8 matches
-
pereche de bocanci, una de pantofi lustruiți pentru ocazie, sandale și o pereche de papuci, să-i poarte prin cort. Pentru ca toate acestea să încapă în rucsac, nu iau mai dat merinde. Prins de capac într-o inextricabilă rețea de frânghioare pe care, oricât s-ar fi străduit, Andi nu le putea deznoda nicicum, celebrul ceaun, legănat în mers, se desfăcea, izbindu-se de pietre cu zgomot ascuțit de cioaie. Doar Andi ignora evenimentul, ceilalți trebuind să-i recupereze scula. Odată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le,încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare Întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16129_a_17454]
-
dezmierzi Focul din noi e-n pălălăi Sfîrîie roua-n aspre clăi Asmute-mă cu sînii tăi Cei ascuțiți viața să-mi pierzi Iubita mea surîsul tău Șăgalnic rău și derbedeu Mă leagă-n minți rostu' mi-l strînge În frînghioare moi de sînge De ce alături trist ne plînge Înger trimis de Dumnezeu Iubita mea-nfundată-n Flandre De catifea sfarmă verande Rupe zefiri distruge raze Dă fluturilor dulci extaze Și la copii povești cu groaze Și-apoi craci zvelți de
Iubita mea cu gura-n rai by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Imaginative/12085_a_13410]
-
cînd buclați se-avîntă Prin aburi îngeri beți de-aroma spumii. Ci-atunci te-aștept să te dezbraci, rîzîndă, De fuste moi, de bluze-n nasturi prinse Și sînii treji și coapsele surprinse, Re-nveșmîntîndu-le, încerc să te cuprindă Chiar carnea mea zvîntată-n frînghioare întinse sub tavan din grindă-n grindă. Și o să simți cum praful nu mai doare Și sufletele ni se-ncleie c-o dobîndă De pofte-adînci. Și mințile-n alaiul De fluturi fierb în crătiți: iată raiul!
Sonet domestic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16555_a_17880]
-
Apoi, refăcut cerebral, împătuream stofa c-o dexteritate demnă de invidia celor mai sofisticați prestidigitatori, o împachetam în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-mi permiteam, iarăși, o pauză fizică acum, ceva mai lungă. Pe urmă abia, țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
Mulțimea se scurgea pe cărări dinspre iarmaroc, vorbind tare, cu glasuri bete de femei care nechezau ca niște iepe. Un țigan pleca cu mâinile la spate, urmat de chiranda aplecată din șale, cărând în spate un tăbultoc legat cruciș cu frânghioară. în urma lor se lăsa o dâră de miros amestecat - urină, sudoare și tutun -, vestitul miros de țigan. ANCHETA Când înseră, gazda lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
nu cumva, pentru dumnezeu, știu ceva despre tatăl ei... Vă spuneam eu că dedesubt era un mister. Mă duc grabnic la Auxerre, domnișoara Ingolf locuiește Într-o căsuță acoperită toată de iederă, cu o portiță de lemn Închisă cu o frânghioară și un cui. O domnișoară din alte vremuri, dichisită, amabilă, cu puțină cultură. Mă Întreabă imediat ce știu despre tatăl ei, iar eu Îi spun că știu numai că Într-o zi a coborât Într-o subterană la Provins și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Aici, la „poartă împărătească“, îmi spunea el, la „poarta ortalelor“ și la „poarta fericirii“, în întreite țarcuri de piatră, au furnicat miile de ieniceri, bostangii, hadâmbi albi și negri, cadâne și roabe negre din Sudan, pitici diformi și muți cu frânghioare de matasă, înconjurând cu slujba lor prea plecată pe măria sa padișahul, cel mai strălucit între măririle pământului, biruitorul semințiilor, umbra lui Allah pe pământ. Firește, această slujbă privea nu atât treburile împărăției și ale noroadelor, cât mâncarea și împărecherile capricioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]