suprafață în formă de sferă care emite lumina. Fotosfera este suprafața stelei (aflată la limita zonei convective) și începutul atmosferei. Are o structură și un conținut energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
energetic condiționate de interiorul stelei. Fotosfera este stratul cel mai adânc al atmosferei solare, dar este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
este și cel mai subțire, având doar câteva sute de kilometri grosime și o temperatură de 6.000 K care crește de la exterior spre interior. Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
Fotosfera delimitează globul solar care arată ca o sferă luminoasă. Baza atmosferei solare o formează fotosfera - un strat subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
subțire de gaz (cca. 300-400 km), dar care reprezintă și stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
stratul cel mai "adânc" din atmosfera solară care poate fi observat. Prin fotosferă se emană fluxul total de energie, cu alte cuvinte luminozitatea soarelui L. Fenomenele solare care apar în fotosferă sunt petele și faculele. Privită cu atenție prin telescop fotosfera nu apare ca o suprafață perfect strălucitoare, ci ca un mozaic format din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei celule de mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
din piese mici de forme diferite, cu dimensiuni între 200 și 2000 km. Durata de viață a fiecărei celule de mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
mozaic este de 5 - 10 minute, așadar avem de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
de-a face cu un mozaic în continuă mișcare. Aspectul granular al fotosferei a fost comparat cu o "fiertură din orez". Granulația solară, cum se numește această rețea de celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
celule luminoase ale fotosferei, este o manifestare a zonei convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți să se ridice. Ca rezultat al acestei continue mișcări în sus și jos a celulelor apare rețeaua de mozaic formată
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
convective de sub fotosferă. În această zonă energia calorică este transportată prin convecție și transformată în energie mecanică. Volume mai mici de gaze (celule convective) se ridică și apar la suprafață în fotosferă ca niște granule luminoase; risipindu-și energia în fotosferă, răcindu-se gazul coboară din nou, lăsând locul altor celule fierbinți să se ridice. Ca rezultat al acestei continue mișcări în sus și jos a celulelor apare rețeaua de mozaic formată din elemente separate de spații întunecate. Petele solare și
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
km. Adesea petele formează grupuri care se transformă în perechi de pete până dispar. Formarea petelor se atribuie unor fenomene legate de câmpurile magnetice și rotația diferențiată a Soarelui. În urma câmpurilor magnetice, temperatura petelor este mai mică decât cea a fotosferei (deoarece câmpurile magnetice intense se opun transportului energiei spre exterior). Petele dispar după cca. trei săptămâni terestre. Fenomenul cel mai important este periodicitatea numărului petelor, având perioada medie de 11 ani. Petele sunt înzestrate cu un câmp magnetic puternic. Faculele
Fotosferă () [Corola-website/Science/320233_a_321562]
-
a energiei care implică mișcarea fizică a materialului. Un câmp magnetic localizat exercită o forță plasmei, crescând efectiv presiunea fără să crească densitatea. Ca rezultat, regiunea magnetizată se ridică relativ spre partea rămasă a plasmei, în timp de ea atinge fotosfera stelei. Acestea creează pete pe suprafața stelei (cunoscute pentru Soare ca „pete solare”) și bucle coronale.
Câmp magnetic stelar () [Corola-website/Science/328612_a_329941]
-
Cromosfera solară (literal "sferă colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
colorată") este un strat din atmosfera Soarelui, chiar deasupra fotosferei și sub coroana solară. Cromosfera are o grosime de cca. 10.000 km și o temperatură care crește spre exterior, de la 4.500 K la 20.000 K. În comparație, fotosfera are o grosime de câteva sute de kilometri și temperaturi de 6.000 K, iar coroana solară se întinde în jurul cromosferei cu o grosime de sute de mii de kilometri sau mai mult și are o temperatură paradoxală de un
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
s-a obținut structura cromosferei și mai ales profilul temperaturii și densității materiei. Densitatea scade mult cu înălțimea, în timp ce temperatura crește. Temperatura efectivă a soarelui este de 5.770 K în imediata apropiere a suprafeței Soarelui. La marginea superioară a fotosferei temperatura scade la 5.000 K și continuă să scadă în primele sute de kilometri în cromosferă, când atinge un minim de cca. 4.000 km. După acest minim temperatura solară crește încet de la 10.000 la 50.000 K
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
II) se pot observa formațiunile cromosferei. Dintre acestea se remarcă: Cromosfera este și sediul erupțiilor solare, de unde rezultă și importanța urmăririi sale continue. Studierea cromosferei este deosebit de interesantă prin problemele pe care le pune structura și transportul de energie dintre fotosferă și coroană, cromosfera având rol de intermediar, ca și pentru fenomenele pe care le generează, cel mai important fiind erupția cromosferică. Structura definitorie a cromosferei o constituie o rețea de formații conice mici luminoase (ca o iarbă), spiculele. fiecare con
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]