37 matches
-
devenit mai abătut. Intrigile lui contra dumneavoastră au devenit fățișe, stăpâne. — Ei, îmi pot imagina. La urma urmei, Shingen nu a ajuns nici măcar până la Mikatagahara, după care shogunul a auzit că se retrăsese. — Shogunul Yoshiaki e un politician abil. Se frăsuiește, învrednicind oamenii cu favoruri și făcându-i în mod indirect să se teamă de dumneavoastră. A folosit cu succes în scopuri de propagandă pârjolirea Muntelui Hiei și pare să incite și alte grupări religioase la rebeliune. Un sistem de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
În seama Diavolului toate nenorocirile. Așa te poți scoate foarte ușor. Wakefield este hotărît să ignore foiala publicului. Este inspirat de certitudinea că sigur, absolut sigur, nu știe unde vrea să ajungă, așa că de ce s-ar opri? Publicul se poate frăsui pe scaun cît vrea și să preia de la el ce i-o fi pe plac. În fond, cînd ești Întrerupt ai ocazia să te gîndești. Decide că Îi place să fie Întrerupt, că are nevoie să fie Întrerupt. Perseverează. — Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sus. Cu siguranță! De câteva zile stau și mă uit și acel ceva.. că nu știu ce e Își tot schimbă culoarea, dar eu știu sigur că e ceva viu acolo. Dar cum pot oare să mă urc până sus?” Pe când se frăsuia el și se tot Învârtea prin jur se produse un zgomot și chestia păru că prinde viață. Plasa se crăpă, Întâi puțin, apoi brusc se desfăcu și apăru cea mai minunată insectă pe care o văzuseră ei vreodată. Ariciul căzu
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
împreună. Și, oricum, lui Luke nu-i pasă unde ne căsătorim. Așa mi-a zis. Mi-am luat liber de la serviciu pentru degustarea de tort cu Robyn, dar întâlnirea noastră e abia la ora zece. Așa că, după ce pleacă Luke, mă frăsuiesc prin apartament, îmi fac ceva de mâncare și mă gândesc ce să-i spun lui Elinor. Ideea e să-i spun drept în față. Să fiu ferm, directă, dar extrem de politicoasă. Matură și profi, ca un om de afaceri care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rugăciuni de toate felurile și își îndrepta mereu ochi spre Dumnezeu. Cum eram noi concentrați la ceea ce vedeam și auzeam, nici n-am observat că un norișor cît o nucă a apărut la vest, deasupra Miorcaniului. Cît noi ne mai frăsuiam pe acolo, nucușoara se transformă cît ai clipi într-un uriaș balaur. Stropi mari, generoși, deschid concertul ploii. Apoi se dezlănțuie stropitoarea cerului și abia atunci mă uit la fecioare. Iile de bumbac s-au udat și au luat culoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Vrai să paț rușânea că numai în casa me să-și facă turcimea sălaș?!"... Pas de te înțelege: muierea, tăt muiere... O iau atunci cu binișoru': "Pricepe fă muiere-hăi! Ditai Suceava... Tătă Moldova-i un pârjol! Și tu, fă, te frăsui pentru o amărâtă de bojdeucuță?! Așa-i soarta noastră, fă, muiereo!!" răcnesc eu scos din țâțână. Muierea își smulgea părul, se tăvălea în pulbere și blăstăma: "Arză-te-ar focu' să te arză!!... Ba, pe mine să mă arză să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să ne cunoaștem lungul nasului... Mă bucur că am împlinit visul nostru: "neatârnarea Moldovei". Nici n-am pohtit mai mult. Cât despre "Creștinătate", aiasta-i pe deasupra. Mă bucur și pentru ea. Dacă se unea Europa într-o mare "Cruciadă"... se frăsuie Luca Arbure. "Dacă", murmură Ștefan. Eu am strigat. Cât i-am rugat: "Veniți! Veniți!" "Vox clamantis in deserto". Păcat! S-a pierdut o mare ocazie, protestează Țamblac, bătând unde-l durea: Constantinopolul. Acu, vor înțelege... Dacă noi, mărunței cum suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat Ștefan. Așa-i descântecul... se dezvinovățește ea. Ai încurcat borcanele! Aista-i descânt de legare, nu de dezlegare! M-ai nenorocit! Sunt un om pierdut! Da! Pierdut!... se frăsuie Ștefan ascunzându-și zâmbetul în mustață și o privește lung, în tăcere, fermecat. Am încurcat-o... "Din lac în puț"... Vrei un măr? o întreabă după câteva clipe de tăcere și îl alege pe cel mai frumos din tipsie, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cupcici. Destul am jucat țonțoroiul după cum ne-a cântat Diavolu' blond! spune Isaia scuipând cu scârbă. Și-i lingem încă dreapta ce ne lovește!... Și ce frumusețe de barbă mi-am tăiat pentru că Măriei sale nu-i prea plăceau "bărboșii"! se frăsuie Cupcici. Să zici bogdaproste că nu ți-a tăiat și capul, o dată cu barba, îl înțeapă Alexa. Nu pierdeai mare lucru... Boierii se aprind: A nesocotit rânduielile statornicite în vechime! A legiuit o pravilă fără îndurare! Taie și spânzură, de parcă Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Neștiind prea bine despre ce era vorba, mai ales că el nu văzuse niciodată un iepuraș, cățelul s-a dovedit extrem de interesat să dezlege taina. Adică să înțeleagă și el despre ce era vorba în propozițiune. Tocmai de aceea se frăsuia de mama focului, scheuna în surdină și-și lingea botul. Din când în când, făcea câte un salt, cu intenția vădită de a atinge măcar blănița iepurașului care abia își mai mișca mărgeluțele ochilor. „Cine e persoana?” păreau a întreba
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă și copchil cuminte? Degeaba îmi răcesc eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în lume, cel puțin așa lăsa să se înțeleagă programul pe care îl aveam în față. Intrasem într-un teatru mititel, să tot fi avut vreo 200 de locuri, cu tot cu balcon, cortina se trage și începe un fel de farandolă frăsuită de colo-colo, apoi se intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici pantomimă nu se putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât să punem mâna pe arme? De gândit m-am gândit eu, da’ n-aș putea spune când ne-am hotărât. Știu doar că ne tot frăsuiam că armata noastră se retrage mereu și nu mai are de gând să se oprească. Azi așa, mâine așa, și într-o zi mi-ai spus: „Petrache! De o bucată de vreme, mă bate gândul să plec voluntar pe front
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gura ei... ― Parșivule! ― Știi, mă tulbură grozav fetele astea cu sufletul la gură, disperate, în stare de orice. ― Sper că n-ai profitat. ― Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile?... Și mai avea - cum să-ți spun? - o aromă irezistibilă de jimblă fierbinte. ― Mulțumesc lui Dumnezeule că nu m-a lăsat să fiu femeie! Nu este exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul acestei recente Teorii, vă rog să-mi răspundeți la o întrebare! Menționez că, dealtfel, întrebarea aceasta o port în mine de pe când eram adolescent... Directorul de colegiu se frăsui neliniștit, mișcându-și fundul în fotoliul de piele: Care ar putea fi întrebarea?... Fiindcă eu îmi pun problema cu privire la cât de oportun ar fi... Înțelegeți, să comitem o ingerință în domeniul virgin al ăăă?... Ba, categoric că mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă avertizează maică-mea trăgându-mă de-o ureche. Și mănâncă tot, doar n-o s-arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce caut. DĂNILĂ: Nu mai spune! Așa greu se poate afla un car în iarmaroc? ONOFREI: Greu pân-ntr-atâta n-ar fi, numai că ce găsești nu-i tot una cu ce cauți, iară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca în gură de șarpe de disperare. Greu de descris acele momente de groază. Tot acel vacarm a durat poate cinci sau poate zece minute. Ființelor din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
cântecele nemaiauzite ale păsărilor pădurii. A mai strigat o dată, mai apăsat și mai prelung. Nimic, nici un semn de răspuns. Intrat în îngrijorare, a mai încercat și a treia oară. Tot ecoul vocii sale și tot cântecul păsărilor... S-a mai frăsuit el cât s-a mai frăsuit, și-a frecat palmele de era să-și frângă degetele, după care s-a oprit locului. Și-a dus palma dreaptă la frunte și a hotărât să se apuce singur de treabă. A luat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
mai strigat o dată, mai apăsat și mai prelung. Nimic, nici un semn de răspuns. Intrat în îngrijorare, a mai încercat și a treia oară. Tot ecoul vocii sale și tot cântecul păsărilor... S-a mai frăsuit el cât s-a mai frăsuit, și-a frecat palmele de era să-și frângă degetele, după care s-a oprit locului. Și-a dus palma dreaptă la frunte și a hotărât să se apuce singur de treabă. A luat toporul din car, a scuipat în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
spus să-i pui alt cui, dar ori ai uitat, ori n-ai avut timp. -Măi! măi! unde-i copchila asta? Oare trebuie să strig să m-audă tot cotul? Când o cauți, tocmai atunci n-o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
capului, Dondică. -Bună să vă fie inima! ziseră amândoi deodată cei doi gospodari. -Nu cumva aveți nevoie de oameni la muncă? Noi...și arătă spre frate-său, Dondonel, căutăm de muncă. Unul din gospodari, bucuros a răspuns: -Despre asta ne frăsuiam cu vecinul, și am hotărât să ne ajutăm. Am auzit vorbă că vin ploile și avem fân pe câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dacă, deși am jurat că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu o acută nocivitate reușește să mi preseze la maximum și ultimii neuroni rămași moștenire de la mama, dar ca un făcut, mă frăsuiesc eu ce mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]