79 matches
-
prezintă pe Ionescu față în față cu România. Cu țara Gărzii de Fier, așa cum o numește el. Față în față cu propriul tată. Față în față cu rinocerul cu pălărie, Nae Ionescu. Față în față cu propria identitate mistificată și franțuzită și cu fragila genă evreiască. Toate acestea într-o încercare teoretic cuminte și puțin demodată de a explica aspecte din scrisul lui Ionescu prin biografia sa. Numai că atunci cînd această biografie este accidentată așa cum este cea a lui Eugen
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
Știvini, ivini, păvănă, săvănă, răvănă, ștevene? Mivini, săvănă, pavana, revene, căvănă, evene, știvini, nevene, buvunu, nuvunu...". Unii comentatori au crezut că e vorba de "onomatopei care imită, în bătaie de joc, aspectul acustic al cuvintelor folosite de puriști și de franțuziți". E însă doar tipica păsărească, în care, e drept, va fi încadrată ironic (dar perfect adaptată sistemului) și o secvență pumnistă, atunci cînd Suzana își continuă atacul introducînd terminația fixă -ciune: "Baciune, tăciune, teciune, pîrciune, dalciune, niciune, cuciune, naiciune, minciune
Păsăreasca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14435_a_15760]
-
constituie "rostiri aproape generale, dar neacceptate de limba literară" (Sinteze de limba română, ed. a III-a, 1984, p. 169). Asemenea pronunțări sînt tratate de obicei drept forme neglijente, inculte - dar, cum am văzut, pot fi descrise și ca prețiozități franțuzite. Această din urmă interpretare - mai puțin obișnuită - e întemeiată pe faptul că, într-adevăr, cuvinte franțuzești cu structură fonetică asemănătoare (și care adesea chiar au stat la originea formelor românești, prin împrumut) sînt considerate (cel puțin în dicționarele actuale) ca
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
tumultul trucurilor ei adunate într-un joc sec și cinic, Doru Ana (Ivan Pavlovici Omletă), bărbatul dur, masiv, impunător în definirea interesului financiar imediat, strivit de ridicolul numelui său, mai înainte ca orice alegere să se pronunțe, Ionel Mihăilescu (Anucikin) franțuzit, prețios în atitudinea cu care se ia în serios, fiind înfrînt chiar de propriile limite, Marius Chivu (Panteleiev), un personaj care nu apare în piesă, doar se vorbește despre el, pe care regizorul îl aduce pe scenă, cu bîlbîielile lui
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
Doi oameni au fost aicea în țară extraordinar de balcanici: unul era un prinț autentic și altul era un prinț închipuit: Ion Ghica și Mateiu Caragiale. Extraordinară cultură și inteligență spirituală au făcut ăștia doi, care erau balcanici puri, adică franțuziți, eleganți și distinși. Caragiale a fost unul dintre cei mai frumoși bărbați din România, dintre cei mai eleganți și mai distinși. Și dintre cei mai cultivați. Ceea ce nu știa lumea atuncea... Mă amuză cînd îmi aduc aminte cum presa... În
Musafiri în casa Paleologu by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12473_a_13798]
-
Există chiar și o erată, obicei pe care cititorii de azi l-au cam uitat. Nu vreau să intru în detalii pe care nu le cunosc, dar trebuie să spun totuși că Editura Scrisul Românesc și colecția ei cu aspect franțuzit au pierdut cu această ocazie un titlu care ar fi meritat cu mult mai mult atenția decît o altă carte despre I.D. Sîrbu (Lelia Nicolaescu, Ion D. Sîrbu despre sine și lume) care nu este de fapt o carte, ci
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
Originea cuvîntului (în franceză) îl leagă mai ales de prima accepție (ca tip de argou documentat istoric); în engleză s-a impus mai ales cea de a doua (de limbaj profesional); tradiția românească îi asociază mai ales semnificații sociale (jargonul franțuzit). Termenul își dovedește utilitatea mai ales cînd denumește varianta orală, colocvială a limbajelor de specialitate: cea care nu are trăsăturile culte ale unui adevărat limbaj științific, ci amestecă registre și forme, tratându-le cu destulă libertate. Unul din cele mai
"A hackui / a hăcui" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16068_a_17393]
-
smântâna din rețetă, ouăle, parmezanul și pancetta fiind, cel puțin la italieni acasă, suficiente pentru o porție de paste carbonara bune! Prețurile nu-s mici, 22 de lei pentru o porție medie de paste nu e vreo afacere, dar aerul franțuzit și liniștea locului merită (plus că nu cred să găsești un preț considerabil mai mic nicăieri în Centrul Vechi). Data viitoare nu mai plecăm înainte să gustăm brioșa cu ciocolată albă caldă!
bistro elegant, meniu bogat [Corola-blog/BlogPost/99707_a_100999]
-
a vrut grecul, acum mai bine de o sută de ani, să spună cu „sosul greșelilor de ortografie și punctuație” și a „enormelor greșeli fundamentale”, „lăsând loc satirei, lovind în categoriile profesionale cu o spoială de cultură, cu un jargon franțuzit” (azi cosmopolit)? Până la examenul de limbă română mai este ceva timp în care încă puteți învăța, indiferent de metoda adoptată, de exemplu la teatru, unde cu siguranță se va mai juca celebra piesă „O scrisoare pierdută”.
Avem cuvinte [Corola-blog/BlogPost/97287_a_98579]
-
scrierile mentorului, Ioan Pintea și-l imaginează drept "un tînăr mîndru, orgolios, cosmopolit deseori, ironic, plin de idei năstrușnice, pe măsura Ťanilor nebunaticiť, eroic de cele mai multe ori, mereu pus pe harță și bășcălie în imensitatea saloanelor interbelice, sobru la nevoie, franțuzit și englezit peste măsură, în scandal cu mentalitatea franceză și engleză, după caz". Și totuși acest intelectual vivace, strălucitor a simțit chemarea divină. Și a abandonat nu doar traiul mirean , ci și confesiunea în care s-a născut, optînd pentru
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
7). Cât despre Sanda Stolojan, ea constata dublul statut al exilaților angajați în "acțiuni" de rezistență, de opoziție față de regimul comunist din România, dar și interesați de asimilarea lor cât mai grabnică, încetățeniți francezi, inserați într-o slujbă, o societate, franțuziți - N, 118). P. Goma stabilea mai multe clase de refugiați în străinătate în funcție de justificarea plecării lor: opoziția politică, dorința de a-și reclădi existența într-o țară mai prosperă sau incapacitatea de a mai rămâne în România și de a
Exilații despre exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7764_a_9089]
-
glumeață. În domeniul politeții verbale, efortul de a construi o formulă mai lungă e un mod tipic de a indica un grad mai mare de deferență. Mersi, în mod special, are conotații ambigue: probabil și din cauza asocierii sale cu jargonul franțuzit, a trezit destule antipatii, reacții negative ("Mie să nu-mi spui mersi!"). E cert că se află, statistic, pe o treaptă mai jos decît mulțumesc, chiar dacă unii vorbitori nu au această percepție și îl folosesc curent, nonșalant, uneori pur și
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
Aaaa, că sunt amici?!... Ce, parcă nu i-am văzut acu^ câteva luni la televizor discutând?... Domnul Liiceanu vorbea mai mult, că e mai locvace, iar domnul Pleșu mai mult tăcea, se uita, și zâmbea, cu aerul că-și zicea, franțuzit, cum suntem câteodată... "cet emmerdeur!"... Pe autorul insurpasabil, care scrie despre îngeri, nu-l pui să-ți cârpească o Constituție... Cu prietenul său, filosof, e invers, la dânsul totul e spus, ori scris, prea adânc, - nu înțelegi... Asta nu înseamnă
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
și puțină tradiție, că nu strică, așa, de efect. Harry beneficiază de un majordom fidel, de o corectitudine engleză și care intervine oportun amintind de îndatoririle sale față de onoarea familiei. Regizorul nu uită să trimită săgeți către stilul de politețe franțuzită, care se incarnează într-un maestru de ceremonii al unui restaurant de lux, parodia este evidentă, manierele flamboaiante, pedanteria grotescă te amuză, scena este un condiment al filmului și pentu mințile simple chiar adevărul gol-goluț despre francezi. Oricum, prin Harry
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
română, s-a putut petrece trecerea metonimica a termenului tira de la sensul general de furt la cel de simplu participant la furt. E interesantă prezenta în argoul interlop românesc a unor franțuzisme, luate probabil direct de la sursă, nu din limbajul franțuzit al elitelor locale (ar fi o ipoteză și evoluția separată, poate din limbajul jocurilor de cărți). Și în italiană există verbul tirare, cu sensul "a denunța", tira fiind informatorul, dar legătură acestor cuvinte cu sensurile din română mi se pare
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
Din punctul de vedere al „polemistului“, G. Călinescu „a slujit cu fervoare comunismul“, Eugen Simion este „un academician firoscos“, Dan Petrescu involuează către „reprezentația gratuită a bârfei de crâșmă“, Paul Goma a devenit „partizanul minciunilor scandaloase“, Cristian Bădiliță debitează „gogomănii franțuzite“, Claudiu Komartin e „un analfabet moral“ și așa mai departe. După cum reiese dintr-un interviu, reprodus în același volum, Laszlo Alexandru este foarte mândru de comportamentul lui agresiv. Se consideră un fel de erou dintr-un film american, care luptă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
familial. Un roman "melanj-cultural" cu toate ferestrele deschise către filosofie, spre literatură și pictură, spre muzică și cinematografie. Un antiroman postmodern, căci personajele își proclamă simplitatea și claritatea gustului, dar cât rafinament dovedesc preferințele lor! O conte philosophique păstrând aroma franțuzită, ca și o grațioasă și totodată gravă narațiune inițiatică încheiată cu decizia Palomei de a trăi, asumându-și viața. Și ficțiune mitică, în care Renée își găsește în Kakuro Ozu sufletul pereche, iar în Paloma sufletul geamăn, broderie intertextuală, plină
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
a opta, din 1930), nici măcar în Dicționarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", al lui I.-A. Candrea (1931). E totuși de presupus că se foloseau deja în vorbire - cel puțin în cea familiară, în mediile culte, mai mult sau mai puțin franțuzite. La Caragiale apare înregistrată, în conversația de salon din High-life, formula franceză bleu gendarme (culoarea pălăriei purtată de Mița Protopopeasca). Sintagma desemnează o nuanță de albastru identificată tot cu ajutorul unei uniforme: ceva mai deschisă decât bleu marine (așa cum o demonstrează
Culoare înșelătoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7367_a_8692]
-
ironie”), de Dicționarul lui Scriban (1939) etc.; nu e totuși precizată natura sa. Valoarea peiorativă s-a dezvoltat, probabil, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în care discursul politic al României moderne (nu numai cel al tinerilor franțuziți) revalorifica ironic vocabularul de origine turcească. Era epoca în care primul ministru Brătianu era poreclit Vizirul, iar două poezii-pamflet ale lui Bolintineanu se intitulau Beizadea Costache din București către beizadea Costache din Ploiești... Uzul peiorativ se bazează pe degradarea comică
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
fi nici medicul, nici profesorul propriilor copii. Când l-am cunoscut, în 1967, pe Virgil Ierunca la Paris, am descoperit că învățase franceza cu mama și cu Pompilia. Am relatat episodul în Viață și cărți. În tinerețe fusese un snob franțuzit, după propria expresie, dar deceniile trăite la Paris îl transformaseră într-un român devotat țării și poporului său, dovadă că li se consacrase pe de-a-ntregul. În 1967 și chiar mai târziu, franțuzitul eram eu, proaspăt sosit în Franța pe
Regăsit în traducere by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3571_a_4896]
-
Bineînțeles că nici tinerii noștri scriitori de azi, răzbeliți, dedați filosofărilor sexy, n-ar scăpa nici dânșii ocazia de a spune în stilul lor... Taifasuri,... Flecăreli,... Palavre ; găsindu-se, până la urmă și un șef de rubrică T.V., mai acătării, mai franțuzit, care să zică Cozerii ; ori pe-ălălalt, convivul crunt, ce dă cu banul: Vrăjeli... Cum spune Horațiu: Non erat his locus!... nu era cazul, aferim, - da^ tentația-i mare! Așadar, ideea că Platon ar putea fi și un prozator, un
Eros ori Ura (un Prozator) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10945_a_12270]
-
alte locuțiuni populare cu aparență franceză: pe nevé, a la fonfé; dintre acestea, doar prima se mai folosește, fiind simțită mai curînd ca o siglă. În ultima vreme, am întîlnit ceva mai des, mai ales în forumurile din Internet, transcrierea franțuzită sau hibridă a argotismului tradițional mișto: ,am primit un mesaj foarte michteaux pe mail" (weblog.ro/ aglomerarispontane); ,tot e michteau cînd stîrnești apele, așa, ca să-ți amintești că exiști" (montreal.ro); ,a fost michteaux de tot" (new.blog.ro); ,nu
"Mitocain" și "michteaux" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10988_a_12313]
-
prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea de zbor și-a Încheiat brusc cu o point á de efect povestirea și mă privea triumfătoare, convinsă că Îmi servise la capac o surpriză extraordinară. Nu greșea, și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
de gătit pe care se încălzea apa. Ne spălam vinerea, știa ce știa Lelea Profira, deși eram acum Anița și Țunia, nu? Școala, un pension particular, era ascunsă pe o stradă paralelă cu Păcurari, pe Cucuteni. Directoare era o domnișoară franțuzită, fără vârstă, clientă de încredere de-a Profirei care, după o scurtă ascultare, decisese să ne înscrie tocmai în clasa treia, noi știind să citim și să scriem dinainte de la părinții noștri... Iar se lăsase tăcerea în camera Aniței. Prin
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]