80 matches
-
de Nichita Stănescu dinspre „Istoriile“ lui Herodot). În mirabila sa poezie se pune în evidență „lirico-reacția de condensare“ a doctrinelor filosofice / religioase, de la Zalmoxianism, la Creștinism, de la pythagoricianism și de la Platon, la Confucianism și Shintoism, ori la hegelianism, marxism, heideggerianism, freudism, existențialism etc. Nichita Stănescu este obsedat de „oximoronul“ din marile filosofii ale lumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativității lui Einstein, ori al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual, al luptei dintre
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1391384478.html [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
și antropologie), arată o seriozitate rar întâlnită în breasla show-biz-ului, chiar și la teoreticieni. Lucid, subtil și lipsit de patetism, fără fundamentalisme religioase sau ideologice și teze enunțate cu pumnul (spre deosebire de filmologia occidentală, adesea impregnată ba de marxism, ba de freudism sau alte ideologii politic-corecte ale vremii), Părintele Teofan Mada știe să păstreze duhul confesional ortodox în subtextul abia vizibil al scriiturii, făcându-l să transpară - întotdeauna cu eleganță - și să-și arate eficiența doar când este nevoie. Rareori am întâlnit
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 by http://confluente.ro/Semnal_editorial_si_publicistic_pari_stelian_gombos_1329385290.html [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
fi lucrarea sa de forță. Proza lui Blecher este îmbibată de atmosfera sanatoriului, este o autoscopie, uneori o adâncă introspecție în inconștient, scopul este cercetarea absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/adrian_grauenfels_1455342921.html [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
poți să iubești o patrie...pe care o detești? Cum poți să vrei să fugi, și în același timp să rămâi?>> Vă intreb și eu același lucru... Cum poți să iubești ceea ce detești? Love-hate relationships, cum s-a spus în freudismul popular al anilor '50. Iubirea nu este un sentiment comod, pentru că poți pierde obiectul iubirii. Tema este declarată, ori implicită, la Ovidiu, Dante, Shakespeare. Adularea este mult mai comodă, chiar dacă ești cel care adulează. Dar iubirea este naturală, pe când adularea
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 by http://confluente.ro/viorel_vintila_1435507591.html [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
teorii explicative mult discutate în domenii de cercetare cum sunt disciplinele sociale și umane și sociale și explicații cu un caracter vădit neștiințific, cum ar fi, de exemplu, explicațiile mitologice. În acest moment, orice pretenție de științificitate în teorii precum freudismul sau marxismul este anulată apriori. Prețuind atât de mult metodele științelor naturale, s-ar putea trage concluzia că Popper ar sugera un transfer de metodă dinspre științele naturale înspre științele sociale. În fapt, el arăta că cei care văd posibil
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
avută. Prin barbarul „subterană”, am coborât până în lumea hrubelor romane, apoi a inchiziției, urcând către secolul al XIX-lea, la tavernele din literatura misterelor, a literaturii decadenților. În paralel, în cea de a doua jumătate a aceluiași secol, se afirmă freudismul, naturalismul ș.c.l. Avântului romantic de „ieri”, sub semnul realismului, îi iau loc căderile spre bolgiile sociale ori spre cele păstrate în ființa umană. Așa se explică titlul cărții lui Ion Caraion despre G. Bacovia - Sfârșitul continuu. Aș spune
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
a-și promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice freudismul drept pură ”șarlatanie”. Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial recunoscută.
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
studentele Paulette și Jeanne Nardal, din Martinica, rămâne deschisă și celor proveniți din Guyana, Guadelupa, Haiti și, În general, tuturor celor din lumea neagră. Acestor reviste li se alătură o alta, care se distinge prin tonalitatea sa marcată de suprarealism, freudism și marxism, Légitime défense, Înființată de Etienne Léro, Jules-Marcel Monnerot și Gilbert Gratiant, cărora li se va alătura René Ménil. Damas se Împarte Între L’Etudiant noir și Légitime défence. Nu trebuie lăsată la o parte nici efervescența manifestată de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pe care l-a urmat este foarte diferit de cel al lui Freud".5 Aproape obsesiv, cei care încercau să marginalizeze valențele demersului psihanalitic invocau eseul Noua structură și opera lui Marcel Proust, scriitorul manifestându-și aici mefiența în legătură cu posibilitățile freudismului de a sonda psihicul uman și, implicit, domeniul literaturii. E însă foarte probabil ca autorul Tezelor și antitezelor să nu fi asimilat, până la acea dată (1936), conceptele fundamentale ale medicului vienez, mai ales că eforturile sale erau conjugate spre redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
un explicabil reflex de autoapărare. Frustrantă e și convingerea intimă că sondarea inconștientului creator al lui Camil Petrescu nu lasă loc comentariilor mediocre. Revenind la autorul nostru, să remarcăm că exegeza interbelică s-a dovedit mult mai receptivă la șansele freudismului de a decoda romanele camilpetresciene, mai ales Patul lui Procust. Unii cronicari întrezăresc în Ladima tipul nevroticului, după cum Fred Vasilescu se înscrie într-o tipologie mai aparte prin feminitatea lui exacerbată. Cele două caractere devin, astfel, pasibile de a figura
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nouă ritmică a vieții. Descoperirea, de pildă, a eului nostru subconștient a adâncit sensul existenței noastre. Marcel Proust, James Joyce, Maurice Baring sau Aldous Huxley au știut să exploateze fecund câmpul vast peste care se agita, în frumoase falduri, steagul freudismului".10 Că o asemenea abordare se dovedește operantă, ne-o demonstrează câteva secvențe din beletristica și jurnalul lui Camil Petrescu. Nu s-a remarcat, măcar în treacăt, că d-na T. ia loc, în două rânduri, pe divanul psihoterapeutului. În
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
unde lucrase Einstein), la Pasadena și la Mont Palomar. În scurt timp, au aderat mii de savanți, constituindu-se un fel de francmasonerie "fără înscăunări, fără rituri"262, un aristocratism fără veleități aristocratice, ca reacție la domnia materialismului marxist, a freudismului, a scientismului modernist, a ideologiilor de tot felul și în favoarea reîntronării Spiritului, într-o "sinteză contemporană a științei, religiei și filosofiei"263. Mai mult, s-a vrut un veritabil mesaj pentru mileniul al III-lea. Intenția mărturisită era să se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cărora li se aplică cinci abordări net diferențiate: Sadoveanu și arhetipurile îi utilizează pe Jung și pe Northrop Frye; Timpul interior al lui Rebreanu dă o replică autohtonă studiilor lui Georges Poulet asupra timpului uman; Hortensia Papadat-Bengescu la psihanalist aplică freudismul în analiza personajului literar, fiind, până astăzi, cea mai subtilă abordare psihanalitică din cultura noastră, comparabilă cu studiile lui Freud însuși în explicarea unui text literar; Naratologie cu Camil Petrescu pune în evidență implicațiile constituirii narațiunii auctoriale pe temeiul studiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
studii ale sufletului omenesc". Am citit și recitit asemenea proze, gânduri parcă bolnave, revenind dintr-un tărâm maladiv al autorului 381 . Le înțeleg, pătrund în suflet și totuși frica continuă să-mi înșele simțurile. Fără să mă refer numaidecât la freudism, citind acum după Freud, ceva scris înainte de el, îmi dau se4ama că imaginea autorului se încadrează perfect în cazurile descrise de un psihanalist. Și, oare, fără a dori în același timp un examen psihic, oare autorul poate fi considerat anormal
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
interumane pe care nu a botezat-o cum se cuvine. 8. Teoriile umaniste ale învățăriitc "8. Teoriile umaniste ale învățĂrii" „Skiaî" o!na" a!nqrwpo".” („Omul este visul unei umbre.”) Pindar Psihologiile umaniste au apărut ca reacție la psihologiile reducționiste (freudismul și behaviorismul); adică acele psihologii care reduceau calitățile umane la entități subumane sau fizice. Drept urmare, unii psihologi umaniști, cum ar fi Abraham H. Maslow, au preferat să se refere la orientarea lor umanistă ca la „psihologia forței a treia” - primele
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
lui G. Călinescu din Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
acela care visează cu ochii deschiși se mulțumește să viseze că-și va scrie visurile, cel care scrie efectiv este angajat într-un act de exteriorizare și de adaptere la condițiile sociale. (a) Majoritatea scriitorilor au refuzat să subscrie la freudismul ortodox sau să ducă până la capăt - cei care au început - tratamentul psihanalitic. Cei mai mulți n-au dorit să fie "vindecați" sau "adaptați", gândindu-se că o dată adaptați fie că vor înceta să scrie, fie că adaptarea ce li se propunea însemna
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
de cocaină, încurajați fiind de articolele sale, și chiar au dezvoltat "psihoze de cocaină". Influențat de concepția freudiană, prietenul său, Fliess, otorinolaringolog, descrie nevroza nazală reflexă, care se dovedește a fi total falsă. Inconștientul este una dintre preocupările centrale ale freudismului. Freud vede în poeți și filosofi dovada influenței inconștientului și consideră că rolul lui este cel de a o face recunoscută și psihologilor. Ideile refulate rămân în mintea inconștientă, pentru a reapărea, în anumite condiții, în conștient. Breuer vedea în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
aduc nenumărate critici teoriei lui și îl consideră persoana cea mai supraestimată din istorie. În ciuda acestora, există cercetători ca Mark Solms 149, neuro-psihanalist modern, care încearcă să dea conceptelor de libido, inconștient și refulare o bază neuroștiințifică. Spiralogia vede în freudism "modelul iceberg inversat", adică ceea ce este "cunoscut" și "conștient" este vizibil, terenul lunecos al inconștientului fiind invizibil și aparținând domniului incertitudinii. 12) Spira transplantului de organ Charles Richard Drew (1904-1950), medic chirurg american, cercetător în domeniul transfuziilor de sânge și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
deosebită reputație științifică. În tripla calitate de profesor la Institutul de Psihiatrie al King's College, de editor șef al jurnalului Personality and Individual Differences și a 80 de cărți, dezaprobă teoriile lui Sigmund Freud, fapt care influențează negativ răspândirea freudismului în Anglia în timpul vieții sale. 144 Alfred W. Adler (1870-1937), medic și psihoterapeut, întemeietorul școlii de psihologie individuală, entuziast susținător al freudismului. Emite teoria complexului de inferioritate ca element de importanță în dezvoltarea personalității. 145 James Jackson Putnam (1846-1918), neurolog
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
and Individual Differences și a 80 de cărți, dezaprobă teoriile lui Sigmund Freud, fapt care influențează negativ răspândirea freudismului în Anglia în timpul vieții sale. 144 Alfred W. Adler (1870-1937), medic și psihoterapeut, întemeietorul școlii de psihologie individuală, entuziast susținător al freudismului. Emite teoria complexului de inferioritate ca element de importanță în dezvoltarea personalității. 145 James Jackson Putnam (1846-1918), neurolog american, descrie o nouă boală, denumită, după numele său, Acroparaesthesia lui Putnam, caracterizată prin furnicături, fasciculații, amorțeli și decolorarea mâinilor la trezirea
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Id-ul. 148 Henry Havelock Ellis (1859-1939), medic, scriitor și sociolog englez, dedicat studiului homosexualității, narcisismului și al transsexualității. Consideră autoerecția ca un fenomen cu efecte pozitive asupra sănătății. 149 Mark Solms (1961), neurochirug și psihanalist american. Credincios adept al freudismului, încearcă să-l dezvolte prin elaborarea ideii de neuro-psihanaliză sau "știința minții". În articolele sale utilizează ca exemplu cazul lui Phineas Gage. 150 John Scudder (1793-1855), medic și preot misionar, fondatorul lui Western Medical Mission. În dubla sa calitate de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
moralist sceptic, iar în tradiția lui Caragiale - un ironist incisiv și un artist al cuvântului. Structură nonconformistă, cu vocația pamfletului măsurat, de o jubilație rece, sarcastică, Z. pune în discuție mai toate ideile curente ale epocii, de la doctrinele filosofice (intuiționism, freudism) și politice (liberalism, comunism, fascism) până la ultimul strigăt al modei. S-a regăsit adesea pe pozițiile junimiste și ale lui Titu Maiorescu, respingând nonvaloarea, „moftul” cultural, diletantismul, imitația pripită, „beția de cuvinte”, „slugărniciile tardive”, totul în numele autenticității, singura care trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
se reia în 50 de metri sub rambleu, curțile cad în iarbă crudă, din betonul parapetului apa susură pe țeavă, halta Utușoiu case proțăpite pe albia îngustă, pantă 40-50 de grade, închide pieptul muntelui o sută de metri mai sus, freudism, le plac aceste unghere, iarna ce fac? omul s-a terminat, în afară de omul-tren, comunicație, comunicare, -re, -ație, nu suferim case! numai linii, brad, tunel, l-am trăit pe Dumnezeu în inimă de munte, cu Zamolxe, cei doi metri ai înmormîntării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
20 milioane). Iată ce scriau tinerii în 1933: „pentru că țara noastră este subminată pe lângă multe alte calamități și de cancerul moral al desfrânării, susținută și lățită diabolic de publicații pornografice, filme libertine și de știința pe nedrept numită astfel a freudismului, care a făcut un monstru din psihanaliză, un grup de studenți creștiniromâni, la inițiativa colegului nostru Ilie Imbrescu, doctorand în Teologie, au pus bazele unei «Asociații pentru abstinența sexuală până la căsătorie»”. După cum constatăm așadar, nimic nou sub soare, însă punctăm
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]