1,005 matches
-
nici de renume internațional, nici de calibru moral. Goma a trăit toată viața hăituit de stafia unui Adevăr românesc în care și-a întrupat opera și exilul. (...) Manolescu face parte din tagma cuminciorilor ajunși mereu în față, a vedetelor semidocte, fricoase, Ťdiplomateť, de care sunt pline tarabele culturii române. Goma e un scriitor cunoscut și recunoscut în Franța, în lumea largă, chiar dacă nu atât cât s-ar cuveni. (...) Manolescu e precum echipa Rapid: cunoscut în Ghencea, adorat de puicuțele liricoide din
Actualitatea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11312_a_12637]
-
care e masă critică a unei cantități de indivizi care îi transformă în etnie sau popor intangibil? și fiindcă nu știu răspunsul la aceste două întrebări,îmi spun părerea: aveam un popor puțin mai prost,măi fudul,măi puturos,măi fricos,măi mincinos decît cel pe care îl avem acum. bune remarci! bravo!! ...și așa am găsit și argumentul scris ..de ce nu am fost “atras” să mă duc la vot! un articol super! a-ntaia! îmi pare rău să te anunț
Demisia poporului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82911_a_84236]
-
sunt,bineînțeles,întruchipările raului.Asa că hai să-i închidem undeva,să-i “jupuim și să-i facem drapel”(că pe Rodica Adei Milea),să curățăm patria de buruieni.Pentru ce,cănd singura lor vină e că sunt ba prea fricoși,ba prea neîncrezători într-un “mai bine”,ba prea siguri de ei și pe ei ca să ceară ajutor.Daca-i așa,la închisoare cu noi toți,că suferim de aceleași boli!Prea fricoși să încercăm(orice,nu numai droguri),prea
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
lor vină e că sunt ba prea fricoși,ba prea neîncrezători într-un “mai bine”,ba prea siguri de ei și pe ei ca să ceară ajutor.Daca-i așa,la închisoare cu noi toți,că suferim de aceleași boli!Prea fricoși să încercăm(orice,nu numai droguri),prea neîncrezători că ceva ne mai poate ajuta și prea orgolioși să admitem că putem fi tentați. Un mic exercițiu de sinceritate: Să presupunem că vezi(whoever will read this) lumea doar monocolor...în
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
secretul? Adică,pentru cine încă nu a înțeles,ai încerca drogurile,măcar o dată,să vezi și tu totul în culori? Să fim serioși,drogurile nu înseamnă violență,textele “anti-sistem” nici atât,depinde cum le folosește fiecare...adică depinde de cât de fricos,orgolios sau neîncrezător e.E vorba de perspectiva.Cat despre paralelă ta cu bolnavii de cancer,înțeleg(cred eu:D)din ce punct de vedere e facuta.Dar atât timp cât primii(dependenții de droguri) vor fi priviți cu oroare și dispreț
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
vezi ce culoare are părul iubitei/iubitului? Adică,pentru cei care încă nu au înțeles,ai încerca drogurile? (Final de exercițiu:P) De altfel,să-i “jupuim și să-i facem drapel” pe dependenții de droguri,doar pentru că sunt prea fricoși,prea orgolioși sau prea neîncrezători într-un “mai bine” ca să ceară ajutor? Atunci locul nostru,al tuturor,e la inchisoare! Drogurile nu înseamnă violenta.Si nici textele “anti-sistem”.Depinde doar de perspectivă. Cât despre paralelă cu bolnavii de cancer,înțeleg
Puscarie pentru poezie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82962_a_84287]
-
nu te gândești la Josephine, al cărei sânge strigă Vive la France?!... Sau, măcar gândește-te la tânărul prinț, c-a făcut o pasiune zguduitoare pentru nepoata celui care a fost gloriosul nostru Murat și, dacă nu-l oprea, tot fricosul de taică-său care, imediat i-a spus că n-are destui bani ca să trăiască la Paris cu o femeie de lume mare, ar fi fost imediat dispus să devină cetățean francez! - Chiar așa? - Chiar așa, mon petit! - răspunse veselă
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
adverbelor de timp oarecând/acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era oarecând viteaz și în război tare, iară acum fără de puteare și mai fricos decât alte neamuri. Era oarecând înțelept, iară acum încungiurat de norul neștiinții. Era de cinste și acum de toți lăpădat..." Reprezentanții Școlii Ardelene îl vor continua pe Gherontie Cotore în direcția iluministă și a deșteptării conștiinței naționale. În ce privește latura doctrinară
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Ianculescu, fusese informat și asupra caracterului meu. Sînt aproape convins că spaima ce pusese stăpînire pe dînsul nu era spaima pentru soarta țării, ci groaza în fața necunoscutului care îi periclita confortul personal. Știam că muntele de om Mihail Sadoveanu e fricos. Nu știam că este și laș". Exagerări s-ar putea spune, dar ale unor realități incontestabile! Tot din jurnalul lui Traian Chelariu aflăm că autorul lui Mitrea Cocor ar fi intrat în francmasonerie, instituție aptă a deschide multe uși, "din
Mărturii nemijlocite (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14544_a_15869]
-
la noile reguli însemna sfîrșitul. Fără trucaje, fără trucuri. Îngrozitor și imediat. Imagini care nu-mi dau pace: capul întors al unui actor care nu pricepea ce se joacă, umilința și șuturile în fund administrate protagonistului, azvîrlit ca un paria fricos, murmurul spectatorilor care habar n-aveau că, în cîteva secunde, au devenit actori pe tărîmul morții lor.
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
cel mai desprins de materie, deși o conține (...), fiindcă exprimă nu atît textura materiei sau vecinătatea sa tulburătoare, înrobitoare, ci reflexul ei eteric, prelungirea în ne-formă". Asistăm, așadar, prin intermediul mirosului, la o insurgență împotriva formei. E denunțată fățiș "libertatea fricoasă a formelor" (Măști putrede). Simțul tactil se dezice de sine: "mîinile își scutură senzațiile/ mîngîind o blană de vulpe" (Simfonie neagră). Sau cu un plus de sarcasm: "tu pozezi trei ore pe zi/ în atelierul pictorului orb/ ce pipăie formele
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
mai înainte, Baronzi îl folosește în dialogul dintre hoți din romanul său Misterele Bucureștilor ( 1862): "Smulge-i spală-varza și caro". Compusul e înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din argoul vremii. Compusul nu
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
care dacă nu sunteți cinstiți mai mult decât Dumnezeu nostru, vă înfuriați ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințaȚi cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
și a platoșei, atâta îi înflăcărează pe ostași, oricât de molatici ar fi, îi pornește la război; vederea armelor îi îndeamnă să facă și ei aceleași fapte de vitejie. Noi, însă, cum să nu ne umplem de râvnă, oricât de fricoși am fi, când vedem nu armele însângerate ale unui războinic, ci trupul sfântului, trupul care a fost învrednicit să se acopere de sânge pentru mărturisirea credinței în Hristos? Vederea trupului lui cade ca un foc în sufletul nostru și ne
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Paul Vinicius septembrie - 6.45 a.m. anul tigrului alb și al sufletului de plută pauză de somn la o țigară câștigătoare de timp. frig străin într-o casă la fel de străină. o lumină-mpleticită calică și urâtă cernută prin nori tremurul fricos al frunzelor precum o fecioară subțire înainte de iar eu - ei bine eu - sunt tot mai departe decât departe deși castanul din fața ferestrei seamănă din ce în ce mai mult cu mine iar tristețea mea (sora mea mai mică) continuă să vorbească în somn. nu
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
fi, acum e acum. fulgere și trăsnete colcăie în albiile munților. ceața și potopul de dincolo s-au pornit înspre noi, cu toată materia pe creștet. acum golul a devenit un pod de oțel despicat. cocoși atomici sună deșteptarea. cei fricoși rămân aici, paralizați de gând. ceilalți au pornit și au dispărut ca și cum n-ar fi fost.
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
bați sfios Cuvântul e un pisc de-nchipuire Pe care urci și nu-l atingi nicicând, Când dibuie un rost să se înșire În vîrful de lumină e alt gând; Și e mereu prăpastie adâncă În care cazi bezmetic și fricos, Când pare că piciorul e pe stâncă Adâncul de-nțeles e mult mai jos; Dar, sângerând prin liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe solul bucuriei și al păcii. Și arde hotarele-n care-am crezut. O aceeași lumină ne ține în
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
sičcleť sunt senzații care te transformă în mortăciune. Tristețea e o cloacă. Suferința e altceva. Tristului îi place să fie trist, să se bălăcească în gunoiul lui. Suferința se poate transforma. Ca apa în vin." Un dublu trist, orgolios, nerăbdător, fricos sau viclean pe care încearcă să-l domine oferindu-i ca leac credința unei poezii simple, cu tropi binecunoscuți și uneori riscant de elementari, o poezie luminoasă și tonifiantă prin curățenia și familiarul pe care le degajează. Background-ul - textual
Jurnal de viață și dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12639_a_13964]
-
și datorită instabilității psihice pe care nu i-o cunoșteau decât cei apropiați, deși nu prea existau nici pentru oficiali secrete ale vieții particulare. Probabil că secretele erau cunoscute și exploatate ca vulnerabilități profitabile pentru șefi. Radu Enescu era foarte fricos de reproșurile oficialităților, pe care le dramatiza apocaliptic în fața colaboratorilor. E apoi și mai surprinzător, ca să revin la subiectul debutului, că după 1990 Radu Enescu nu a găsit răgazul necesar pentru a-și reconstrui monografia Franz Kafka pe fundamente pe
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]
-
dacă nu te doare capul", "Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala", " Capul plecat sabia nu-l taie" și alte, multe, proverbe din aceeași categorie a neimplicării indică un psihic colectiv spăimos. Cum naiba om fi ieșit așa fricoși, când genele noastre pleznesc de decebali și traiani? Când ne-am moleșit în halul ăsta, de ne calcă în picioare cine și cum vrea? Orice piticanie bâlbâită, orice prostănac cu ifose, orice escroc bun de gură ajunge să facă în
Spălătoria de cadavre by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12393_a_13718]
-
exemplu, drept prima generație de cronicari muzicali ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau în aer ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc, și, bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator al cadențelor acestui concert divin..." (Ocna părăsită, capitolul 21). Corupția vremii are și ea definiția
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
a învăța numele pălărierului. În felul acesta, descoperiră că don Ricardo Aldaya era sătul pînă peste cap de oameni care se temeau de el, îl adulau și i se întindeau la picioare ca niște rogojini. Îi disprețuia pe pupincuriști, pe fricoși și pe oricine demonstra orice fel de slăbiciune, fizică, mintală ori morală. Cînd dădu peste un băiat sărman, un simplu ucenic, care avea obrazul și șarmul de a-l lua peste picior, Aldaya hotărî că, într-adevăr, dăduse peste magazinul
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
nuvela Duduca Mamuca, Hasdeu publică în revista pe care o edita la București, Aghiuță, o anecdotă ușurică referitoare la duel. Este vorba de un text tradus de Hasdeu din franceză, preluat din Almanach du Charivari pour 1864: "Un june cam fricos fu provocat la duel. - Ce să fac? Întreabă el pe un amic. - Totul atîrnă de la marturi. Voiești a te bate sau nu? Îți place periculul sau ba! Vrei marturi țapini sau pacinici? - Pacinici, frate, pacinici! - Alege dară din creditorii tăi
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
își îndeplinește micile revolte, la fel și conștiința ratării a unei formări armonioase: îTeama patologică de partid și Securitate mi-a dezvoltat o viață interioară hipertrofiată, inhibându-mi spiritul de inițiativă, nelăsându-mă să mă exteriorizez, transformându-mă într-un fricos și suspicios, făcându-mă dependent de autoritatea față de care preferam să mă supun formal ca să-mi conserv libertatea interioară și comoditatea contemplativă, relativa protecție comodă în fața agresiunii lumii comuniste. Singura inițiativă publică la care marșam era una în negativ î
Cutia neagră a comunismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12887_a_14212]