31 matches
-
care fac parte pe lângă subsemnatul și omul de cultură Sterian VICOL, președintele Societății Scriitorilor ''Costache Negri'', profesorii universitari doctori Nicolae DOBROVICI-BACALBAȘA, în calitate de președinte al Consiliului Județean, dar și de recent primit în filiala Iași a Uniunii Scriitorilor, Constantin FROSIN- părintele francofiliei românești, Ilie ZANFIR, directorul Bibliotecii ''V.A.Urechia'', Coriolan PĂUNESCU, scriitor și totodată cadru universitar de prestigiu, ne îndreptăm pe două căi auto/feroviar, spre locul de care ne leagă pe fiecare dintre noi amintiri extrem de plăcute pentru a-l
BURLUI 70 de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399523242.html [Corola-blog/BlogPost/346984_a_348313]
-
Dragoș Bucurenci Florin Dumitrescu a zis-o deja: “Sîntem bucureșteni. Sîntem - unii mai mult, alții mai puțin - francofoni. Fiecare zi este pentru noi, în felul nostru personal, o zi a francofoniei; o zi a francofiliei. (...) Dar... hélas! Asupra acestui oraș binecuvintat de liberté se exercită presiuni teribile din partea unor francofoni care ni se pretind stapini. Ne-au impus reguli împilătoare, ne-au pus baraje și îngrădiri. Ne-au întors traiul cotidian pe dos.” Și eu
Merde alors! Pe ei, pe ei, pe mama lor! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83052_a_84377]
-
fiecare țară, cu atat mai mult România, le adaugă la patrimoniul cultural și literar general al acesteia, îmbogățindu-l. Laurent Fels (poet, critic literar, profesor la Universitatea din Luxemburg, membru al Academiei Europene) îl considera, pe bună dreptate, ,,apărător al Francofiliei” ce ,,trudește pentru abolirea frontierelor literare și culturale în lume, care practică încă, foarte adesea, segregația”, iar René Bonnet de Murlive,,,O eminenta personalitate a României, cunoscută în Franța și în tot spațiul Francofoniei” (....). [1],,Art et poesies de Touraine
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător by http://revistaderecenzii.ro/catinca-agache-constantin-frosin-poet-francofon-si-imbatabil-traducator/ [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
000 de țărani au protestat împotriva criteriilor de recrutare planificate; trupele rusești trimise pentru a potoli revolta au ucis aproximativ 300 de oameni. Cea mai importantă dezvoltare culturală din perioada Regulamentului a fost naționalismul romantic românesc, în strânsă legătură cu francofilia. Modernizarea instituținală a dus la o renaștere a mișcării intelligentia. În plus, conceptul de "națiune" a fost extins pentru prima oară dincolo de clasa, și mai mulți membri ai claselor privilegiate au început să se preocupe de rezolvarea problemelor țărănimii, interes
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
s-a mai întors ocazional la retorica antisemită europeană: în 1937-1938, a susținut că evreii determinau românii să plece din țară, și considera necesară „despăducherea” României prin colonizarea evreilor într-o țară proprie. Iorga oscila între sentimentele date de extremele: francofilie și francofobie. Istoricul a explicat în detaliu de ce îi displăcea peisajul social și politic din A Treia Republică Franceză. Și-a reamintit că, în anii 1890, a fost șocat de lipsa de respect și cosmopolitismul societății studențești franceze. Într-un
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
mai multor personaje de snobi care imită fie marea burghezie, fie cultură unei țări străine. Unele dintre aceste personaje sunt fictive (Nae Cațavencu, Conu Leonida), altele reale (Barbu Delavrancea la Berlin, francofil disprețuind tot ce este german). Înainte de valul de francofilie descris de Caragiale, existase un snobism filelenic datorat prezenței și influenței Fanarioților, snobism care mai apare încă la unele din personajele sale, precum și în multe dintre patronimele și prenumele lor. Pe lângă aceste snobisme ale căror adepți privesc spre străinătate, cel
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
Ravaiac, Sărmanul Dionis, Teo, Tedry, Todry. Actrița Marioara Zimniceanu i-a fost soție. Dedicat lui N. Filimon, romanul În cetatea idealului, e o frescă satirică a lumii bucureștene din anii neutralității (1914-1916). Protipendada e polarizată în funcție de atitudinea față de puterile beligerante. Francofilii vin joia la five o’clock-ul doamnei Sofia Mihailidis, văduva unui fost reputat ministru, de origine socială neclară, iar filogermanii se întrunesc vinerea la nu mai puțin distinsa doamnă Angèle Mischianu, născută prințesa Baroni, nepoată a lui Talleyrand. În obiectiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
sau Duțu, și prezența lui Alexandru Zub, mentorul școlii ieșene de istorie a istoriografiei. Cu altă ocazie, istoricul moldovean producea și el o lucrare consacrată imaginii Europei În optica intelectualilor pașoptiști, insistând asupra rolului special pe care l-a jucat francofilia românească În construirea acestei reprezentări. Studiul publicat de Alexandru Duțu pe tema care ne interesează aici se Înscrie, de asemenea, În genul de istorie culturală comparată pe care l-am Întâlnit În lucrările dedicate Iluminismului de către profesorul Teodor. De altfel
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
deloc mulțumiți dacă lucrurile lor nu provin din Paris sau din Londra” - ceea ce intră oarecum În contradicție cu cele afirmate anterior, dar se aliniază unei viziuni critice de ansamblu. Se subliniază, În context, fără a fi prea mult comentată, și francofilia societății muntene: Românii Îi urmăresc pe francezi În aproape tot ceea ce fac aceștia și folosesc foarte mult limba franceză. Uneori chiar, Învățând franțuzește din copilărie, vorbesc mai ușor În limba aceasta decât În cea maternă. Observații foarte aspre Îi sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Omul. Epoca, ediția a II-a, Editura Eminescu, București, 1977. Zane, Gheorghe, Studii, Editura Eminescu, București, 1980. Zöllner, Erich, Istoria Austriei, Editura Enciclopedică, București, 1997. Zub, Alexandru, Cunoaștere de sine și integrare, Editura Junimea, Iași, 1986. Zub, Alexandru, „Europenism și francofilie”, În Dacia literară, IV (serie nouă), 1993, nr. 4 (11). Zub, Alexandru (coord.), Identitate/alteritate În spațiul cultural românesc, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996. Zub, Alexandru (coord.), La Revolution français et les Roumains, Universitatea „Al.I. Cuza”, Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a orientat, prioritar, spre studiile de istorie a Bisericii și a sentimentului religios. Pompiliu Teodor, op. cit. (vezi nota 230). Pompiliu Teodor (coord.), Enlightenment and Romanian Society, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980. Alexandru Duțu, op. cit. (vezi nota 231). Alexandru Zub, „Europenism și francofilie”, Dacia literară, IV (serie nouă), 1993, nr. 4 (11), pp. 3-5. Din bogata bibliografie a autorului, prezintă interes pentru cercetarea de față cel puțin următoarele lucrări: Coordonate ale culturii românești În secolul XVIII (1968); Cărțile de Înțelepciune În cultura română
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
veneau destul de des la Paris. Unchiul meu Menelas Vizanty a trăit toată viața aici, ca inginer de mine, profesor, apoi, după ce s-a pensionat, primar al orașului Lumigny (Seine et Marne). Și părinții mei erau mari admiratori ai Franței". Era francofilia general întâlnită în epocă, în familiile românești din înalta societate, de la care familia Vizanty nu făcea excepție. Tânărul Dan Valentin urmează așadar cursul inferior al liceului la gimnaziul "Ștefan cel Mare" din Iași, între 1920 1924, apoi cursul superior la
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
misiunea Peano, trimisă la Iași, stăteau prin birourile Statului Major și nu erau cunoscuți de combatanții noștri, iar agenții diplomatici pe care Italia îi acredita la București nu știau să facă o altă politică decît cea a recriminărilor verbale împotriva francofiliei românești. Dacă eram prietenii Franței, eram, după după părerea acestor minți înguste, inamicii Italiei. Dacă o licitație publică, privind livrarea de nave pentru serviciile maritime românești, a fost cîștigată de șantierele din Saint Nazaire, fiindcă cele din Italia cereau cu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
diverși oameni de finanțe, grație cărora România obținuse unele credite, între altele cel negociat de Mihai Popovici sub guvernarea național-țărănistă, pentru care a luat un comision de 6%. Pe vremea aceea, Argetoianu era și unul din șefii masoneriei din România. Francofilia autorului, care desigur că nu i-a scăpat cititorului, îl face să atribuie unor cercuri financiare germane manevrele celor din capitala Franței. Eșecul "Planului Argetoianu" se datorește refuzului lui Carol al II-lea el însuși legat de cercurile masonice de la
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
vorbeau. Doamna Pherekyde, ca să-i aibă la prânzul de familie săptămânal, îi punea pe unul în dreapta ei, pe altul în stânga, astfel că nu se vedeau și puteau să nu știe unul de altul. Bineînțeles, cu timpul, pasiunile se potoliră și francofilii cei mai pasionați, fiindcă aveau dreptul de partea lor, se muiară când au fost definitiv învingători. Dr. Dinu ne povestise cum Averescu era însărcinat să subscrie pacea fără de nici o condiție, dar ajuns aici se înțelesese cu Marghiloman și admise acel
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Le Pen. Chiar dacă nu se îndoia nimeni de victoria lui Chirac, prin proporțiile scorului de la urne "Franța a dovedit lumii întregi că n-a uitat că e Franța". În această formulă stângace apărută în presa de săptămâna trecută, recunoaștem o francofilie de o neîndoielnică sinceritate a ziariștilor români, mai credibilă decît toată așa-zisa noastră francofonie și decît declarațiile sforăitoare ale politicienilor. Cu această ocazie alegătorul francez, strivitor majoritar, le-a dat, indirect, o temă de meditație acelor editorialiști de la noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Toate evenimentele sînt văzute cu un ochi foarte avizat, documentația fiind diversă și adaptată poveștii la care se asistă, Waldeck nu privește ca o străină lumea românescă. Căderea Parisului care coincide cu venirea ei în București e comentată din perspectiva francofiliei autohtone pentru justificarea căreia autoarea sapă adînc în istoria noastră. Relația dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu e reconstituită și comentată dintr-o perspectivă atît de interioară, încît te întrebi dacă nu cumva fermecătoarea ziaristă a stat mai
O americancă la Athénée Palace by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16552_a_17877]
-
și Fundoianu, care au lansat cea mai puternică mișcare literară din prima parte a secolului XX, au exploatat această tradiție, ca să nu pomenesc de toată marea noastră critică din aceeași perioadă, inspirată de cea franceză. Cred că accentul pus pe francofilia noastră ar fi fost util în reînnodarea oficială a raporturilor literare dintre România și Franța. Ar fi fost bine dacă Lire (care ne-a luat cel mai în serios) se gîndea să ceară și punctul de vedere al unor critici
Spécial Roumanie by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11022_a_12347]
-
Montaigne, dar voi relua și cartea - care m-a cucerit - a lui Jean Lacouture, "Montaigne a cheval", o splendidă reconstituire a călătoriilor marelui moralist din Bordeaux. O voi face cu atât mai mult cu cât, îmi dau seama, francofonii și francofilii sunt un fel de dinozauri ai epocii internetului. Un bun prieten mi-a mărturisit, copleșit de rușine și învins de neșansă, c-a făcut greșeala de a-i scrie câteva cuvinte în franceză unei tinere care îi furase inima și
Cartea la morman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9487_a_10812]
-
savoare specifică literaturii de limbă franceză” (să ne amintim utilizarea cuvintelor românești în textul romanelor lui Panait Istrati). Relației acestei literaturi scrise în limba franceză cu „francofonia” europeană i se consacră primul mare capitol al cărții. Este readusă în memorie francofilia celor care au făcut România modernă în sec. al XIX-lea, scriitori și oameni politici (uneori aceleași persoane), și sunt confirmate rădăcinile de aceeași natură ale modernității noastre intelectuale în artă plastică, muzică, științe etc. Scrisul în limba franceză are
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
în timpuri mai recente atât cultura română cât și cea portugheză au ales ca limbă secundară și centru de prestigiu cultural limba franceză și cultura pariziană. Elitele au devenit bilingve, deși există o ambivalență portugheză în raport cu Franța, ce nu corespunde francofiliei fără rezerve a românilor." Popoare creștine de rituri diferite, portughezii și românii și-au edificat o viziune a lumii sau o ontologie populară bazată pe sentimentul-concept saudade/dor, vocabule originale, intraductibile în alte limbi. Sunt două popoare "obișnuite să parcurgă
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
și le recomandă cititorilor, în aceste zile de toamnă adîncă, să caute aleile unui parc. Căderea frunzelor este o experiență aparte, genul de emoție care transformă toamna într-un anotimp privilegiat. Să redevenim așadar oameni pentru cîteva clipe. Francofonie și francofilie Numerele 1-6/ 2009 ale revistei SECOLUL 21 (e regretabil, și nedrept, că o publicație de talia acesteia trebuie să ajungă, iată, semestrială...) impun, polemizînd, subînțeles, cu cei pentru care franceza începe să fie asimilată limbilor moarte, o imagine-caleidoscop a francofoniei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
semestrială...) impun, polemizînd, subînțeles, cu cei pentru care franceza începe să fie asimilată limbilor moarte, o imagine-caleidoscop a francofoniei. Numărul, tematic, comme d'habitude, se numește chiar așa: Francofonii/ Francophonies. De la francofonie la francofolie, trecînd prin mai potolita, decît ultima, francofilie, ne plimbă Sofia Oprescu, în Argument. Aflăm că francofoniei i-a dat cuvînt "un geograf cu nume de poet - Onésime Reclus - în 1880". Gloria ei, deci, nici nu e, măcar, foarte veche. Cam tot atît cît modernitatea, de la primele ei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
cafea, mă rog, ca pentru o Rhodesie după revoluție. Apoi ne-au invitat la ei, unde am stat când separat, când împreună, dar i-am firitisit și noi, zece zile, în România, în 1999, când au învățat ce înseamnă cheful, francofilia, țuica galbenă și politica bizantină, chiolhanul și rusofobia, farnientele, mititeii, venerarea pe plai valah a lui Napoleon III, palinca, Branul, Feteasca neagră, Hurezii... plus Peleșul ca „benghi boghet“ arhitectural pe lângă Chambordul dumnealor. Ei bine, clanul Noirot din Lille a revenit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
am cutreierat prin FNAC după DVD-uri cu Jacques Brel... Pe scurt, ce vreau să spun: noi ne-am făcut serios lecțiile pentru o cinstită călătorie de turism cultural. Ne-am familiarizat cu istoria Țărilor de Jos, cu amestecul de francofilie, francofobie, germanitate, anglomanie, laxism postmodern ș.a.m.d. Numai că realitatea a sufocat biblioteca. Pur și simplu. Am observat că, seara și dimineața, când ne făceam „raportul de gardă“, nu pritoceam întâi de toate evoluția lui Van Gogh de la realismul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]