53 matches
-
pentru Boileau, care era istoriograful său, astfel încât alegerea lui La Fontaine a fost blocată timp de șase luni. Regele nu uitase probabil atașamentul lui La Fontaine față de Fouquet și, în plus, îl considera ca un reprezentant al vechiului partid al "Frondeurilor". Între timp, La Fontaine publicase " Poème du Quinquina", un poem filosofic însoțit de două noi povestiri, iar la 6 mai 1683 pe scena de la "Comédie Française" avusese loc premiera comediei sale "Rendez-vous". La 17 aprilie 1684 Boileau a fost ales
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
pierderi. După prânz, perioadele de acalmie au alternat cu raiduri ale [[Luftwaffe]] și lupte aeriene dintre bombardierele germane și avioanele de vânătoare [[Supermarine Spitfire]] ale [[RAF]]. Comandanții ambelor distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
și senzaționalul imediat. Ele vindeau hebdomadarul. Romanul era o anexă care acoperea, cu literă măruntă, jumătatea de sus a ultimelor pagini, și acelea ilustrate. în toate "pragurile" romanului, cum numește Genette textele escortă, enumerate parantetic mai sus, descoperim un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios decât "umorist abscons" (în vederile lui Călinescu). în Orașele înecate spiritul lui Aderca funcționează pe o altă fațetă decât în Avatarurile domnului Ionel Lăcustă-Termidor, unde, într-adevăr, umorul irigă paginile. în revista "Realitatea ilustrată", adică
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
de faptul că nu mai era singurul care încercase o astfel de viziune apocaliptică. între timp, în 1936, și Karel Čapek avansa posibilitatea construcției orașelor submarine, ca proiect al lumii noi rezultate din Războiul cu salamandrele. Orașele înecate, semnat de frondeurul Felix Aderca, era un altfel de roman citadin, un roman polemic pe mai multe planuri. Toate afirmațiile prefațatoare din Provocare o confirmă. Provocarea, cu aură ficțională, ce prefațează romanul foileton (apărut în "Realitatea ilustrată"), asumată auctorial, a fost un tertip
Avatarurile unui roman by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Memoirs/11979_a_13304]
-
multă poezie, ce izvorăște din fantezia bogată a autorului, dar și nuanțe de umor discret și de malițiozitate polemică. Spre deosebire de George Călinescu care-l considera pe Aderca un "„umorist abscons”", profesoara Elvira Sorohan îl percepea pe autor ca "„un romancier frondeur și polemic, mai curând malițios”". Istoricul literar Ion Hobana susținea cu o anumită doză de subiectivism că "Orașele scufundate" este opera literară cea mai reușită a lui Felix Aderca, precum și una dintre scrierile cele mai onorabile apărute în perioada interbelică
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
hulubărie" domnea o atmosferă, cum n-am cunoscut alta în nici o sală de teatru din câte am mai văzut pe urmă; o atmosferă făcută din bună dispoziție, din simplicitate, dintr-un fel de spirit boem, dintr-un fel de spirit frondeur; o atmosferă intelectuală fără prețiozitate. În penumbra și atmosfera aceasta, pe noi, tinerii, nu ne interesa numai spectacolul și muzica și diversele creațiuni ale artiștilor de seamă, ne interesau și alte lucruri. (Mai rămâne vorbă!) Bunăoară manifestând opiniuni și sentimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
târziu în presă, când rolul reporterului se va estompa în favoarea memorialistului. Scrisul pe care l-a desfășurat peste o jumătate de veac acest „trăpaș al condeiului” (Șt. Roll) îl poartă de la experimentele estetice ale avangardei, care vor patrona permanent libertatea frondeurului și imagistica iconoclastă, percutantă, la militantismul gazetarului și la succesele unei vedete în presa de mare tiraj. Efigia literară aparține desigur reporterului, sustras deliberat beletristicii pentru a-și exploata vocația, creându-se pe sine în cadrul unui gen în resurecție, emancipat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
campanie (1974), Africa de sub frunte (1978) și Versuri (1981) sunt în realitate niște antologii de autor. O elocventă confesiune, A fi sau a nu fi la stânga (în Totuși iubirea, 1992, nr. 15) informează despre reacțiile insurgentului sub dictatură. Mărturisire fundamentală! Frondeur, recalcitrant, "copil teribil", Geo Dumitrescu era, de plano, un nonconformist. Însă, observă el, despicând sensurile între frondă și nonconformism "nu sunt decât asemănări, nu și identitate", de unde necesitatea departajării: "Nonconformistul este un însetat de perfecțiune, de progres. El măsoară toate
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rebel, foarte productiv sub semnătura lui se aliniază peste douăzeci de volume, uneori câte două pe an! Solitudinea la care trimitea întâia-i culegere e a unui sceptic patetic; de o izbitoare forță interioară, romantic (la nivelul epocii) și expresionistic, frondeurul trece dezinvolt de la o modalitate la alta. Violențele de limbaj din vijeliosul poem Halabaș (inclus în Presiunea luminii, volum din 1968) alternează ca la un D. Stelaru cu gingășii imprevizibile: "Tâmpitule, băiatul lui Halabaș cel nebun / bâlbâitule, cretinule (...) / Vino să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire contemporan. Apropiat, inițial, de cei mai de seamă frondeuri „bântuiți de patima de foc a Duhului înnoitor” (Eugen Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a.), el visează, în articolul-program din „Floarea de foc”, „un stil arzător cum sunt flăcările”, menit să demoleze o ordine spirituală „hâdă”, falsă, și să reformeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
ordinea în care au ieșit din sac./ Poemul o să semene cu dumneavoastră./ Și iată-vă un scriitor nesfârșit de original și de o sensibilitate fermecătoare, deși neînțeleasă de vulg.” în poeziile sale, se intersectează permanent aparenta naivitate puerilă și gestul frondeur exprimând fără intermediar starea antipoetică, se manifestă rupturi sintactice, asocieri de imagini insolite care provoacă cititorul, discursul poetic fiind contaminat de banalitatea cotidiană. Contribuția lui Tristan Tzara vizează mai mult desprinderea motivelor literare din sistemul structurilor tradiționale și asamblarea lor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
drum lung, învățând multe despre natura umană și ajungând să cunoască și mai multe despre tăria propriului caracter. Și-a apărat fratele cu sabia în mână în fața mulțimii dezlănțuite. A trecut de două ori prin emoțiile evadării din capitală în fața frondeur-ilor și a acceptat ca dormitorul să-i fie invadat de o mulțime de necunoscuți curioși să-l privească în timp ce se prefăcea adormit. A fost trădat de prinții de sânge, care erau membrii familiei sale, a fost înșelat din nou
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
Editura Minerva, București, 1986. ION BARBU (1895-1961) Ion Barbu (alias Dan Barbilian) s-a născut la 19 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. A studiat la Câmpulung-Muscel, Dărmănești-Roman, Stâlpeni, Pitești, București. Opere: După melci (1921); Joc secund (1930). I. Barbu era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
era inacceptabilă pentru optica dirijistă a forurilor culturale oficiale. Grupul oniric avea să-și mențină coerența cam până prin 1971, destrămându-se treptat, dar foștii lui componenți aveau să rămână, în ochii oficialităților comuniste, cu o reputație de personaje recalcitrante, de frondeuri sau rebeli. În cazul lui M., reputația nu va fi infirmată: deloc dispus să menajeze dezideratele opresive ale autorităților, mișcându-se și comunicând liber, cultivând prieteniile literare, înconjurat, admirat și urmat de scriitori din toate generațiile, el are o prezență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
a lățit în țară rană”, „lumina-și îmbracă mănuși”, dimineața „a venit cu strachina de lapte în răsărit”, anunțând „pasărea de cârpa a luminii”, Dumnezeu „stoarce lămâia lunii” și „scarmănă lâna îndrăgostiților supuși” etc. Imaginile - violente, provocatoare - anunță deja un frondeur pornit să dinamiteze vechiul lirism și să îi recupereze fragmentele într-o nouă și cutezătoare poetica. În ansamblul lor, construcțiile poematice de acum închid universuri desensibilizate și flagelate de o încă blândă ironie: „Trec în șiruri lungi pe strada fete
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
și dezamăgirea celui care nu se mai simte șef de școală, care înțelege că nu-l vor urma, a celui care afirmase că afecțiunea sa merge spre cei pe care îi simte a-i fi asemenea 174. Alteori imaginea de frondeur este dusă și ea la extrem, creându-se un soi de mitologie în jurul său. Se povestește astfel cum ar fi strigat pe stradă împotriva generalului Antonescu, fapt pe care Geo Dumitrescu însuși îl neagă, descriind cum se îmbătase cu izma
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a visa și de a-i face și pe alții să viseze îi este luat. Dacă tinerețea lui Dimitrie Stelaru este sub semnul boemei, mai târziu, pare să nu mai rămână aproape nimic din imaginea de poet boem, erant și frondeur. Gabriel Dimisianu îl evocă așa cum îi apăruse atunci când l-a întâlnit în redacția revistelor Uniunii Scriitorilor din Ana Ipătescu 15222. În ceea ce privește opera poetului, se poate observa că Dimitrie Stelaru dezvoltă un discurs al reveriei, e o mitizare a existenței, mai
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ușurință „desenul din covor”. Comentatorul de literatură se remarcă prin agilitatea cu care se mișcă între puncte cardinale, ordonându-și decis opțiunile într-un itinerar și mai cu seamă concluziile într-un scenariu narativ. Strict tehnic, traiectoria conduce de la călinescianismul frondeur al începuturilor către situarea chibzuită, la maturitate, mai curând sub semnul lui Tudor Vianu. Pentru cel ce vrea să-i fixeze locul în istoria literaturii române, revelator se dovedește totdeauna drumul care merge de la operă la biografie și îndărăt la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
în când, autorului îi mai scapă câte o ironie (de neocolit, fiindcă tema însăși nu numai că o justifică, dar o și îngăduie). Ocrotită de lozinca "La vremuri noi, tot noi!", o adevărată armată de "formatori de opinie" ",cozeuri și frondeuri cu onoarea subvenționată", a năpădit sticla ecranelor afirmă Gavrilescu. N-aș avea nimic de comentat și cu atât mai puțin de condamnat, dacă intelectualul public X combate în temeiul unei convingeri, unei credințe statornice, indiferent care ar fi aceea. Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
eficient "cheia labirintului". E o aventură pasionată în căutare de "pagini unice", care înfrâng canoanele unei epoci, singularizând creația unor autori (fie Dimitrie Cantemir, fie Ion Creangă, fie Urmuz) ce practică "subversiunea" față de formulele inerțiale. Elvirei Sorohan îi plac incomozii, frondeurii, insurgenții, nonconformiștii care sfidează sau iau în râs "regulile admise". Individualități iradiante care, rupând-o cu poncifele, plăsmuiesc un spațiu al "altfelității", adică "un nou fel de a face literatură". E secretul perenității lor. Tinerețea clasicilor, o sintagmă la modă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
lui Mureșan și al altor revoluționari consacrați, personajul unic al operei eminesciene ajunge la convingeri adânc universale" (p. 184); În evoluția biografiei interioare a unicului erou eminescian, și Hyperion pare să fie o ipostază născută din cenușa demonului" (p. 256); "Frondeurul Heliade, personaj al propriei opere, contestatarul vehement din satire și pamflete, este în cele din urmă absorbit de ideea construirii monumentului propriei sale personalități de reformator" (p. 291). Introducere... "Este Antim, în general, un personaj al didahiilor, un subiect de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu o originalitate izbitoare. „Nimic nu fixează mai repede decât originalitatea, chiar când nu se sprijină pe un suport sufletesc mai mare și pe un talent mai robust; accentul personal impresionează chiar de rămâne un simplu accent.” Un Al. Macedonski frondeur, imprevizibil, teatral, un fantast, un egotist nutrit cu iluzii plutind pe suprafața realităților amintea de plăsmuirile navigatorilor greci întorși din lungi călătorii; mințind „în povestirile lor despre oameni și locuri”, inventivitatea acelor navigatori a făcut să apară Odiseea. În relațiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
și Iancu Diamandy, membru al Junimii, primar de Iași, senator, au ținut să-i dea o creștere aleasă. Încheind cursul primar la Bârlad, D. este înscris la Institutele Unite din Iași, unde recalcitranțele îi conturează foarte devreme firea independentă, de frondeur. În ultima clasă de liceu scoate o „revistă” litografiată, „Culbecul”. După ce își ia bacalaureatul, intră voluntar la artilerie, dar și aici are repetate ciocniri cu superiorii. Crezându-se mare arheolog, dă un timp semne că s-ar pasiona de această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
numele său predestinat, însă căpătînd în roman o nuanță care ține de ironia destinului, este menit să facă lecția umilinței în toate ipostazele. Pe rînd iluminat și sceptic, pătimaș al ordinii statale și strivit iremediabil de aceeași justiție statală, îndrăgostit frondeur și imatur, pedepsit să-și găsească adevărata iubire în fata groparului, Ilona, și nu mai puțin în ...fața morții, personajul plătește prețul suprem al veritabilei inițieri, aceea care jertfește novicele. Rebreanu așază în echilibru oscilările extreme, justificîndu-le prin natura "vîrstei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în instanță o întreagă tradiție a mitologiei culturale, care și-a lăsat amprenta, în decursul timpului, asupra vieții. De aici decurge caracterul paradoxal - șocant pentru simțul comun - al unui univers liric contradictoriu, impregnat de o ironie amară, uneori cu iz frondeur. Nu întâmplător, o serie de poeme insistă asupra relației ambigue dintre demiurgie și creația artistului, una dintre temele dramaturgiei și eseisticii lui S.: „Shakespeare a creat lumea în șapte zile/ În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]