1,200 matches
-
după Înfrângerea lui Hitler - avea numai 28 de ani când războiul a luat sfârșit. În Europa de Est, unde elitele intelectuale din anii interbelici erau mânjite de ultraconservatorism, naționalism mistic sau chiar mai rău, ascensiunea socială a tineretului a fost și mai frapantă. Czes³av Mi³osz, al cărui celebru eseu Gândirea captivă a fost publicat În 1951, când avea doar 40 de ani și se afla deja În exil, nu era deloc un caz atipic. Jerzy Andrzejewski (care apare În cartea lui Mi³osz Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Franța Însă, factorii exogeni au avut doar un rol nesemnificativ: Între primul recensământ postbelic din 1946 și sfârșitul anilor ’60, populația a crescut cu aproape 30% - cea mai rapidă rată de creștere Înregistrată vreodată pe pământ francez. Cea mai frapantă caracteristică a Europei Între 1950 și 1960 - care poate fi dedusă din orice scenă de stradă contemporană - era așadar numărul mare de tineri și copii. După patruzeci de ani, Europa devenea din nou tânără. Anii de vârf pentru nașterile postbelice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puțin decât minoritatea locală italiană sau spaniolă. Chiar și În Marea Britanie, unde guvernele anilor ’50 au Încurajat În mod activ imigrația din Caraibe pentru a completa necesarul de personal din transporturi și serviciile municipale ale țării, cifrele nu erau frapante. La recensământul din 1951, 15.000 de persoane din Indiile de Vest (majoritatea din Barbados) erau rezidente În Marea Britanie, dintre care 4.000 la Londra. În 1959, imigrația din Indiile de Vest către Marea Britanie ajunsese la aproximativ 16.000 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a accepta denumirea de mai sus. Stânga britanică (și, pe atunci, multe dintre partidele de centru și centru-dreapta) urmărea cu precădere dreptatea. Atât reformele lui Beveridge, cât și votul masiv dat laburiștilor În 1945 s-au născut din sentimentul frapant că viața e nedreaptă, din injustețea perioadei interbelice. Conservatorii au ajuns la putere În 1951 și au rămas acolo multă vreme, fiindcă promiteau să liberalizeze economia fără a renunța la un sistem just de servicii și recompense. Impozitul progresiv și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
succes 9. În societățile occidentale non-catolice - adică Scandinavia, Regatul Unit, o parte din Olanda și din țările de limbă germană - eliberarea cetățenilor de sub autoritatea morală tradițională a fost, evident, mai puțin limpede, dar nu mai puțin spectaculoasă. Tranziția a fost frapantă În Marea Britanie. Până la sfârșitul anilor ’50, cetățenilor britanici le era interzis: să practice jocurile de noroc; să citească sau să vizioneze materiale considerate de către cenzori „obscene” sau periculoase din punct de vedere politic; să propovăduiască (și cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de distribuție și vânzare a puținelor bunuri disponibile era atât de prost organizat, Încât lipsurile autentice erau agravate artificial de o penurie indusă: blocaje, tactici de acaparare a pieței, corupție și - la alimente și alte produse perisabile - pierderi exagerate. Ineficiența frapantă a comunismului fusese parțial camuflată În primul deceniu postbelic de reconstrucție și solicitările ei. Dar, spre Începutul anilor ’60, după ce Hrușciov afirmase că Occidentul va fi „depășit” de comunism, iar proclamațiile oficiale susțineau că tranziția spre socialism s-a Încheiat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
camerei de luat vederi că apariția unei opoziții extraparlamentare În 1967 a fost „revoluția antifascistă” care nu s-a Întâmplat În 1945. Adevărata luptă cu demonii naziști ai Germaniei era continuată așadar de tinerii radicali În ilegalitate - deși cu metode frapant de naziste, paradox pe care Mahler Îl trece sub tăcere. Relativizarea nazismului, implicită În Deutschland im Herbst, devenea absolut explicită În apologiile intelectuale aduse terorii anticapitaliste. După cum explica În 1985 filosoful Detlef Hartmann, „putem Învăța din legătura evidentă dintre bani
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tare obscuritatea unor vremuri confuze. Cultura anilor ’60 fusese raționalistă. Dacă lăsăm la o parte drogurile ușoare și reveriile utopice, gândirea socială a vremii, ca și muzica, se plasa Într-un registru grandios, dar coerent și familiar. Dimensiunea comunitară era frapantă: se presupunea că studenții, ca și muncitorii, țăranii, negrii și alte categorii sociale, Împărtășesc interese și afinități care Îi leagă Între ei și Îi opun, ca grup, restului societății. Deși extravagante, proiectele anilor ’60 prezumau o relație Între individ și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luat amploare În dezbaterile publice din viața franceză, În conjuncție cu declinul constant ca rezultate și influență al Partidului Comunist, el a fost alimentat de amintiri și exemple locale. Noua generație de intelectuali francezi a „depășit” marxismul cu o repeziciune frapantă, abjurând angajamentele anterioare cu o grabă uneori indecentă. Tinerii André Glucksmann sau Bernard-Henri Lévy, „noi filosofi” parizieni care au condamnat la jumătatea anilor ’70 distorsiunile utopismului radical, erau În multe privințe lipsiți de originalitate. Cartea lui Glucksmann Maeștrii gânditori, publicată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fals flagrant - În Polonia, de exemplu, unde Solidaritatea a reușit, cum ar veni, să bage Istoria În marșarier -, cum să-l mai crezi În Ungaria sau Cehoslovacia? Am văzut deja că exemplul vecinilor atârna greu În balanță. și totuși, trăsătura frapantă a căderii comunismului În Europa nu a fost contagiunea În sine: toate revoluțiile se răspândesc astfel, corodând legitimitatea autorităților existente prin exemplul lor cumulativ. Așa s-a Întâmplat În 1848, În 1919 și (Într-o mai mică măsură) În 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dovedit că ideea aceasta nu are sens - ea n-a făcut decât să ne scoată din rândul țărilor civilizate. Boris Elțîn (1991) Existența națiunii cehe nu a fost niciodată o certitudine, și tocmai această nesiguranță constituie aspectul ei cel mai frapant. Milan Kundera Eliberată de sub comunism, Europa de Est a suferit o a doua transformare, chiar mai puternică. În anii ’90, patru state au dispărut de pe harta continentului și s-au născut 14 țări - sau au fost resuscitate. Cele șase republici de la extremitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Uniunea Europeană și de piața globală. Acestea fiind obiectivele, nu mai rămâneau multe criterii pentru diferențierea partidelor majore aflate În competiție: toate au câștigat alegerile criticând politica „eșuată” a oponenților și au trecut apoi la aplicarea unor programe de guvernare frapant de similare. În consecință, o nouă limbă de lemn a apărut În politica publică din Europa Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea costa pe copiii tăi viitorul. Vălul cenușiu al ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiuni, pe lângă cele cinci provincii autonome (Sicilia, Sardinia și cele trei districte de frontieră). Precedentul istoric era serios: Piemontul, Umbria sau Emilia aveau argumente istorice cel puțin la fel de solide ca Galicia sau Catalonia și, chiar dacă distincțiile lingvistice regionale atât de frapante cu câteva decenii În urmă se mai estompaseră, ele Încă nu dispăruseră complet. Dar noile regiuni italiene - spre deosebire de cele spaniole - erau În mare măsură o ficțiune administrativă. Deși se lăudau cu propriile autorități și consilii alese - și aveau o puzderie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Austria (cărora li se adaugă Elveția, Luxemburgul și părți din Flandra belgiană) constituie o zonă comună de privilegiu economic european. Deși nivelurile absolute de sărăcie și handicap economic rămâneau cele mai ridicate În fostul bloc comunist, contrastele cele mai frapante se Întâlneau acum nu Între două state, ci În interiorul aceleiași țări. Sicilia și Mezzogiorno, ca și sudul Spaniei, au rămas la fel de departe În urma nordului prosper cum erau de zeci de ani: la sfârșitul anilor ’90, șomajul din sudul Italiei era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sursă de mândrie pentru suporterii conservatorilor și laburiștilor deopotrivă), deja modeste la nivel național, erau denaturate de mărimea disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni a fost exacerbat de politici publice prost gândite, dar era și efectul previzibil al sfârșitului erei industriale. În acest sens, el era, ca să spunem așa, organic. În Germania, inegalități similare au apărut Însă ca o consecință directă, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În alte țări doar de minorități nesemnificative 4. Rezultatele alegerilor din restul Europei erau transmise de mass-media dintr-o țară numai dacă puteau șoca sau aveau implicații transcontinentale. Cei mai mulți europeni habar nu aveau ce se Întâmplă În țările Învecinate. Lipsa frapantă de interes față de alegerile UE nu era doar rezultatul plictiselii sau al suspiciunii față de elucubrațiile Bruxelles-ului; era În mare măsură corolarul unui univers mental neeuropean pentru cei mai mulți europeni. Exista, cu toate acestea, o excepție omniprezentă: sportul. Un canal de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că tatăl lor a luptat cu Monty* În deșert. Experiențele tatălui meu nu puteau fi pomenite. Până de curând, nu exista un loc pentru ele. În Marea Britanie, tranziția publică de la reprimare la obsesie a durat cam 50 de ani”5. Frapant, la o privire retrospectivă, este caracterul universal al acestei lipse de interes. Holocaustul evreilor a rămas În afara sferei preocupărilor publice nu numai În locuri unde existau motive bine Întemeiate pentru aceasta - În Polonia, de exemplu, sau În Austria (care, deși
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
orășelului de provincie dobrogeană în curs de a-și pierde ritmul patriarhal, în anii ’70-’80 ai secolului trecut, grupează câteva personaje și detașează un protagonist, tânărul inginer Octavian Vâlcu. Tensiunea rezultă din contrastul între mediocritate și o anume inadaptare, frapantă mai cu seamă la personajul central. Acesta își părăsește condiția de soț dezamăgit și de om lipsit de vocație profesională pentru o viață marginală pe șantiere sordide și în vagoane dezafectate, părând să nu fie la înălțimea propriei sale căutări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
posibile între decorativsmul artei japoneze și sensibilitatea deschisă la nou a lui Grigorescu, dar și felul în care această sensibilitate estetică poate fi recuperată într-o notă specifică din arta pictorului, din tehnica lui. În această privință, Ioana Vlasiu remarcă frapante "similitudinile cu tehnica și caracterul de performanță al picturii lui Watanobe-sei"134, "verva diabolică", "repeziciunea uimitoare", cum le numește G. Oprescu sau "verva prodigioasă" în termenii lui Francisc Șirato. Însă nu despre un japonism inspirat direct din arta maeștrilor niponi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Otiliei” este rezultatul unei viziuni estetice devenită obiectul cercetării dar și concretizării În arta literară. Toți exegeții romanului interbelic, inclusiv G. Călinescu, afirmă balzacianismul ca stare estetică necesară În evoluția literaturii române, chiar dacă, privind peisajul literar, se constată o eterogenitate frapantă, datorată Întârziatei noastre evoluții, atât În plan cultural, cât și În planul civilizației. Civilizația e un concept privit de români la modul abstract și nu se Întrevede un timp apropiat când starea deplorabilă În care ne aflăm va fi depășită
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
atît de mult încît nu mai putea fi decît o marionetă docilă pentru cei de stînga. Mai existau și alți disidenți, membri ai Partidului Liberal și ai celui țărănesc, dar nici unul care să se opună conducerii comuniste. Una din trăsăturile frapante ale noului cabinet era aceea că toți membrii erau de origine română. Stephen Fisher-Galați este de părere că aceasta s-a datorat faptului că Moscova a acceptat sfatul "moderaților" din Partidul Comunist Român, care insistau să se adopte o politică
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au urmat regulat cursurile, participând efectiv la procesul de instrucție publică. Din cei 522.235 de elevi săteni înscriși, doar 394.774 au urmat cu regularitate cursurile școlii. De promovat anul școlar, au făcut-o doar 318.356. Cu totul frapantă este cifra care indică rata de absolvire a învățământului primar rural. Dintr-un efectiv total de 428.887 de școlari înscriși în anul 1905, peste cinci ani, cât dura învățământul rural, au absolvit în 1910 numai 31.702 (dintre care
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de iradiere culturală, împrăștiind în universul rural înăuntrul cărora se aflau unde de cultură. În Transilvania, spațiu de conviețuire multietnic prin excelență, se poate observa cel mai frapant diferențele în rata de alfabetizare numeroaselor naționalități conlocuitoare (români, maghiari, sași, secui, evrei, rromi etc.), comparând contrastele cromatice în funcție de zonele locuite predominant de acestea. Dacă zonele ocupate de fostele scaune săsești sunt aproape complet alfabetizate, pungile de analfabetism sunt situate
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
mai sus, căci ele oglindesc mai aproape de realitate densitatea populației din aceste sate, cu toate că și acum rămâne operativă deducția potrivit căreia nu toți locuitorii dintr-o așezare erau implicați direct și nominal în actele timpului dat. Un exemplu de omisiuni frapante, în ceea ce privește cuprinderea reală numerică în documente a populației, ni-l oferă catagrafiile rusești din 1772 și 1774. Faptul că în anul 1772 numărul de familii înregistrate este la Umbrărești cu mult mai mic decât cel dat de noi, pentru cea
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]