8,103 matches
-
cunoscut în Ghencea, adorat de puicuțele liricoide din învățământul clasic autohton, prizat de cititorul român cu opt clase. Nu-mi amintesc - zice Bădiliță - să-i fi auzit numele prin cercurile intelectuale din Franța, Spania, Italia sau Germania pe care le frecventez." Coborât, pentru câteva clipe astrale, din sferele înalte în care evoluează (,Din sfera mea venii cu greu..."), acest Hyperion de mahala continuă în același stil, trecând de la epitete suburbane la acuze grotești aruncate adversarului. I se neagă acestuia nu numai
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
înseamnă, în fond, polisematismul semnificației. Prospețimea, chiar și după atîta timp, a expresiei poetice a autorului Holorimelor se datorează tocmai negocierii continue între umor, dramatic și patetic, între ironie, candoare și ludic. În ciuda rezistenței la noi seturi de interpretări, speciile frecventate de poet - cîntece, sonete, pasteluri, incantații, refrene - au un fond emoțional inepuizabil. Tehnica are, uneori, limite exacte. Așa cum atenția acordată virgulei înseamnă respectarea strictă a unui anume ritm, catrenele tautofonice refuzîndu-se oricărei alte prelucrări, muzical vorbind, poemul Pomieră este, de
Ceci n'est pas une poésie! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11316_a_12641]
-
calculat totul și a făcut pasul când a simțit că poate să facă ceva și în domeniul fotografiei. Tocmai pentru că pare un tip inteligent nu prea cred că e vorba de “curaj nebunesc” aici. Astea sunt clișee de reviste glossy frecventate de Bucurenci. Realitatea e mai prozaica.
Deci se poate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82803_a_84128]
-
anilor 40, incepututl anilor 50, mergi la Fântână Blanduziei. Este pe str. Academiei, pe lângă BNR. Se mănâncă bine, oricum. Garantat, îmi amintește de atmosfera din Enigmă Otiliei.( Sper să nu fiu imediat taxat pentru asta) @gabi, cunosc Fântână Blanduziei. Am frecventat-o în studenție. Mi-l aduc aminte și pe Adrian Cioroianu printre clienți, mai înainte să dea în politică. Pescarul adolescenței mele, prin anii 70, era locul de intilnire a avocaților și studenților invitați. Mă bucur să citesc că localul
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
asupra României la Astra Film Sibiu, singurul festival de film documentar din România și unul dintre puținele astfel de festivaluri din lume. Știam de multă vreme despre acest festival și auzisem numai lucruri bune de la prietenii și cunoscuții care-l frecventează cu regularitate, dar abia anul acesta am reușit să-mi fac timp să-l degust vreme de câteva zile. Iubitorii lui nu exagerează câtuși de puțin: Astra Film Sibiu are un șarm cu totul și cu totul special, pe care
Per aspera ad Astra Film Sibiu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82922_a_84247]
-
un purist al muzicii electronice și n-am putut s-o separ niciodată de experiență de club. E muzică de party sau de chillout și i-am bănuit mereu pe ascultătorii solitari că sunt puțin timbrați. Așa că am ajuns sa frecventez tot mai rar locurile unde oamenii vibrează la propriu odată cu muzica pentru că mă frapează din ce in ce mai mult contrastul dintre muzică propriu-zisă și calitatea multora dintre oamenii care o asculta. Mi-e teamă că nu mai fac diferența între boemii colorați și
Insurgenţa veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82951_a_84276]
-
zic să nu mai fim atât de preconcepuți că altfel nu suntem mai buni nici că cei “cu fitze” și nici că cei care nu știu sau nu au auzit ink de săpun și apa(vezi preconcepțiile despre cei ce frecventează club a).eu zic să mergem acolo unde ne dictează sufeltul.indiferent dacă e vb despre un club fitzos,un club de rock,de oldies sau muzică și mai veke de atât,vezi ella fitzgerald,quincy jones,miles davis sau
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
lucrat în gaia că barman,de dinainte de deschiderea oficiala.nu am rezistat mai mult de o luna.am lucrat și cu coști târsoaga,în câteva seri la unele evenimente mondene organizate acolo(premiile beau monde,....).concluzia mea despre cei care frecventează gaia și conducerea clubului:de kkt.niste snobi.personalul niște incompetenți(nu știu acum dacă s-a mai schimbat ceva)câștigurile noastre peste media câștigurilor din alte cluburi bucureștene. Ba da voi ăștia toți care faceți caterinca de copii de
M-a luat Gaia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82997_a_84322]
-
și pe care fiul ei o venera ca pe o sfântă." În exil, scrisul i s-a menținut tot atât de neconciliant năvalnic, precum fusese și în țară. Sunt grăitoare, printre altele, paginile publicației "Carpații", aflate în Biblioteca Institutului Român din Freiburg, frecventată de membrii redacției "Jurnalul literar". În ele a scris Pamfil Șeicaru asprele judecări ale marilor creatori, ca Mihail Sadoveanu și Tudor Arghezi, pentru că au acceptat să facă regimului comunist din țară concesii. Ceva de neconceput în viziunea morală a combatantului
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Valentina Sandu-Dediu Citeam cu nostalgie în România literară incursiunile berlineze ale Ioanei Pârvulescu: porneau din același punct - Grunewald, Wissenschaftskolleg - pe care-l frecventasem și eu cu ceva timp în urmă. Aflată acum în Berlin-Mitte, realizez că perspectiva culturală asupra metropolei europene se poate modifica ușor în funcție de locul din care privești și, nu mai încape vorbă, influențată de anturaj. Așa am ajuns să asist
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
în articole din diferite contribuții științifice, în antologii de poezie, originale și traduceri. Aportul dlui C. Popescu-Cadem este greu de prețuit la adevărata sa valoare, când restabilește date, greșit comunicate de autor, când identifică scriitori, mai ales spanioli, mai puțin frecventați la noi și chiar și atunci când reproduce paginile înnegrite de ștersăturile autorului, exemplar examen al spiritului său critic, aplicat pe viu. Ediția reproduce, din mulțimea mapelor aflate depozitate la Arhivele Naționale, în colecția "Scriitori români", Dosarul cu numărul 120, al
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
Dar, aici, în România, puțini sunt cei care mai cunosc acest nume! Noi, cei mai în vârstă, care - precum cel care semnează aceste rânduri - lucram în Facultatea, pe atunciðde Filologie", am avut ocazia, între 1952-1956, să fim colegi și prieteni, frecventând aceiași profesori și aceleași cursuri, cu o tânără studentă "cehoslovacă" (illi tempore), care studia româna și franceza cu o caldă pasiune, cu mult entuziasm. Sosea în România, în cadrul schimburilor culturale" (tot illi tempore), după ce urmase, la Olomouc, cursuri de franceză
O pasiune pentru România by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14835_a_16160]
-
altuia. Nici E. Jebeleanu, nici Maria Banuș n-au dovedit o astfel de ignobilă consecvență. Dl Opriș ar fi putut lua în considerare aceste circumstanțe. D-sa n-are însă apăsări ideologice. Și e atît de mîndru a-l fi frecventat personal pe Beniuc ca să-i constate amărăciunile de la senectute, încît uită ce și-a propus în titlul articolului. Memoria lui Preda în declarații la miliție În titlu de o necruțătoare exactitate în ADEVĂRUL: "Pitiți după colțuri, cîte trei echipaje pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
la Filologia bucureșteană. Mi-a condus teza de doctorat despre Maiorescu. Am scris de cel puțin trei ori despre articolele din . Voi relua, pe scurt, mai jos, observațiile principale. La senectute, Ș. Cioculescu adoptase o anumită manieră de comentariu și frecventa anumite subiecte. Știa ca puțini alții să umble cu manuscrise ori cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic cîteva ore la BAR, nu ca director, dar ca om care citește (și asta și după ce s-a pensionat în
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează. Dacă auzi a doua oară aceeași enormitate despre un om, la un local diferit, înseamnă că e vorba de un adevăr verificat: îl poți spune mai departe cu conștiința împăcată. Cînd auzi enormitatea a treia oară poți strîmba din nas
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
m-au impresionat în mod special: O doamnă, care venise la acea "Mille feuilles de La Canaille" a făcut o pasiune pentru cartea mea, mi-a scris o scrisoare, a vrut să mă întîlnească și cu alte ocazii, de atunci mă frecventează în mod asiduu, e foarte simpatică. Este o ființă care citește enorm și are o curiozitate nealterată... Acum, există un curent în Franța, care susține că gustul a fost pervertit, că lumea nu mai știe ce e adevăratul gust. Se
Sanda Nițescu - Cum pot comunica două culturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14938_a_16263]
-
Cristina Ionica Alexandru Vona se numește, în buletin, Albert Samuel Bejar y Mayor, a publicat un volum de versuri în 1936 în România, a părăsit țara în 1947, a făcut carieră în Franța ca inginer constructor, a frecventat constant cercurile literare românești din Paris și, deși încurajat să publice (Mircea Eliade, de exemplu, îl aprecia ca prozator), a debutat cu proză abia în 1993 (Ferestre zidite, roman tradus în Franța, Germania, Olanda și Spania, unde a avut cronici
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
cine sînt." Tia Șerbănescu n-a avut îndrăzneala să facă din acest jurnal un roman, deși pentru asta n-ar fi fost nevoie decît de un alt subtitlu. Atît. N-a avut nici mediul literar favorabil în jur, n-a frecventat cenacluri, n-au pasionat-o, se pare, disputele teoretice din ultimii douăzeci de ani. între Femeia din fotografie și Exuvii, de pildă, e în primul rînd o diferență de atitudine teoretică față de propria literatură. Spunînd azi că jurnalul Tiei Șerbănescu
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
am mai arătat și altă dată, construcția în sine nu e deloc ieșită din uz, cîtă vreme are valoarea de prezumtiv trecut (exprimînd dubiul, formularea de presupuneri asupra evenimentelor deja desfășurate). Deși cu această valoare este în mod clar mai frecventă varianta populară-familiară cu afereză (oare o fi plecat?), nu e rară nici cea cultă, preferată în contexte mai formale, solemne (va fi plecat el oare?). Construcția e folosită pentru a indica o acțiune viitoare terminată înaintea unui reper plasat în
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
bine, departe de ochii CNSAS). În cartea lui, Stelian Tănase comentează, pe marginea unei note informative a lui "V. Cristescu" din 14.XII.1989: "Regimul mai avea de trăit exact o săptămînă. "Sursa" pare mai activă ca oricînd. Om citit, frecventînd lume informată, pare orbit și nu înțelege sensul evenimentelor. Mi se pare deja un personaj tragic. Nici un pas înapoi, nici un semn de îndoială. Opera lui de spionare a prietenilor atinge limita. Pare a se pregăti pentru un rol și mai
De la Sursă... by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15402_a_16727]
-
de un obiectiv istoric de realizat". În 1928, cu teza Contribuții la filosofia Renașterii, "candidatul obținînd cinci bile albe se proclamă licențiat magna cum laude". Petrece apoi patru ani în Italia, unde se consacră exclusiv gramaticii sanscrite și filosofiei hinduse. Frecventează la Universitate cursurile lui Dasgupta, mentor și gazdă. După "episodul Maitreyi", locuiește în mănăstiri din Himalaya, unde se inițiază în tehnicile Yoga. Se întoarce în 1932 pentru încorporare, dar trece ușor peste rigorile cazone și continuă să scrie. În 1933
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
lumi în derivă și reface pentru cîteva ore armonia diferențelor. între Heil Hitler și Gruss Gott biruie ultimul, chiar dacă vremelnic și chiar dacă nu neapărat din pioșenie, familia personajului nu e tocmai cucernică, iar bunicul cezaro-crăiesc spune despre preotul care îi frecventa: "Un preot nu e de lepădat. Dă bine în societate, e decorativ ca un tablou futurist, nu-l înțelegi, dar îl privești cu plăcere." Cît despre Transilvania multietnică în care tatăl, un adevărat domn (sau un adevărat comerciant, cum sugerează
COCOȘUL DECAPITAT by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15417_a_16742]
-
resimt un asemenea disconfort la luarea deciziei, întrucât autorul (scriitor și publicist totodată) era esențialmente pictor, unul cu profil aparte, anevoie clasificabil chiar și de critica domeniului. Ce putea spune însă un istoric, absent îndeobște la vernisaje și nedeprins a frecventa atelierele de creație plastică? Aș fi decis repede negativ, cum am făcut adesea în situații analoage, însă Val Gheorghiu mi-a fost coleg de facultate, spre mijlocul anilor '50, unul dintre cei mai distinși, implicat și în sărbătorirea lui Ștefan
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj din Bernanos, "un curé de campagne" care oficiază într-un salon literar tocmai în inima Bucureștiului". Agendele literare debutează cu portrete ale scriitorilor care frecventau cenaclul, nu de puține ori fixate printr-un cuvînt a ceea ce este mai viu pătrunzător în persoana surprinsă la momentul respectiv: "Ramiro Ortiz, mussolinist convins chiar în chestia conflictului italo-grec. Camil Baltazar, sinistru; Ilarie Voronca, candid și pueril". Portretele animă
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
direcții împinge paradoxal fantasticul pe o pistă a exactității, ca și cum ar îndeplini exigențe ale realismului, în marginile posibilului cotidian. Modele recunoscute sunt Kafka sau corifei ai literaturii sudamericane ca Marquez și Cortazar, pe versante totuși diferite. Printre precursorii autohtoni, mai frecventați în exerciții de preluare contemporană, pot fi numiți Gib Mihăescu (Rusoaica), Mircea Eliade (La țigănci, Pe strada Mîntuleasa), Ștefan Bănulescu (Mistreții sunt blînzi, Cartea milionarului). Lista e, evident, mult mai lungă. Și dintre autorii ultimilor ani sugerez o serie de
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]