80 matches
-
celelalte, ambiția aproximării exhaustive și din multiple direcții a întregului domeniu al psihanalizei. Dacă faimosul Vocabular al lui Laplanche și Pontalis se limita, cu rare excepții, la terminologia freudiană, acesta de față nu are restricții explicite de interes, înregistrând, alături de freudism, de asemeni lacanismul, culturalismul american, pe kleinieni etc. El include totodată biografii suficient de cuprinzătoare ale principalilor psihanaliști de pe mapamond, ale scriitorilor și artiștilor influenți sau influențați, ale detractorilor celebri, istorii ale psihanalizei în țările mai semnificative din acest punct
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
text, Dincolo de paternalism și feminolatrie (p. 68-90), publicat în ianuarie-februarie 1991, având acum o grație a interpretărilor liberă de orice balast sau conformism. În varianta din 1966 a eseului despre iubire și cunoaștere, unde ne va purta prin romantismul german, freudism, Stendhal, Martin Buber, Sartre și rigorismul moral al lui Kant, Radu Enescu începea printr-o referință la Lenin, despre emoțiile umane în procesul de cunoaștere, și continua imediat, absolut stupefiant, după părerea mea, cu o trimitere la "recentele hotărâri ale
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
erotic se metamorfozează în iubire și câștigă o demnitate etică, o adâncime existențială" (p. 38-39). Drept consecință, eseistul va pronunța sever câteva condamnări ideologice: principiul romantic al polarității metafizice dintre bărbat și femeie propune o teorie "inadmisibil de eronată", iar "freudismul a exagerat această realitate la proporții nepermise" (p. 31); "donjuanismul e în fond iresponsabil" (p. 39). Scriind despre dragoste cu o enormă erudiție, eseistul face o echilibristică politică aberantă. Toată frumusețea speculațiilor posibile despre principiul cosmologic, ontologic și epistemologic al
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
în presă, cu replici de tipul (Blaga despre Botta) "obraznic și laș", "invidie", "disperare", "incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social", "penurie morală" etc. Oricum, schimbul injurios de replici dintre cei doi scriitori nu
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
cu certitudine ăntr-o rezervă de natură morală față de fatală ideologizare a oricărei tratări istorice a literaturii. Un argument an plus, ăn ce mă privește, al constituie rezervă pe care am nutrit-o an toți acei ani, și astăzi, anca, față de freudism. Regaseam an felul an care Freud privea persoană același grăunțe de necesitate ineluctabila pe care-l conține perspectiva marxista asupra societății și a literaturii. Revelația intelectuală care m-a condus, un sfert de secol mai tarziu, la scrierea (totuși!) a
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
se împlinesc 61 de ani de la ultima însemnare a lui Freud, și tot atâția de la dispariția sa - pe 23 septembrie). În urma sa a rămas o operă fără de care vremurile noastre nu mai pot fi - încă de multe decenii - înțelese. Influența freudismului asupra mentalității contemporane se dovedește și azi uriașă și incredibil de proteică, iar multe dintre valorile societăților occidentale pe care ne străduim atât de mult să ni le însușim sunt, direct sau indirect, motivate psihanalitic. Ar fi foarte bine (pentru
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte: cei de stînga-comunistă, majoritară și cei de centru-dreapta, minoritară. A urmat marxismul, freudismul, structuralismul, destructuralismul, modernismul, "noul roman", postmodernismul și odată cu "sfîrșitul utopiilor" s-a revenit (anii '80) la o literatură ce a acumulat și distilat toate aceste "isme". S-a redescoperit epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
el este o marcă inconfundabilă a dialecticii insurgente care caracterizează atât de total gândirea Școlii de la Frankfurt. Ca moștenire hegeliană trecută prin vamă marxistă, perspectiva dialectică va fi dublată (începând cu 1926, în cazul lui Fromm) de asimilarea entuziastă a freudismului: căci se simte nevoia unei completări de substanță a viziunii macrosociale cu trimiteri la individualitatea concretă, complexă, vie, fără de care nu se poate concepe autentic un tablou de ansamblu. Analizând cauzele care au generat succesul de masă al nazismului, Fromm
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
situează într-un dezacord explicit cu teoriile durkheimiste, care purifică sociologia de problemele psihologice, precum și împotriva oricărei psihologii comportamentale; căci aceste două curente par să ignore existența unui dinamis propriu naturii umane, luând în calcul exclusiv transformările venite din exterior. Freudismul s-ar dovedi, prin urmare, singura orientare capabilă să dea seama de autonomia psihicului. Cu un inconvenient totuși (se delimitează o dată mai mult Fromm) - anume un anistorism flagrant (reproș nu o dată adresat teoriei psihanalitice, dar care în cazul principalului reprezentant
Vindecarea eului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16998_a_18323]
-
În prima se înscriu miturile și ritualurile care mijlocesc integrarea psihică a traumei - și nu mai puțin aplicarea psihotraumatologului la biografia și opera personalităților culturale (cazul Sartre, de pildă; distincția urmează, destul de transparent, clasica indicație a separării dintre jungism și freudism). Potrivit celei de-a doua istorii, științifice, Pierre Janet și Sigmund Freud contează drept cei mai importanți precursori. Vor mai fi citați în acest context Abraham Kardiner, John Bowlby, D.W. Winnicott, Max Stern ș.a. Impresionantul tratat prezentat aici apare
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
psihanaliză Ideea de autor a Ancăi Oroveanu, de a aborda realitățile psihanalizei prin reflectări multiple în teoria și istoria artei, răstoarnă programatic un raport de multă vreme - dintotdeauna, și aparent definitiv - statornicit. Dacă până acum interpretase creația artistică prin prisma freudismului ori a jungismului, ni se promite o dată cu acest volum o perspectivă a unei psihanalize atașate ca observație oportună unor interpretări care altfel nu-i datorează nimic. Autoarei i se pare posibil "să precizeze locul psihanalizei încercând să-l repereze înăuntrul
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
ca Philippide și Densusianu: "Am revendicat pentru Românism patrimoniul integral al Thraciei. Am descoperit o serie de analogii. Thracismul acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
am Joe, I am a sex addict.” „Hi Joe!”. După o drastică abstinență care impune și eliminarea din arealul ei a oricăror obiecte care o pot excita - aici umorul este implicit și s-ar putea constitui într-o antifrază cu privire la freudism, din moment ce aproape toate obiectele cu protuberanțe sau o textură amabilă atingerii devin prohibite - Joe este pe punctul de oferi exemplul unei reușite reabilitări. Este momentul pe care von Trier îl alege pentru a veșteji îngusta morală burgheză încredințându-i lui
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
avută. Prin barbarul „subterană”, am coborât până în lumea hrubelor romane, apoi a inchiziției, urcând către secolul al XIX-lea, la tavernele din literatura misterelor, a literaturii decadenților. În paralel, în cea de a doua jumătate a aceluiași secol, se afirmă freudismul, naturalismul ș.c.l. Avântului romantic de „ieri”, sub semnul realismului, îi iau loc căderile spre bolgiile sociale ori spre cele păstrate în ființa umană. Așa se explică titlul cărții lui Ion Caraion despre G. Bacovia - Sfârșitul continuu. Aș spune
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
studiului lui Mircea Popa este consacrată creației literare a lui Victor Papilian. într-o primă secțiune analizează nuvelistica sa. Pornind de la caracterizarea făcută de G. Călinescu în Istoria literaturii române, potrivit căreia trăsătura fundamentală a nuvelisticii lui Victor Papilian este freudismul, Mircea Popa întreprinde o minuțioasă analiză a nuvelelor din această perspectivă, formulând însă și puncte de vedere noi, personale. Gama de situații care facilitează fantasticul nuvelisticii, remarcă Mircea Popa, este extrem de întinsă, parcurge traseul "de la simple obsesii, fixații și freudism
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
freudismul, Mircea Popa întreprinde o minuțioasă analiză a nuvelelor din această perspectivă, formulând însă și puncte de vedere noi, personale. Gama de situații care facilitează fantasticul nuvelisticii, remarcă Mircea Popa, este extrem de întinsă, parcurge traseul "de la simple obsesii, fixații și freudism, spre forme tot mai acute de miraculos creștin și hagiografic, iar de aici spre fantasticul anatomic și experimentalist, bazat pe experimente și teorii științifice, cu o aparență logică impecabilă, dar în realitate greu de crezut." Depășirea realității se face prin
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o morbidă beție de sînge, greață și orgasm epileptic? ș...ț Și totuși, un ce profit tot am avut
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
că Istrati ar fi fost un "pacient" stăpânit de complexul lui Oedip. Pentru un jurist cum a fost Pandrea, cu o statură culturală impresionantă, încercarea și parțial aportul teoretic sunt un mod de a prezenta o posibilitate. Cucerit de noutatea freudismului, el se exersase pe același subiect, al complexului lui Oedip, cu dovezi plauzibile avansate de alții mult înainte, pe cazul Leonardo da Vinci. Pleca declarat de la intuițiile lui Merejkovski, mânuind cu plăcere vocabularul freudian privind libido-ul și instalarea unor
Complexele lui Panait Istrati by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/9678_a_11003]
-
despre bărbați, despre dragoste, despre propriile aspirații, fantasme erotice, obsesii și complexe. Discuțiile (inspirate, foarte probabil, de filmul lui Steven Soderbergh, Sex, lies and videotape, erau înregistrate și reproduse tel quel în paginile revistei. Rezultatul (implicit) era o combinație de freudism și analiză socială, prilej de distracție pentru unii (probabil cei mai mulți dintre cititorii acestei reviste destul de iconoclaste, care își propusese ca, în spririt postmodern, să deconstruiască toate tabu-urile vremii), dar și de studiu serios pentru specialiștii în antropologie, sexologie, psihologie
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
și una și cealaltă, la care fac trimitere amândouă. Contradicția proiectului obiectivist, în măsura în care el purcede din subiectivitatea pe care vrea s-o elimine, își află expresia cea mai complexă în cea de-a doua mare ideologie care domină secolul XX, freudismul. Ceea ce îl caracterizează pe acesta de fapt este, pe de o parte, afirmația hotărâtoare potrivit căreia fondul psihismului eludează obiectivitatea și este ireductibil la aceasta, adică recunoașterea cel puțin pe planul faptic a imanenței radicale a subiectivității absolute în eterogenitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aspecte inavuabile, sondând deopotrivă relația conștiinței cu trupul și limbajul. La Franklin există o anume seninătate, legată de depășirea limitelor: eroul, autodidact, a putut obține gloria, pe când Leiris își dezvăluie rănile, într-un veritabil rechizitoriu adus educației occidentale, eminamente raționalistă. Freudismul și suprarealismul au remarcat, salvator, că omul e mult mai bogat decât istoria lui „oficială”. Ca fondator al unei societăți sociologice, Leiris dorește să regenereze, antiacademic, dar vital, societatea. H. Adams e lipsit de gândire dialectică, la el contrariile rămân
O carte despre subiectivitatea creatoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3028_a_4353]
-
Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar spre sfidarea moralității de cuplu. Prozatorul sugerează că atracția Hildei pentru Ivănescu este o răbufnire freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială, dar e
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
de Nichita Stănescu dinspre „Istoriile“ lui Herodot). În mirabila sa poezie se pune în evidență „lirico-reacția de condensare“ a doctrinelor filosofice / religioase, de la Zalmoxianism, la Creștinism, de la pythagoricianism și de la Platon, la Confucianism și Shintoism, ori la hegelianism, marxism, heideggerianism, freudism, existențialism etc. Nichita Stănescu este obsedat de „oximoronul“ din marile filosofii ale lumii, desfoliindu-le, vectorizându-le în câmpul relativității lui Einstein, ori al matematicilor neeuclidiene. În poemosofia modernistă stănesciană, Omul-Fantă croiește un spațiu al Logosului - tărâm pur, conceptual, al luptei dintre
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
fi lucrarea sa de forță. Proza lui Blecher este îmbibată de atmosfera sanatoriului, este o autoscopie, uneori o adâncă introspecție în inconștient, scopul este cercetarea absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
și antropologie), arată o seriozitate rar întâlnită în breasla show-biz-ului, chiar și la teoreticieni. Lucid, subtil și lipsit de patetism, fără fundamentalisme religioase sau ideologice și teze enunțate cu pumnul (spre deosebire de filmologia occidentală, adesea impregnată ba de marxism, ba de freudism sau alte ideologii politic-corecte ale vremii), Părintele Teofan Mada știe să păstreze duhul confesional ortodox în subtextul abia vizibil al scriiturii, făcându-l să transpară - întotdeauna cu eleganță - și să-și arate eficiența doar când este nevoie. Rareori am întâlnit
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]