106 matches
-
contextuale (în primul rînd fără indicații de intonație). Un asemenea caz apare chiar de la început: "Un an și am fost profesoară la Liceul Gheorghe Lazăr". Folosirea conjuncției și în construcție eliptică este marcată în codul oral printr-un puternic accent frastic: "un an și"; în scris acestă construcție e evitată, din cauza ambiguității ei, fiind substituită printr-o alta mai explicită, eventual prin completarea cu elementul indefinit absent ("un an și ceva") sau e indicată grafic, prin subliniere, prin scriere cu caractere
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
ultimele cărți. În poezie Ț. a adoptat o variantă aparte față de cei numiți de G. Călinescu „suprarealiști bucovineni”: amalgamează figurația tradițională (motive de basm și baladă) cu onirisme bizare, intimismul cu demitizarea, confidența mistificată cu incoerența conceptuală și artificiozitatea construcției frastice. Îndatorat formulelor ermetizante, autorul Lavei intermediare (1970) urmează mai ales principiul marinettist al „cuvintelor în libertate”. Vidate de sens, cuvintele „eliberate” compun imagini „în libertate”, aproape niște monștri imagistici. Poemele sunt tot atâtea monologuri aparent ezoterice, în realitate doar gratuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290294_a_291623]
-
existentului și neîmplinirea sau suferința, decepționantă și tonifiantă totodată, care se desprind din introspecția necomplezentă. Începuturile poetice ale lui R. au fost departe de a întruni admirația generală, poetului debutant reproșându-i-se - nu fără oarecare temei - exagerat sofisticata construcție frastică, apetența pentru excesul de neologisme rare, demonstrația ostentativă de erudiție și abuzul de recurs la intertextualitate. Cărțile următoare, apărute după o pauză de un deceniu, învederează o echilibrare și o „disciplinare” - pe un traiect fidel propriilor coordonate - ale emisiei lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289304_a_290633]
-
caracteristice pentru monologul interior. Chiar ele țin de două mari moduri de reprezentare ale discursului interior: "modelul "fluxului", potrivit căruia discursul interior este un fel de frază lungă fără limite clare între propoziții; modelul "fărâmițării" discursive care prezintă scurte entități frastice embrionare"224. Un exemplu al acestui model am văzut mai sus în fragmentele din Édouard Dujardin și din Emmanuel Berl. Celălalt este ilustrat în celebrul monolog al lui Molly Bloom din Ulise, scris de James Joyce, din care redăm prima
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
imoral (adică inadecvat setului de valori pe care le etalează și le susține eul plural). Cu acest tu își dispută obiectul și îi partajează semificația de bază, învestindu-l cu un sens întotdeauna individualizat. Uneori, acest tu, inclus la nivel frastic și interpelat direct, apare în postura partenerului provocat la dialog polemic. În același discurs antifeminist invocat mai sus, Arghezi recurge, spre exemplu, la retorica interogării polemice, mascând, în fond, somația pe care moralistul o adresează cititoarei feministe, dar și celei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rândurilor scrise și definitoriu pentru universul axiologic arghezian, care se pretinde, mai totdeauna, a fi reconstituit. Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația dintre conținut și expresie, conducând spre o lectură dilematică: dacă faptele sunt atât de grave, de ce sunt formulate precum indicațiile din rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
punerea în factor, nespusul, nemarcatul, marca zero etc. Au fost identificate și descrise diferite forme sintactice ale elipsei: elipsa lexicală, gapping (= omisiune n.n.), sluicing (= scurgere n.n.), island (= insulă n.n.) etc. (...) Mizele elipsei sunt multiple: în morfosintaxă: nu există oare scheme frastice care s-ar afla la baza acestor efecte de elipsă, lăsând să se perceapă un loc vid sau o suprimare care nu se conformează structurii așteptate, modelului canonic?; în lingvistica enunțului și pragmatică se constată prezența în interacțiunea și construcția
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
unor nespuse recuperabile din co(n)text; în lingvistica cognitivă sau în semantica interpretativă, un conținut este recuperat în raport cu elementele formale, cu o structură enunțiativă, cu o structură textuală etc. Elipsa revine astăzi pe linia de plutire, datorită noilor modele frastice (de exemplu gramatica generativă a lui Chomsky) sau enunțiative (de exemplu Teoria operațiilor enunțiative a lui Culioli). De altfel, în lingvistica textului apare o nouă definiție, care opune suprimarea frastică elipsei discursive. Ne-a părut deci util un bilanț al
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
Elipsa revine astăzi pe linia de plutire, datorită noilor modele frastice (de exemplu gramatica generativă a lui Chomsky) sau enunțiative (de exemplu Teoria operațiilor enunțiative a lui Culioli). De altfel, în lingvistica textului apare o nouă definiție, care opune suprimarea frastică elipsei discursive. Ne-a părut deci util un bilanț al contribuțiilor și evoluțiilor cercetării actuale din domeniile gramaticii, lingvisticii, stilisticii, retoricii și naratologiei, în raport cu problemele pe care continuă să le pună și cu interesul pe care îl suscită noțiunea de
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
a raportului semantic dintre cei doi termeni implicați în desfășurarea ei, relația de apoziție dezvoltă patru variante principale: • denominativă • descriptivă • de identificare • interpretativă. Apoziția denominativătc "Apozi]ia denominativ\" Apoziția denominativă se întemeiază pe un raport de sinonimie lingvistică, lexicală sau frastică: „Gebeaua e un fel de mers armenesc, adică împrăștiat și legănat.” (C.Hogaș, 144), „Strabon, citând după alții, pomenește de sternophthalmi, ceea ce ar însemna oameni cu ochiul în piept.” (G. Călinescu, U.P., 122), „Soldatul nu prea avea gust să
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Boieroaica, doamna Guma, îl boteză ea însăși, iar Moromete, pe atunci flăcău tăcut, deschise gura și îl porecli Parizianul.” (M. Preda, Delirul, 7) Apoziția interpretativătc "Apozi]ia interpretativ\" Apoziția interpretativă sintetizează planul semantic global al termenului-bază, cu dezvoltare propozițională sau frastică, prin pronumele relativ compus ceea ce sau pronumele demonstrativ asta (aceasta) (ambele întrebuințate cu sens neutru), termenul secund al relației de apoziție, cu funcție de subiect într-un nucleu predicațional prin care se interpretează dintr-o anumită perspectivă realitatea extralingvistică exprimată de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și simplu un dicționar al naturii"35. Însă această disociere trebuie bine înțeleasă. Herder nu se referă la formele gramaticale care se regăsesc în orice limbă; ci la înlănțuirea lor, la integrarea lor sintactică, la desfășurarea lor în vederea unei avansări frastice. Opoziția e aceea dintre sedimentarea verticală de forme și idei și raționalizarea lor orizontală. De aceea va vorbi adesea de "radical" ca unitate a unei limbi imperfecte, ca expresie a dezechilibrelor ei, a excesului și a penuriei: pentru că îl interesează
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cititorului: aceea de a descoperi legătura subtilă (și neexplicitată) care există Între cele două părți ale poemului. Dacă În juxtapunerea din sintaxa frazei, indiciul formal accentuează faptul că totuși Între Începutul cu literă mare și punctul final există o unitate frastică, la haiku este marcată prin cratimă (sau kire-ji, cutting word În japoneză), din contra, tocmai disjuncția imaginilor. Astfel, kireji, ca un fel de ironie formală, pune accentul pe ruptură, pe cezură. Spiritul poeziei nipone este Însă, În ciuda acestor indicii formale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
-și, original, teoria în baza binomului parodie stilizare, l-a preocupat fără îndoială și pe Urmuz, așa cum rezultă din textele sale halucinante ca imagine, cu evidente înclinații spre absurd, dar impecabile din punctul strict de vedere al sintaxei, al logicii frastice. Binomul parodie-stilizare, întâlnit și la Tomașevski, vizează concret modul în care hipotextul poate fi citit în hipertext: "Ca procedeu, stilizarea se apropie de parodie. Și una, și cealaltă au o viață dublă; dincolo de planul operei se simte cel de-al
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au stabilit mai multe aspecte ale manifestării ei: nominală, verbală, frastică și textuală. În semantică, actualizarea este operația prin care un cuvînt monosemantic sau polisemantic primește un sens precis datorită contextului, acesta înțeles sub trei aspecte: 1) dimensiunea spațio-temporală sau situațională, 2) cotextul și 3) contextul extralingvistic sau presupoziția pragmatică. Din
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
figuri ale ambiguității. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i se poate vorbi de ambiguitate discursivă, atunci cînd accentul nu se pune pe sensul cuvintelor sau pe construcția frastică, ci pe sensul implicit. Același enunț poate să aibă o semnificație diferită, în funcție de inferența pe care sîntem determinați s-o realizăm pentru a interpreta. De exemplu: enunțul Am 30 de ani nu permite să înțelegi dacă locutorul este bătrîn sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nearticulat sau articulat cu articol nehotărît (Ana a cumpărat [o casă veche de două sute de ani]1. [O atare/asemenea casă]1/[Respectiva casă]1 are nevoie de restaurare.) Din punct de vedere sintactic, se poate vorbi despre o anaforă frastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în interiorul aceleiași fraze: Paul a luat o carte 1 ca s-o1 răsfoiască.) sau transfrastică (antecedentul și expresia anaforică se găsesc în fraze diferite: Paul a luat o carte. A răsfoit-o și a pus
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt la unități frastice și suprafrastice), în funcție de criterii determinate și de intențiile de comunicare, prin asociere cu un model. Numit inițial falsă analogie și considerat o anomalie, procedeul a fost valorizat pentru prima dată de școala neogramatică, care a arătat că el reprezintă, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
zăbovea pe imaginea unui distins estetician, îngenunchiat lîngă Flendurilă [...]. (începutul romanului Fototeca, de Adriana Bittel) Distanța dintre cataforic și subsecvent nu poate fi foarte mare atunci cînd cele două expresii referențiale se găsesc în enunțuri diferite și, de aceea, cataforele frastice sînt mult mai frecvente decît cele transfrastice. Din punct de vedere morfologic, expresiile cataforice cele mai frecvente sînt pronume sau cataforice zero (vide), și atunci, în majoritatea cazurilor, cataforicul și subsecventul trimit la același referent Ca să nu-și1 mai dezamăgească părinții
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile de dispersie ale fenomenelor care cuprind ansambluri ale variațiilor rezultare prin vecinătatea dintre cuvinte. S-au distins și cîmpuri sintactice ale cuvintelor care corespund rețelelor de articulații frastice și sintagmatice care circumscriu sensul. În semantica discursivă, P. Guiraud a numit cîmp stilistic configurațiile textuale distinse în discurs, care asigură unui cuvînt o accepțiune sau conotații particulare. În a n a l i z a d i s c
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
enunțului adverbul corelativ totuși (tot) sau locuțiunea adverbială cu toate acestea, avînd simultan funcție sintactică (de circumstanțial concesiv) și rol discursiv, reluînd sau anticipînd informația subordonatei concesive și asigurînd coeziunea enunțului. În discurs, concesia ca rol argumentativ poate depăși granițele frastice, construind structuri suprafrastice (textuale), prin intermediul conectorilor pragmatici care orientează interpretarea intențiilor comunicative ale locutorului. De obicei aceste intenții sînt asigurate de intensificarea, prin intermediul "indicatorilor de forță" de tipul În ciuda A, totuși B, în funcție de context, a unei contra-opinii, a unei obiecții
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
atribut față de substantivul regent, în număr și persoană la verbul predicat în raport cu subiectul său). Gramaticile românești au consacrat pentru a reda acest concept termenul acord, cu precizarea că fenomenul pe care-l vizează se constituie în principiu de organizare sintactică (frastică sau suprafrastică), ce asigură coerența comunicativă, constînd, în accepția Valeriei Guțu-Romalo, în "reiterarea, în diverse puncte ale enunțului, a unei informații gramaticale prin mijloace morfologice". Concordanța lexicală, în schimb, este definită ca instrument de lucru sau de studiu, care cuprinde
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
valorile tematice și cele rematice, care regrupează ceea ce nu poate cu adevărat să aparțină temei sau remei. Așadar tema, ca unitate a nivelului comunicativ, este centrată pe gradul de informativitate și de dinamică comunicativă, în strînsă legătură cu gramatica înlănțuirilor frastice. În conformitate cu distribuția bazică a gradelor de dinamism comunicativ, enunțul începe cu elementul care transportă cel mai mic grad de discurs comunicativ (tema) și se dezvoltă spre elementul cel mai dinamic din punct de vedere informativ (rema). Iar dacă, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
receptare. Unii cercetători consideră însă că, de fapt, numai programarea vorbirii în trei etape (de spus, spunere și spus) presupune raportarea la categoria timpului. Actualizarea limbii în discurs constă în înscrierea într-o realitate personală, spațială și temporală a activității frastice, dincolo de activitatea textuală, iar această actualizare produce o imagine a timpului, înscriind temporal și aspectual această activitate pe imaginea timpului care construiește discursul, ceea ce permite operația de realizare a relației cu referința. Timpul este reprezentat de elemente ce țin de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
se încadrează în sfera pragmaticii, dar recurge și la elemente de sintaxă și de semantică în vederea definirii, a descrierii și a investigării sub aspect funcțional a unităților de dincolo de enunț, precum și a stabilirii tipologiei acestora. Fiind o extensie a lingvisticii frastice, transfrastica explică procesul de constituire a textelor pornind de la combinarea frazelor (de obicei nu mai mult de două enunțuri sau replici dialogale). Analiștii discursului dispun de acest nivel minimal de analiză a conexiunilor interpropoziționale, dar se interesează mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]