13 matches
-
a fost inventat în 1935 de către Aimé Césaire, apărând prima dată în numărul 3 al "L'Étudiant noir" (Studentul Negru), revistă a studenților din Martinica. El își revendică identitatea neagră și cultura, pentru început în contrapondere față de noțiunea de "« Francitude »" („francitate”), percepută ca oprimantă și ca instrument al administrației coloniale franceze . Va relua termenul în 1939, cu ocazia primei apariții a "Cahier d'un retour au pays natal" (Caietul unei întoarceri în țara natală). Jean-Paul Sartre a folosit acest termen în
Negritudine () [Corola-website/Science/321448_a_322777]
-
Dar s-a constatat că valorile democrației nu elimină naționalul, ci îl întăresc. Gânditori de felul lui Habermas s-au iluzionat că reprimând specificul național, în spațiul Schengen va apărea un specific european, care să nu fie nici germanitate, nici francitate, nici polonitate etc., ci un homo europeus transnațional. De fapt, un homo europeus există de câteva mii de ani, iată ce ignoră un Jürgen Habermas, iar acest homo europeus are ca trăsături distinctive, între altele, de a fi creștin și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cara Costea e făcută din elanuri levantine și din clasicism" (în original în limba franceză, aici traducerea mea). Pictura este explicată prin prisma originii sale, ceea ce ar putea fi în bună măsură relevant. Scriitoarea se referea la un amestec de "francitate" - fără a folosi acest cuvânt - și de elemente "orientale". Ar merita însă scoasă în evidență și asemănarea dintre pictura lui Philippe Caracostea și arta românească interbelică, ea însăși atât de puternic influențată de pictura franceză. Cu adevărat, acest pictor de
Un pictor francez de origine română by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9454_a_10779]
-
scrisorile în limba latină. Nu pentru că pe asta ar fi știut-o, ci pentru ca să le ducă preotului dintr-un sat învecinat care i le traducea în franceză. „Latina mea de bucătărie, scrie Lanzmann, îi decerna Annei nu știu ce brevet de veche francitate, punea în mod frapant în evidență progresul diastazelor asimilării, îi conferea aprigei mele bunici o aură de conformism.” Tatăl lui se născuse la 14 iulie 1900 la Paris, iar bunicii paterni erau atât de integrați în comunitatea lor rurală bretonă
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
și mulțimea de oameni cumsecade, de francezi „normali“, cu o umanitate vie, cu afectivitate intensă, profundă, plină de o puritate interioară. De vină este, poate, tupeul nerușinat cu care francezul, mândru de suficiența lui, își cultivă și pune în valoare „francitatea“, falsul de perucă al atitudinii sale, norma inumană a excepției sale... Înainte să fiu arestat, am fost convocat la Securitate pe o cale destul de bizară. În timp ce făceam coadă pentru bilete de cinematograf vizavi de grădina Icoanei, cineva s-a băgat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Paoli decît din 1754 pînă în 1769. După aceasta, mai bine de un secol, după ce insula a fost în întregime anexată Franței, la 30 noiembrie 1789, lenta sa integrare în ansamblul francez n-a fost tulburată decît de conflictul dintre francitate și italienitate, conflict stopat de către cel de-al Doilea Imperiu. Apoi, odată cu apariția ziarului A Tramuntana, în 1896, s-a declanșat un proces în stil balcanic de reinventare lingvistică și culturală care a generat încă înainte de 1940 curente politice naționaliste
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
mama, studentă care tocmai reușise la concursul de admitere în universitate, o fată împietrită într-o poziție de drepți înghețată înaintea unui zid de fețe disprețuitoare - o comisie de Partid reunită ca să-i judece „crima”. Știa că naționalitatea Charlottei, da, „francitatea” ei era o tară cumplită în epoca aceea de luptă împotriva „cosmopolitismului”. În chestionarul completat înainte de examen, menționase cu o mână tremurătoare: „Mama - de naționalitate rusă”... Și cele două ființe atât de diferite și atât de apropiate prin tinerețea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
înaltă tensiune. Mama, dată afară din universitate după crima ei, nu avusese niciodată curajul de a-și reînnoi tentativa. Devenise traducătoare într-una dintre marile uzine ale orașului nostru. Ca și cum franceza aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mici, fericită că părăsește apartamentul comun, înțesat, din orășelul ei muncitoresc. Nu că ar fi vrut să impună vreun alt mod de viață, ștergând urmele existenței noastre de altădată. Nu, pur și simplu, trăia cum putea. Și originalitatea familiei noastre - francitatea ei foarte discretă și la fel de îndepărtată de Franța ca și franceza traducerilor tehnice ale mamei mele - s-a estompat de la sine. Mătușa era un personaj descins din epoca stalinistă. Stalin murise de douăzeci de ani, dar ea nu se schimbase
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acolo, pe mal, a văzut apa foarte liniștită, nisipul alb, sălciile și niște plevuști care au țâșnit când s-a apropiat. Ca pe vremea copilăriei în satul lui... O ascultam și Rusia, țara singurătății sale, nu îmi mai părea ostilă „francității” ei. Emoționat, îmi spuneam că bărbatul înalt, beat, cu privirea amară, acel Gavrilici, nu ar fi îndrăznit să vorbească cu nimeni despre sentimentele lui. I s-ar fi râs în nas: Stalingrad, războiul și, dintr-o dată, trestiile, plevuștile acelea! Nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copilaș înfășurat într-o gogoașă de lână... Noaptea, am regăsit în minte imaginea pe care o crezusem întotdeauna un fel de reminiscență prenatală, venită de la strămoșii mei francezi, și de care, în copilărie, eram foarte mândru. Vedeam în ea dovada francității mele ereditare. Era ziua aceea de toamnă însorită, la marginea unei păduri, cu o invizibilă prezență feminină, cu un aer foarte curat și cu funigei unduind prin spațiul acela luminos... Acum înțelegeam că pădurea aceea era, de fapt, taigaua nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nostalgie adevărată pentru un trecut falsificat. Prin contrast, fascinația francezilor pentru patrimoniul spiritual are o anumită autenticitate culturală. „Franța” s-a reprezentat dintotdeauna alegoric - vezi feluritele descrieri și avataruri ale simbolului Republicii, „Marianne”. Era firesc așadar ca nostalgia pentru secretele francității pierdute să conveargă spre un ansamblu oficial de simboluri, fie ele materiale sau spirituale. Acestea „sunt” Franța. Dacă ele se pierd sau nu mai sunt Împărtășite, Franța Încetează să fie ea Însăși - la acest lucru se referea Charles de Gaulle
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poate fi Franța fără glorie”. Premise Împărtășite deopotrivă de politicieni, intelectuali și oameni cu opinii politice din cele mai diverse - de aceea Les lieux de mémoire a avut atât de mult succes, rezumând pentru zeci de mii de cititori o francitate evanescentă care În viața de zi cu zi le fugea deja printre degete. În mod revelator, tomurile lui Nora acordă un loc important creștinismului (ideilor, monumentelor, practicilor și simbolurilor creștine), dar nu cuprind decât un scurt capitol despre evrei (tratați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]