81 matches
-
actual a fost introdus în literatura medicală în 1865 de Armand Trousseau, înlocuind termeni mai vechi ca ' „alalie"" (Jacques Lordat, 1842) sau ' „afemie"" (Paul Broca, 1861). Primele concepții cu privire la funcțiile cerebrale ale limbajului se datoresc lui Franz Gall (1810), întemeietorul frenologiei, și lui Jean-Baptiste Bouillaud (1825). Gall localiza funcția vorbirii în zonele din creier situate înapoia orbitei, în timp ce Bouillaud, în urma unor observații anatomo-clinice, situa un "organ legislator al vorbirii" în lobii anteriori ai creierului. G. Dax (1836) constată pentru prima dată
Afazie () [Corola-website/Science/307926_a_309255]
-
recente majore din viața lui Mr. Burns l-au implicat pe Homer într-un anume mod. Burns nu are, în cea mai mare parte, cunoștință de antipatia orășenilor față de el. De asemenea afișează maniere considerate demodate, cum ar fi practicarea frenologiei, scrierea cu un stilou pană, și folosirea unei camere de vedere antice pentru a face poze. Burns se referă la prezent la multe celebrități de la sfârșitul secolului 19 și începutul secolului 20 , presupunând că sunt în viață. În "Homer at
Montgomery Burns () [Corola-website/Science/325069_a_326398]
-
Frenologia (din limba greacă: φρην, "phren" = minte, suflet; și λόγος, "logos" = cunoaștere, studiu) este o teorie în antropologia fizică enunțată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), după care studierea variațiilor morfologice exterioare ale cutiei craniene ar
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
studiu) este o teorie în antropologia fizică enunțată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), după care studierea variațiilor morfologice exterioare ale cutiei craniene ar furniza informații asupra respectivelor regiuni ale creierului și funcțiilor sale. Chiar dacă frenologia enunța unele ipoteze juste privind organizația creierului în zone precise, ea a fost în bună parte abandonată o dată cu dezvoltarea metodelor moderne de studiu al diferențierii cerebrale funcționale. Frenologia s-a bucurat la început de o largă receptivitate și a contribuit
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
ar furniza informații asupra respectivelor regiuni ale creierului și funcțiilor sale. Chiar dacă frenologia enunța unele ipoteze juste privind organizația creierului în zone precise, ea a fost în bună parte abandonată o dată cu dezvoltarea metodelor moderne de studiu al diferențierii cerebrale funcționale. Frenologia s-a bucurat la început de o largă receptivitate și a contribuit la încetățenirea ideii în științele medicale, după care creierul este organul activității psihice și că în anumite zone ale creierului sunt localizate funcțiuni specifice. Totuși, premiza de bază
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
a bucurat la început de o largă receptivitate și a contribuit la încetățenirea ideii în științele medicale, după care creierul este organul activității psihice și că în anumite zone ale creierului sunt localizate funcțiuni specifice. Totuși, premiza de bază a frenologiei, conform căreia personalitatea este determinată de forma craniului, nu a putut fi verificată. Frenologia nu trebuie confundată cu "Craniometria", în care se efectuează măsurători ale craniului (mărime, greutate, formă), sau cu observarea "fizionomiei", prin care se studiază trăsăturile feței. Deja
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
în științele medicale, după care creierul este organul activității psihice și că în anumite zone ale creierului sunt localizate funcțiuni specifice. Totuși, premiza de bază a frenologiei, conform căreia personalitatea este determinată de forma craniului, nu a putut fi verificată. Frenologia nu trebuie confundată cu "Craniometria", în care se efectuează măsurători ale craniului (mărime, greutate, formă), sau cu observarea "fizionomiei", prin care se studiază trăsăturile feței. Deja în lucrările lui Aristotel se conturează ideea, conform căreia personalitatea umană este localizată în
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
cu "Craniometria", în care se efectuează măsurători ale craniului (mărime, greutate, formă), sau cu observarea "fizionomiei", prin care se studiază trăsăturile feței. Deja în lucrările lui Aristotel se conturează ideea, conform căreia personalitatea umană este localizată în cap. Totuși principiile frenologiei vor fi enunțate în epoca modernă de către medicul austriac stabilit în Franța, Franz Joseph Gall în lucrarea sa fundamentală publicată la Paris în 1820: "Anatomie et physiolgie du système nerveux en général et du cerveau en particulier avec des observations
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
în particular cu observații asupra posibilității de a recunoaște multe trăsături intelectuale și morale ale omului sau animalelor după configurația capului"), titlu în care definește pe scurt concepția și metoda sa, pe care el a denumit-o ""cranioscopie"". Termenul de ""frenologie"" a fost introdus de discipolul și colaboratorul său, Johann Spurzheim (1776-1832), care a popularizat această nouă disciplină prin călătorii și conferințe în Marea Britanie și America. În introducerea la opera sa, Gall enunță principiile fundamentale ale doctrinei sale: În versiunea originală
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
care începând cu anul 1823 publică o revistă proprie. Deosebit de activi au fost frații George Combe (1788-1858) și Anrdew Combe (1797-1847). În America, frații Lorenzo Niles Fowler (1811-1896 și Orson Squire Fowler (1809-1887) au fost reprezentanții de prim rang ai frenologiei. Primul se stabilește mai târziu în Anglia, unde înființează "The British Phrenological Society". El s-a făcut celebru prin realizarea ""capului frenologic"", care a devenit simbolul frenologiei. Această doctrină nu a fost totuși acceptată de cele mai multe academii științifice, fiind, de
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
1811-1896 și Orson Squire Fowler (1809-1887) au fost reprezentanții de prim rang ai frenologiei. Primul se stabilește mai târziu în Anglia, unde înființează "The British Phrenological Society". El s-a făcut celebru prin realizarea ""capului frenologic"", care a devenit simbolul frenologiei. Această doctrină nu a fost totuși acceptată de cele mai multe academii științifice, fiind, de exemplu, exclusă din programul său de către "British Association for the Advancement of Science" ("Asociația britanică pentru progresul științei"). Raportând fenomenele psihice la organizarea fiziologică a creierului, Franz
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
Muséum de Paris", a dat un impuls cercetărilor antropologice ale lui André Serres și - mai ales - teoriilor localizatoare ale limbajului în creier enunțate de Paul Broca (1824-1880) în Franța și Carl Wernicke (1848-1905) în Germania. Perioada de dezvoltare maximă a frenologiei a durat până către anul 1860, după care a fost pentru un timp abandonată ca temă de cercetare obiectivă. În publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
fost pentru un timp abandonată ca temă de cercetare obiectivă. În publicul larg s-a bucurat mai departe de popularitate, scrierile inspirate din doctrina frenologică fiind printre cele mai citite publicații din acea epocă. La începutul secolului al XX-lea, frenologia a fost readusă în actualitate, în special pe baza teoriilor evoluționiste și în domeniul antropologiei criminalistice. O deosebită atenție au atras lucrările psihiatrului englez Bernard Hollander (1864-1934), "The Mental Function of the Brain" ("Funcția psihică a creierului", 1901) și "Scientific
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
care întreprinde o reevaluare a doctrinei lui Franz Gall. În Belgia, Paul Bouts (1900-1999) reunește teoria frenologică cu datele de tipologie și grafologie, dezvoltând o disciplină nouă, pe care o denumește ""Psihognomie"", cu aplicabilitate în domeniul pedagogiei. El vedea în frenologie un mijloc de îmbunătățire al procesului de învățare din școli, prin adaptarea lui la caracteristicile individuale diferite ale elevilor. În anul 1983, psihologul englez Peter Cooper înființează "The London Phrenology Company", cu scopul de a stimula din nou interesul pentru
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
un mijloc de îmbunătățire al procesului de învățare din școli, prin adaptarea lui la caracteristicile individuale diferite ale elevilor. În anul 1983, psihologul englez Peter Cooper înființează "The London Phrenology Company", cu scopul de a stimula din nou interesul pentru frenologie, a cărei aplicare ar permite o mai bună cunoaștere a propriei persoane. În felul acesta frenologia capătă o nouă dimensiune pe baza cunoscutului dicton: "Cunoaște-te pe tine însuți" ("gnóthi seautón", Socrate). Creierele unor personalități celebre, ca Einstein sau Lenin
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
diferite ale elevilor. În anul 1983, psihologul englez Peter Cooper înființează "The London Phrenology Company", cu scopul de a stimula din nou interesul pentru frenologie, a cărei aplicare ar permite o mai bună cunoaștere a propriei persoane. În felul acesta frenologia capătă o nouă dimensiune pe baza cunoscutului dicton: "Cunoaște-te pe tine însuți" ("gnóthi seautón", Socrate). Creierele unor personalități celebre, ca Einstein sau Lenin sunt conservate și studiate, pentru a se putea descoperi eventual trăsăturile organice caracteristice genialității. Ideologia nazistă
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
se putea descoperi eventual trăsăturile organice caracteristice genialității. Ideologia nazistă a manipulat datele craniometriei pentru a da o aparență de fundament științific teoriilor rasiste, care au dus în cele din urmă la crimele de genocid. Fără îndoială, în ansamblul ei frenologia a fost eronată, localizând în creier și trăsături abstracte cum ar fi sinceritatea sau răutatea, dar contribuția lui Franz Gall la dezvoltarea fiziologiei creierului a fost de prim rang. Aceasta ilustrează realitatea științei, care tatonează cu diverse ipoteze, ce pot
Frenologie () [Corola-website/Science/305006_a_306335]
-
mai mare din țară. Hill sistem a fost adaptat, deoarece Conolly a fost în imposibilitatea de a supraveghea fiecare însoțitor la fel de strâns că Hill a făcut. Până în septembrie 1839, mecanic de reținere nu a mai fost necesar pentru orice pacient. Frenologia (din limba greacă: φρην, "phren" = minte, suflet; și λόγος, "logos" = cunoaștere, studiu) este o teorie formulată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), care a propus ca variațiile morfologice exterioare ale cutiei craniene prezintă informații asupra
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
o teorie formulată la începutul secolului al XIX-lea de Franz Joseph Gall (1758-1828), care a propus ca variațiile morfologice exterioare ale cutiei craniene prezintă informații asupra regiunilor corespunzătoare ale creierului,care la râmdul lor erau asociate cui funcțiil specifice. Frenologia a avansat idee creierulul că organ fundamental al activității psihice și de asemenea idea localizării unor funcțiii specifice în diferitele regiuni ale creierului. În Scoția Edinburgh școală medicală a secolului al xviii-lea a dezvoltat un interes în boli psihice
Istoria psihiatriei () [Corola-website/Science/336889_a_338218]
-
chiar imediat sub suprafață; lucrările ale căror semnificații sunt prea evidente încetează să mai fie artă. Poe a urmărit originalitatea în opera sa literară și nu-i plăceau proverbele. El a inclus adesea elemente de pseudoștiințe populare cum ar fi frenologia și fizionomia. Temele sale cele mai recurente sunt legate de moarte, inclusiv semnele sale fizice, efectele descompunerii, preocupările cu privire la înmormântarea de vii, revenirea la viață și doliu. Deși cunoscut ca un practicant magistral al ficțiunii gotice, Poe nu a inventat
Bibliografia lui Edgar Allan Poe () [Corola-website/Science/336347_a_337676]
-
incultura, neomenia și concepțiile ciudate despre democrație ale urmașilor noștri din viitor și moravurile rele și gândirea obtuză ale oamenilor din prezentul lui Poe. Satira vizează în principal democrația, dar se extinde și asupra unor practici existente la momentul publicării: frenologia, feminismul, fourierismul, filozofia utilitaristă a lui Mill, transcendentalismul, gustul pentru antichități etc. Autorul a dorit să-și expună atitudinea sa negativă față de anumite aspecte ale relației dintre progresul tehnico-științific și concepțiile social-politice ale vremii sale.
Mellonta Tauta () [Corola-website/Science/336342_a_337671]
-
Broadway Journal" că publicația "Nassau Monthly" a Princeton College a criticat aspru „Demonul perversității”. Numind-o „farsă”, criticul a remarcat că linia de raționament a scriitorului despre această idee filosofică a fost dificil de urmat. „El o urmărește din pustia frenologiei în cea a transcendentalismului, apoi în cea a metafizicii în general; apoi pe parcursul a mai multor pagini obositoare în câmpul deschis al filozofiei inductive, unde o încolțește în cele din urmă, și apoi o împinge fără milă la moarte cu
Demonul perversității () [Corola-website/Science/334333_a_335662]
-
John W. Watkins și Alan Musgrave. Adolf Grünbaum și Wesley C. Salmon dezvoltă teme divergente cu acceptarea unor elemente inductivistice. Deși principiul falsificabilității propus de Karl Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudoștiințe (cum sunt astrologia, frenologia, homeopatia etc), în practică falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al cercetării. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor de fapte de observație sau experimentale și formulărilor teoretice care derivă din acestea. Pe măsură ce tot
Raționalism critic () [Corola-website/Science/314546_a_315875]
-
-l face uitat, și la cererea ei a fost înmormântată lângă tatăl său, la biserica St. Mary Magdalene în Hucknall, Nottingham. Ea se autointitula „poetical scientist” („savantul poetic”). De-a lungul vieții, Lovelace a fost pasionată de cercetarea științifică, incluzând frenologia și hipnoza.. În 1844 Lovelace si-a exprimat dorința de a crea un model matematic care să reprezinte felul în care creierul uman recepționează gândurile și emoțiile ("analiza matematică a sistemului nervos"). Cu toate acestea, ea nu și-a împlinit
Ada Lovelace () [Corola-website/Science/304880_a_306209]
-
Oamenii sosesc. OPT Mama lingând grăsimea. MEDICUL: Limba galbenă. Ochii furați din cimitir. Nările exemplar mărite lacome de aer. Bot și infecție de gheare. Urechea internă semănând frapant cu organele de defecație. Capul, o dovadă târzie a bazei științifice a frenologiei. Sexul deviat și stâlcit, bun de aruncat de putrezeală. Pus mereu pe împerechere, cu fantezii în învârtirea ciomagului. Și peste tot material de transplant. Pe scurt și ofertant: Rât paradoxal, domnii mei. Cu sângele ei se pot stinge puțurile de
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]