280 matches
-
Gheorghe Grigurcu Lidia Lazu semnează o poezie delicat-confesivă, parcelată pe momente distincte, cu o structură de jurnal. Deși termenul structură e oarecum inadecvat acestei materii de frăgezimi ce se transcriu ca atare, fără grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stînjeni fluiditatea, evanescența. Ființa respiră neconstrînsă de nimic, supusă doar clipei, incantației tranzitoriului: ,bucuria de-o clipă/ fu gata să mă doboare// sunet lin și
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
împiedicat de interiorizarea meditativa, de subțierea analitică a sîngelui liric. Frînturi de mituri vizează în atari unde de fierbinte visare: "Despicata de o rază în mijlocul străzii/ (era viziunea integrală a morții);/ pieptul răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
răsfrînt ceară adunată sub flacăra;/ mărul oprit de frăgezime uranica/ straluminindu-i sacii cu alge ai plămînilor;/ inima desenată în ruj;/ venele toate curgerea sîngelui/ în dorul lui după inima/ că printr-un arbore genealogic/ copie/ a șarpelui alunecînd" (Mărul de frăgezime uranica). Așijderea înregistrăm cutezanțe abia schițate, un elan de cabinet cu aspectul mai mult de elaborare decît de reprezentativitate a unei posturi rebele. Pe moment, poetul inhibat de cerebralitate și acuratețe, parcă nesigur de autenticitatea să într-o asemenea ipostază
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componentă strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în care frăgezimile materiei coabitează perfect cu vibrația spirituală și cu o pietate pură, nesistematizata încă prin meditații teologice, în care chipul este doar mărturia înaltă a creației și nicidecum semnul de vanitate al creaturii, Silvia Radu realizează una dintre cele mai interesante
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
un Borges imaginar surâde �creștinește" după o cură de zen. Puzzle de sugestii savuroase poate, dar lipsite de maliție. Pentru dezabuzați, sună a oracol adolescentin; dar recuperarea adevăratei vieți, a fericirii și speranței e condiționată de curajul de-a recupera frăgezimea aurorală a sufletului de străin și călător, în acea tânjitoare așteptare augustiniană a regatului celest. Așteptarea pe care solarul Augustin a dezvoltat-o pornind de la harta traseului descris în epistolele pauline. Nu întâmplător amintesc de cei doi mari discipoli ai
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
Și vreau să rămîn singur, albastru,/ Înconjurat de munți, de mări, de guri/ Care iarăși mă cîntă" - Despărțire). În fine, are loc și o separație a materiei telurice obiective de "sufletul" materiei subiective, a cărnii, notată cu o aproape indiferentă frăgezime: "Ce poate să fie/ În gîndul ce l-am primit/ Acum, atîta mîhnire în somn dată mie./ Să văd primăvara, mugur destăinuit/ Oricui peste lucruri?/ Ce poate să fie? De nu mai pot fi/ Asemeni copacului, din nou să dau
Însemnări asupra poeziei lui Miron Kiropol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15320_a_16645]
-
atât de frumoase încât poartă un text ca Doi bani planeta, în care nici o vanitate literară nu-și găsește certificarea. Și aici, ca și în Fata fără lună nu se simte artificiul poetizării, ci realitatea care poartă proza spre poem. Frăgezimea de gândire, citită odinioară într-un text de Arghezi, se potrivește revărsării de imagini și trăiri ale prozei lui Stelaru. M-a impresionat că mai mult decât dragos-te, este vorba pretutindeni de o senzualitate difuză, nedefinită, care acoperă în același
Prozatorul-poet by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14403_a_15728]
-
blondei făpturi a Vasilicăi Tastaman. Această mare actriță era întruchiparea frumuseții conștiente de sine. Venea către spectator dăruindu-se rolului, nu numai prin frumusețe, expresivitate, inteligență, dar și prin vocea unică, de neînlocuit, cu tonalități de o cuceritoare tinerețe și frăgezime, asemenea izvoarelor de munte. Acel minunat fluid feminin, inexplicabil și unic, exprimând ingenuitate și molipsind de optimism și melancolie s-a oprit. Dar vocea cristalină a Vasilicăi Tastaman va rămâne în sufletul celor care au văzut-o jucând, care au
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
Emil Brumaru Ne mai uităm uimiți la curcubeie, Chiar stăm sub ele, ne topim de dor, Vrem suflete să fim culorilor Ce altfel se desfac și se descleie, Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi, Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare A tot ce are iz și fluturare De limbi de vechi balauri înfocați În truda
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
mine însumi pe o streașină ce nu mă poartă, Merg pe acolo pe unde huruie vântul Ce știindu-mă fără nimeni pe lume Mă pune într-un vis sigur. Se arată împerecheat cu sabia Și inima se bate pe tăiș. Frăgezimea victoriei îl pândește înaintea celor trimiși pentru a rămâne invizibili. Ce repede trece ziua dar cât împlinită hrană, Doică fericirii căzute, Chiar dacă s-a apropiat de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
labirint de ceară sau magmă tăcută Mica mea spaimă alege să moară frumos Necunoscut e copilul cu ochii ca marea ce nu mai ajunge la mine Imn Margine tu lumină de zi și de noapte când nu mai pot îndura frăgezimea ta se destramă Concert îngerii decantează culoarea pe clape pal-auriu un galben ce nu se poate rosti decât în ferestrele toamnei o toamnă a egretelor roz tresărind peste ape atâta suflare de patimi golite steaua sufletului se alcătuiește din sunete
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te ține strâns, nedureros,/ de mâna cu care scrii" (Spațiul de manevră). Figurînd o extremă frăgezime morală, înaripații divini traduc o nevoie de protecție, ca și (evident) o ingenuă autoidealizare. în asociere, se cuvin amintite notele pline de fervoare ale unui cult marianic: "în orice loc ai sta în biserică, ea te găsește cu ochii./ Ochii
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
numiți "căpșunari" printr-un abuz ironic care creează și o imagine antifrastică. Cred că, între toate posibilele meserii care au atras români peste hotare, cea de căpșunar tinde să devină emblematică pentru că frapează mai mult imaginarul colectiv: printr-o anume frăgezime idilică și autoironică.
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
abrupt funcția prohabului, harem în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci la sută din profesoare și învățătoare, soția inginerului agronom, a medicului de circă și, evident, sora medicală care folosește momentul vaccinului antitetanic doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
mătrăgună mă las purtat de pași orbi șovăitori către un meleag pecetluit de taină pe istmul tăcerii vipere cresc flori de otravă guri mușcătoare adâncind în coapsa nevinovată rana uitării Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și-ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Moartea sclipind un zbor răzvrătit bate aripi într-o zare
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/8930_a_10255]
-
a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui se află căderea clipei rănile timpului prins în opreliști de gheara uitării din pustiul nicăierii se apropie tiptil începutul sfârșitului Rugina foșnitoare de din frunza depărtării rugina foșnitoare trecând prin frăgezimea firii răpune timpul și ascunde clipa drumeției fugitive unde-i steaua ce-ar fi să cadă arătând ruinelor de vreme adâncul ascunziș în care stau la pândă începutul și sfârșitul? Nor rătăcitor străinul demon fruntea și-a culcat-o pe
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
doar cîte ceva, ca o porumbiță". Toate aceste stereotipuri operează cu aceleași simboluri, conjurînd în mod invariabil prin intermediul lor sunete și imagini de o maximă delicatețe și dulceață, un univers diafan și tandru, în care totul nu este decît mîngîiere, frăgezime, duioșie, muzicalitate, seninătate, iubire veșnică. Ați auzit însă - vă întreb, dragi cititori - despre porumbei monstruoși, capabili de răzbunări cumplite, de o tenacitate la care ne-am fi așteptat doar din partea oamenilor? Eu și prietenii mei am auzit. După cum este bine
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
în răsăritul Europei, înainte de creștinism, “femeia și mama au fost socotite din cele mai vechi timpuri ca un miracol divin pe pământ”, remarcă în mod deosebit textele despre maternitatea dramatică a Maicii Domnului: “Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafirești ale creștinismului, cu umilință, dar și cu o cordială spontaneitate. Este o trăsătură
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
Momuloaiei sînt reduse la ironia vecină cu disprețul: "într-un singur proces, Caragiale s-a lepădat întîi de mama lui și apoi de tatăl său". Și dacă Arghezi, stihuitorul, îi ridică în lumină "structura secretă a duhului poetic, care e frăgezime, înminunare, farmec și în ultimă analiză - mister", prozatorul este executat scurt pe doi: Inaptitudinea epică a lui Tudor Arghezi pare a fi structurală." Proprietarul Mărțișorului îi administrează o grabnică Dezlegare, iar agresiva lui intoleranță la critică este inspirat tradusă de
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
baba. Legendele istorice și Basmele - parte mai durabilă în memoria culturală a românilor - respiră, nefiresc, aerul legendelor medievale care sug seva timpului istoric evocat. Reveriile, marcate de indimenticabila poezie de debut O fată tînără pe patul morții, își topesc definitiv frăgezimile în sterilitatea unor Satire fără har și haz. Romanele Manoil și Elena apar ca o adevărată izbîndă după un șir de trudnice nefinalizări ale genului, cu expozițiuni semnificative dinspre Ion Ghica și M. Kogălniceanu, dar cu apogeu stilistic în Nicolae
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
Emil Brumaru Sînt fericit Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua Pudrînd în zori bombatul infinit. Doar țîțele fetițelor de-a noua Au frăgezimea lor de fruct oprit. Oh! le diger precum un șarpe boa! Sînt fericit, Dimov, sînt fericit, Rondelurile tale-mi plac ca roua. Deci în bufetul ,Zimbrul" stau topit În timp ce-afară cu migală plou-a Femeie cu trecutul țîrîit Într-
Sînt fericit, Dimov, sînt fericit... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11384_a_12709]
-
unei conștiințe, poate sublima în patetism". E ciudat și aproape inexplicabil cum o gîndire modernă, de subtilă răscolire a substraturilor, eșuează nu o dată în impresia de desuetudine care persistă în bucățile lui literare, oricît de infuzate cerebral ori "lucrate cu frăgezime" (I. Negoițescu) ar fi ele. E salvat în permanență de stilul cordial și ingenuu, reușind să-și îndeplinească pînă la sațietate dezideratul întru creație : Aș fi fericit să scot din subiectul meu tot ce simt că ascunde ca rezerve de
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
descoperit-o cu ocazia unui extemporal, în anul II de facultate), de a-și inventa un mod de-a spune, pe măsură. Își dorea, și a reușit, printr-un efort tenace, să realizeze o articulare coerentă a exigențelor doctorale cu frăgezimea și spontaneitatea discursului autobiografic. Ceea ce am izbutit să fac în cazul acestor talente de prim ordin e extrem de puțin. Am poate meritul că nu le-am împiedicat să se afirme nestingherit. Și că, în calitate de prim cititor, cu oarecare experiență în
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
o spun, cu atât mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât cele trei deziceri ale lui Petru
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
laur și în toate/ M-am războit că un rug./ Sleit șunt de fără prihana,/Aur învins, dar hotărîtă glorie" (Rănirea). Asemenea lui Blaga, poetul în discuție ține cumpănă între Pan și Elohim, deopotrivă prezenți în pietrificarea idolatriei și în frăgezimea mugurelui efemer: "Șunt prin pietrificare și prin coiful mugurelui/ Păzitorul fără dușmănie al legilor/ Care țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]