36 matches
-
de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
noi te-am cam speriat, dar mai degrabă pune oamenii să descarce sacii, că tebuie să plecăm pe la casele noastre - l-a luat din scurt moș Dumitru. Evreul nu se putea ogoi. Si-a luat un martor imaginar și se frăsuia ca o babă: Uite matale cu ce oameni am eu a face...Te minunezi de ei cât îs de condiționali, dar și cât sunt de nebuni! Matale, jupâne Aizic, te minunezi și noi așteptăm să descarci sacii - l-a zorit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o părut.” N-o trebuit să aștepte multă vreme până când o auzit din nou: „Mamăăă!!! Deschideee!!!” Deschideee!!! Si unde o pornit să bată în ușă de se zguduiau pereții... „Aista-i strigoi, ucigă-l toaca! Ce să fac?” se frăsuia portarul de unul singur, fără să poată face măcar un pas. Glasul strigoiului de dincolo de ușa morgii urla ca în pustiu, iar bătăile în ușă zguduiau pământul...Un câine care îi mai ținea de urât portarului peste noapte o început
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ONOFREI: Cine să fiu? Ia un gospodar de peste celălalt deal, de la Șipotul Soltanei, și vin de la iarmaroc. DĂNILĂ: I-auzi! ONOFREI: Da. Și-mi zice Onofrei Bârliba. Aveam mare trebuință de-un car, și de astăzi dimineață m-am tot frăsuit prin târg, doar-doar oi găsi ce caut. DĂNILĂ: Nu mai spune! Așa greu se poate afla un car în iarmaroc? ONOFREI: Greu pân-ntr-atâta n-ar fi, numai că ce găsești nu-i tot una cu ce cauți, iară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îți trebuie să te gândești? Ia spune! Ți-ai adus aminte când ne-am hotărât să punem mâna pe arme? De gândit m-am gândit eu, da’ n-aș putea spune când ne-am hotărât. Știu doar că ne tot frăsuiam că armata noastră se retrage mereu și nu mai are de gând să se oprească. Azi așa, mâine așa, și într-o zi mi-ai spus: „Petrache! De o bucată de vreme, mă bate gândul să plec voluntar pe front
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
răspuns: „Am înțeles, domnule căpitan!”... Ploaia continua să cadă... Măruntă și sâcâitoare... Costăchel însă n-o simțea... Plutea pe aripile vorbelor căpitanului de la comisariat... Măriuca făcea ce făcea și rămânea cu privirea agățată de șleau... „De ce nu mai vine?” - se frăsuia în gând, apucându-se când de o treabă, când de alta, ca înnecatul de pai... Într-un târziu, Costăchel a intrat pe poartă. Ud și plin de glod, dar cu un bob de lumină cuibărit în ochi... . Ai venit? Atât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
arunce - fără prea mare spor - omătul, pentru a face cât de cât o cărare spre portiță... Când a terminat, a intrat în casă fără să bage de seamă că eu ședeam îngropat în troianul de pe prispă...Îndată a ieșit afară, frăsuindu-se: Unde o fi copchilu’ ista? O ieșit în potopul de afară!... Mare neastâmpărat!... Știindu-i felul, am intrat în joc și ascultam în tăcere: Da’ cine o mai auzit de babă frumoasă și copchil cuminte? Degeaba îmi răcesc eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scaun, cu ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă avertizează maică-mea trăgându-mă de-o ureche. Și mănâncă tot, doar n-o s-arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe loc! Somează el pe hoți. Ce vrei, șefu'? Am și eu copii. Hai, scoate mălaiul. Hoții se consultă, adună mînă de la mînă. Trei sute, șefu'. Să moară mama, nu mai avem. De fiecare. Hai, încă trei bătrîne. Hoții gem, se frăsuie și, în final, cedează. Dar, șefu', de acum ăsta este prețu', da? Vedem noi. Nu tu drujbă, nu tu foc de avertisment, pacea domnește peste cetățeni. Anchetele la americani vor decurge cam astfel: De unde ați cumpărat, domnule John, rachetele, dinamita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
spus să-i pui alt cui, dar ori ai uitat, ori n-ai avut timp. -Măi! măi! unde-i copchila asta? Oare trebuie să strig să m-audă tot cotul? Când o cauți, tocmai atunci n-o găsești, se tot frăsuia moș Grigore mai mult pentru el, pentru că știa bine că nu-l ascultă decât gutuiul sub care se găsea melița la care lucra de zor mătușa Saveta cu gând mare de a-și termina de melițat până pe la achindii. Magnolia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
capului, Dondică. -Bună să vă fie inima! ziseră amândoi deodată cei doi gospodari. -Nu cumva aveți nevoie de oameni la muncă? Noi...și arătă spre frate-său, Dondonel, căutăm de muncă. Unul din gospodari, bucuros a răspuns: -Despre asta ne frăsuiam cu vecinul, și am hotărât să ne ajutăm. Am auzit vorbă că vin ploile și avem fân pe câmp, cosit și necosit; așa că, dacă sunteți interesați, vă primim cu dragă inimă. Astfel cei doi frați, s-au înțeles cu unul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în lume, cel puțin așa lăsa să se înțeleagă programul pe care îl aveam în față. Intrasem într-un teatru mititel, să tot fi avut vreo 200 de locuri, cu tot cu balcon, cortina se trage și începe un fel de farandolă frăsuită de colo-colo, apoi se intră direct în subiect, ceva întâmplări cu Pierrot, dar stilul era ciudat de tot, căci nici pantomimă nu se putea spune că este, dar nici că n-ar fi. Fără vorbe, un fel de limbaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i imposibil, asta‑i a doua lui zicală favorită. Omul ăsta e total dus cu pluta, nu‑i sănătos, zice eleva de mai înainte. Rainer, care a povestit tuturor că tatăl și vărul lui conduc cu rândul un Porsche, se frăsuie iritat într‑un colț. De ce să nu poți să te anihilezi până nu mai rămâne în urma ta decât un pic de aer cald? Ar trebui să te sinucizi. Totuși, iat‑o pe Sophie, iar Rainer îi explică foarte pe larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
arhibătuta sintagmă, realmente de o lume cu care mă întîlnesc, fascinat, pentru prima oară. Pentru că sălile acestea celebre sînt, pur și simplu, înțesate acum de exponenții, aș vrea să-i cred exponenți, ai unei societăți românești care, oricît ne-am frăsui în dreapta și-n stînga, renaște spectaculos sub ochii noștri, hipnotic măriți. Spectacol în sine e chiar defilarea acestor oameni tineri, fete și băieți fermecători, cu aer proaspăt, extrem de inspirat și de neuniform îmbrăcați, defilare fastuoasă la intrarea în săli sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brusc altfel: după micile turniruri de vorbe sclipitoare, scurte și discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
discrete inserturi de... de... frăsuieli. Staturi și ținute care, atunci cînd le intru în cabinetele lucind ca niște nave sf, mă intimidează puțin, iată-le acum, în fum de țigară, frăsuindu-se atît de incifrat, pentru mine bizar incifrat, totuși frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și cunoscuți. Ascultîndu-i, pentru prima dată, pe acești titrați medici frăsuindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
frăsuindu-se ba c-o afecțiune proprie, ba cu alta, încît perplexitatea mea de pacient perpetuu nu-și găsește liniștea decît în gîndul că, totuși, iată, mă aflu între prieteni și cunoscuți. Ascultîndu-i, pentru prima dată, pe acești titrați medici frăsuindu-se, pacientul din mine se simte brusc paralel și, dacă ar dispune de strictul limbaj argotic al medicinei, ar încerca chiar (insolență!) mici recomandări, sumare prescripții. Clinchetul paharelor însă mă readuce subit în condiția de pacient la locul meu. Cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Amicul lăcrimează de plăcere. Trece alta. Tot sumară, tot în buiestru, tot cu ochelari negri. Ce spui de dîîînsa!, se-aude iar pedala basului. Trăpașa întoarce capul și mimează un pupic dulce. Lacrimi. Mai schimbăm vorbe, mai bîrfim, ne mai frăsuim. Trece-o pereche. Unsuroși, unsuroși. În dreptul nostru se-opresc, se lipesc și-ncep să-și țocăie buzoaiele ca două capete de intestin, răsfrînte. Amuțim. Cum spusese Valéry? "Ce de copii, dacă privirea ar putea să fecundeze! Cîți morți, dacă ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident, n-ar fi fost o soluie mai fericită umplînd spațiul cu Sălașa, dar, oricum, din moment ce tot ne frăsuim că nu avem audiență internațională, poanta vidului nu rezolvă prea mult. O cinstită simeză cu fotografie pentru că, între provocările de ultimă oră, fotografia ocupă un loc extrem de revendicativ ar fi fost de o mie de ori mai fericită. Dar care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iarba complice; După o vreme te‐ ai liniștit. Am reluat calea țuicii și m‐ am întors la liceu; În sat aș fi rămas cu mai puține întrebări dar poate mai zdravene. Una o știu de la tine: Oare de ce trăim? te frăsuiai uneori când simțeai că necazurile îți frângeau grumajii; M‐ am luat apoi la trântă cu vagoane de cărți și‐ am înțeles că nedumerirea ta e și a înțelepților lumii ca și a analfabeților care citesc în stele. Sunt acolo, mamă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dacă, deși am jurat că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu o acută nocivitate reușește să mi preseze la maximum și ultimii neuroni rămași moștenire de la mama, dar ca un făcut, mă frăsuiesc eu ce mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
că o vreme am să mă feresc de presă, această componentă al mediei, care cu o acută nocivitate reușește să mi preseze la maximum și ultimii neuroni rămași moștenire de la mama, dar ca un făcut, mă frăsuiesc eu ce mă frăsuiesc, pe ici, pe colo, cu alte chestii și deodată, hop, mă trezesc iar cu presa în fața ochilor. Și uite așa, în loc să scriu în jurnal despre păsărelele, care în satul meu cântau atât de frumos, încât simțeai cum îți crapă plombele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gura ei... ― Parșivule! ― Știi, mă tulbură grozav fetele astea cu sufletul la gură, disperate, în stare de orice. ― Sper că n-ai profitat. ― Ce profit! Ei, doar ce s-a putut și cu o blândețe progresivă, te asigur. Fata se frăsuia căzută la pieptul meu. Unde naiba ai fi vrut să-mi țin mâinile?... Și mai avea - cum să-ți spun? - o aromă irezistibilă de jimblă fierbinte. ― Mulțumesc lui Dumnezeule că nu m-a lăsat să fiu femeie! Nu este exclus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un fel de cutremur. Speriate, viețuitoarele au început să fugă care-ncotro. Urșii mormăiau înfiorător. Lupii urlau sinistru. Vulpile lătrau scheunat, Cerbii și căprioarele mugeau sfâșietor. Felurite păsări cârâiau pe „limba” lor și zburau încotro vedeau cu ochii. Oamenii se frăsuiau de colo- colo, neștiind ce se întâmplă. Copiii și femeile, mai ales, țipau ca în gură de șarpe de disperare. Greu de descris acele momente de groază. Tot acel vacarm a durat poate cinci sau poate zece minute. Ființelor din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
cântecele nemaiauzite ale păsărilor pădurii. A mai strigat o dată, mai apăsat și mai prelung. Nimic, nici un semn de răspuns. Intrat în îngrijorare, a mai încercat și a treia oară. Tot ecoul vocii sale și tot cântecul păsărilor... S-a mai frăsuit el cât s-a mai frăsuit, și-a frecat palmele de era să-și frângă degetele, după care s-a oprit locului. Și-a dus palma dreaptă la frunte și a hotărât să se apuce singur de treabă. A luat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]