27 matches
-
din poeziile inspirate de ea mai stăruie și azi în amintirea noastră: Sfios, amurgul toamnei mohorîte Își mișcă-ncet podoaba lui bolnavă, Ca din cădelniți fumul de tămîie, Prelung se zbate frunza din dumbravă. Tu stai în prag, și din frăgar o frunză La sînul tău s-a coborît să moară, Iar vîntul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară... (Dăscălița)i Dau îndărăt două pagini ale ziarului, la interviul dedicat poetului contemporan. Nu i se citează nicio piesă lirică. Nicio
Ars amandi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2447_a_3772]
-
departe porumbița auzi o detunătură. Un fior îi trecu prin inimă. Zbură în direcția aceea. Cu aripile întinse, cu căpșorul plecat într-o parte, cu ochișorii negri ca două boabe de piper, puișorul se rostogolise de pe acoperiș la rădăcina unui frăgar. Bietul meu porumbel! Și izbucni în plâns. 13. COMPOZIȚII PE BAZA UNOR CUVINTE DE SPRIJIN Pentru a-și exprima ideile și a le face înțelese, elevul trebuie să dispună de un vocabular corespunzător. Folosirea corectă a cuvintelor de către acesta depinde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
abia se mai zărea pe cerul mohorât. Toamna adusese cu ea vântul care a risipit frunză cu frunză podoaba argintie a copacilor, lăsându-i goi; cu fiecare frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Îi reveniră în minte doar câteva crâmpeie: tulpina hrănitoare, mirosul florilor de mai, cântecul melodios al păsărilor, zilele fericite de vară. Se clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dintotdeauna de-a lungul anilor, clădind sfielnic un templu al paradisului și un rai pe pământ, un tărâm edenic. Acest templu sfânt, purtător pribeag dintotdeauna al secretelor naturii și vietăților ce-o înconjoară nu este nimeni altul decât venerabilul bătrân frăgar care-și adună în trupul său tainele vieții și adăpostește de-a lungul sutelor de ani mii de fapte vitejești și întâmplări fermecătoare. Când sămânța sa a răsărit pe acest pământ, ținuturi îndepărtate ale neamurilor sale îi erau cu totul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii lor ședințe, fiecare în limba sa, despre modul fiecăruia de viață, cu posibilitățile pe care le oferă ea și consecințele trăirii ei. Bătrânul frăgar îi asculta în liniște și integra în sufletul său bucuriile și tristețile viețuitoarelor, împărtășindu-le sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în limba sa, despre modul fiecăruia de viață, cu posibilitățile pe care le oferă ea și consecințele trăirii ei. Bătrânul frăgar îi asculta în liniște și integra în sufletul său bucuriile și tristețile viețuitoarelor, împărtășindu-le sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în sufletul său bucuriile și tristețile viețuitoarelor, împărtășindu-le sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și i-a împărtășit fericirea în clipele de bucurie. Acum, frăgarul rămâne singur, căci animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
animalele își conduc trupul către vizuinile lor, pregătite fiind pentru un somn lung, insectele străpung pământul. Stejarul rămâne în umbră, căci în amurgul toamnei păsările vor brăzda pentru ultima oară cerul cristalin și în curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în același număr fructele sale. Tremurând în sfială, frăgarul își deschise sufletul și vorbi întregii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
curând pretutindeni va domni liniștea. Așadar frăgarul își dezvăluie identitatea: un falnic stejar care își poartă pe brațe miliarde de păsări, insecte și câteva mici animale, asemenea unui dud în care atârnă în același număr fructele sale. Tremurând în sfială, frăgarul își deschise sufletul și vorbi întregii vieți din codru încercând a opri plecarea. Ecoul cuprinde răspunsurile glasurilor ei și din depărtări negații permanente invadau atmosfera. Privighetoarea se așeză pe unul dintre brațele vânjoase ale templului și începu a fredona în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de mii de secole, animalele și oamenii și-au vindecat sufletele. Bând din apa sa sfințită și binecuvântată, florile rozii pluteau pe albastrul întins al lacului, copaci umbreau pal malurile sale și peștii mărunți își duceau existența în cadrul său, privind frăgarul cu tristețe și încercând a ameliora situația, râzându-și reciproc. Surâsul soarelui se putea vedea acum clar în unduirile apei și frăgarul se mulțumea deocamdată, în perioada de sfârșit a toamnei și cea întreagă a anotimpului rece și alb, iarna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
albastrul întins al lacului, copaci umbreau pal malurile sale și peștii mărunți își duceau existența în cadrul său, privind frăgarul cu tristețe și încercând a ameliora situația, râzându-și reciproc. Surâsul soarelui se putea vedea acum clar în unduirile apei și frăgarul se mulțumea deocamdată, în perioada de sfârșit a toamnei și cea întreagă a anotimpului rece și alb, iarna privindu-l în oglinda fină a lacului. A doua zi, pădurea era lipsită de viață: frunze foșneau pe jos în adierea vântului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ascundeau în pământ. O aripă grea se zbate în zare, privește tăcut stejarul, îl, alină cu o sărutare dulce și o caldă îmbrățișare, iar în depărtări convoaie lungi de păsări călătoare vâslesc în înălțimi. Pădurea rămâne tristă și tăcută, iar frăgarul cu amintirea vremurilor de demult. Insă el va ține mereu cont de fapta măreață a zânei sale, privighetoarea, și va rămâne mereu regele dumbrăvii, în speranța reînvierii naturii și reîntoarcerii celei pe care o îndrăgește imens și care-l reprezintă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în lirica sa: „Și Ana și Valentina și Vioricile/ și Stela și Minodora și Silvia/ și doar Dumnezeu le mai știe ... / niciuna nu este din București deși/ toate sunt flori din grădină și toate/ mi-s adunate în palmă. Mirosul frăgarului/ cireșul și plopul copilăriei/ ulița ceartă și armonia - valoarea simțirii/ brodată de tata și mama ... // dar vorba poetului: „Cine n-are părinți ... ”/ e sigur culeasă din Țarină! (Tata și mama). Și în sfârșit am să închei cu câteva versuri pe
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
ziua aceea veni așa cum sperase ea, cu o arșită înnebunitoare, care făcuse să se oprească toate muncile la câmp. Bărbații se adăpostiseră în răcoarea crâșmei, în jurul butoriului cu bere, iar femeile stăteau pe jumătate leșinate în fâșiile de umbră ale frăgarilor de pe marginea drumului. Silvia își alese o basma curată, își dădu jos șorțul și porni în josul satului. Cu fiecare pas pe care îl făcea, soarele devenea mai nemilos, spre totala ei încântare. Adună în scurt timp un număr mare de
VENTILATORUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360497_a_361826]
-
pe pareți gin afară. Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptând Altă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind. În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr* S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*. Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt, Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernut Îi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi s-o noapce, Si la puiu” cu oci umezi, lins ge mama lui pa
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
vece, sura vece, a ta soartă-i hotărâtă Iar în veacul ce-o să vie, cu uitări pecetluita. A plecat gemult sârmanul, ce grinzâle ț-oncleiat Mărturia măiestriei a lemnarului gin sat. Cloamba - creangă; marhă - vacă; scorbaci - bici; șustăr - găleată pentru lapte; frăgar - dud; obloacă - ușa din scândura deasupra ieslei. Referință Bibliografica: Sura vece - în grâi- / Cornelia Neagă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neagă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374059_a_375388]
-
scurgă pe pareți gin afară.Ieslea-i goală, numa” lanțu” ruginit-o, așteptândAltă marhă* să ia locul și s-o audă iar mugind.În cui spânzura scorbaciu”* iar pa poliță-un șustăr*S-o țasală vece, ruptă, cu mânerul gin frăgar*.Lâng-obloaca* crepațâtă îi o furca c-un colț rupt,Frunz-uscată ge-astă toamnă, numa bună ge-așcernutîi culcuș cald, la o ciuta, ce-o fătat ge-o zi s-o noapce,Si la puiu” cu oci umezi, lins ge mama lui pa space
CORNELIA NEAGA [Corola-blog/BlogPost/375843_a_377172]
-
primitoare, preț de câțiva kilometri. După ce treci islazul și urci geluțul guvernat de o mulțime de ciperci ce își scot pălăria după fiecare ploaie ești întâmpinat de o câmpie împodobită din loc în loc cu maci și străjuită de tei și frăgari 2. Pe partea dreaptă a câmpiei grădinile oamenilor îți zâmbesc gătite cu flori de câmp ce nu se sfiesc să-și ridice coronițele deasupra firele de fân. La un moment dat grădinile par să fie întrerupte de un tufiș cu
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
cărei redacție a făcut parte), „Veselia”, „Moldova de Sus”, „Universul literar”, „Sămănătorul”, „Farul”, „Grădina Hesperidelor” și, mai susținut, încă de când era elev, la „Vieața nouă” a lui Ovid Densusianu. A folosit pseudonimele I. Cim., I. Cimbru, I. Cimbru-Frăgar, Evandru, I. Frăgar, I. Ieronim, M. Zopir ș.a. Întreaga sa viață profesor de o rară valoare, R. s-a distins și ca editor de reviste literare. Astfel, în septembrie 1911 înființează revista modernistă „Versuri”, devenită în decembrie 1911 „Versuri și proză”, unde publică
RASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289142_a_290471]
-
Octavian Goga Că o vecernie domoala Se stinge zvonul din dumbrava, Pleoapa soarele-si închide Sus, pe o capita de otava, Norodul a cuprins podmolul Lângă frăgarul din ulița - De cârja sprijinit răsare Bătrânul preot la portița. Moșneag albit de zile negre, Așa îl pomenise satul, Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e graiul gurii sale; Din el va lumină norocul Acestui neam sfârșit de jale! Același dor tresare-n piepturi Când glasul strigător răsună, Si gemând înfioară firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur împletesc cunună. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor ție
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
l văd în hora mare Pe el c‐o domnișoară, Preasfântă născătoare și pururea fecioară!... Umblat‐a mult băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata... și cum aș vrea s‐o‐ nșele Povestitorii jalnici ai prigirii mele. La mine vii cu cartea, cu gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici, părinte Solomoane, Cucernic
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
răsucit cu discul în jos - / cu punct de sprijin în steaua polară - / și acum ridică din pământ / micrometric / trei coloane verzi / mai sigure decât istoria unui imperiu.) etc., fie cu înfățișările lui solemne, copacii, nucul, gutuiul, salcâmul, prunul, ulmul, vișinul, frăgarul, arinul. Străbătând, așadar, spații felurite - ca geolog, cu privire de artist, receptiv la toate nuanțele vieții -, poetul identifică o risipă de trăiri în orice moment (dimineața, în amurg, noaptea etc.), în orice formă de relief, pe dealuri, câmpii sau pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Putrezirea lemnului - Nerodirea. C) Alte neajunsuri: Mușchiul - Bureții și rugina - Bruma și gerul - Seceta și ploile - Grindina, neaua și vijeliile. Capitul XI. Cultura diverselor specii de pomi: Mărul - Parul - Gutuiul, scorușul și sorbul, migdalul și cornul - Nucul, căstanul și alunul - Frăgarul și smochinul - Strugurelul și agrișul - Zmeura, murele și măceșul - Vița de vie. - Partea a III-a. Culesul, conservarea și întrebuințarea poamelor. Capitul XII. Culesul și conservarea poamelor. A) Culesul: Uneltele necesare la cules - Când să se culeagă? - Cum să se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]