628 matches
-
vienezi nu poate fi pusă în nici un caz pe același plan cu colaborările infamante, fie că ele s-au numit Hitler, Stalin ori Ceaușescu. "Spune-mi cu cine ai colaborat ca să-ți spun cine ești": emblema ar trebui înscrisă pe frontispiciul templelor închinate Artei." Cît privește aprehensiunea d-lui Zamfir, ea ni se pare corectă: "Oricum, mi-e teamă că, pînă la omologarea în deplină egalitate a tuturor "colaborărilor", mai e un drum lung. Atît de lung că nu se va
Un spirit liber (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14676_a_16001]
-
fie veșnică. Pe urmă, acceptă cineva să fie un simplu zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va vedea niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
după anul 597 a însemnat o a doua romanizare, "reîntoarcerea Britaniei la Europa și la propriul ei trecut". Astfel orice țară care se vrea europeană își afirmă legăturile spirituale cu Roma. Cuvintele cronicarului "de la Râm ne tragem" pot sta pe frontispiciul oricărei țări europene. Culturile popoarelor europene s-au configurat conform matricei pe care a determinat-o spiritul tricefal al Antichității clasice. Mentalitatea și arta greco-romană sunt numitorul comun al tuturor culturilor țărilor care participă la spiritul dominant pe vechiul continent
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
războaie? - Efervescentă, plină pe toate tărâmurile cu oameni de bună credință, cinstiți și de ispravă. Se țineau conferințe la Fundația Regele Carol - care acuma pe nedrept se numește doar Fundația Națională, suveranul fiind exoflisit de propria lui ctitorie: placa de pe frontispiciu distrusă în timpul războiului, a fost refăcută din marmură roșie, dar a "devenit" doar "națională’ fără să mai poarte numele cititorului care a cumpărat și terenul și pe care a clădit din banii lui această Fundație; în fața ei - s-a și
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
orice, să nu exagerăm). Tot în Steaua, este reluată o emisiune de televiziune consacrată canonului literar la care au participat dnii Corin Braga, Ovidiu Pecican și Mircea Petean. Așa mai venim acasă după șocul textului dlui Poenar. * "...La Tîrgoviște, pe frontispiciul casei în care a văzut lumina Grigore Alexandrescu, se lăfăie firma Partidului Muncitoresc Român - Fi-liala Dîmbovița", scrie dl Tudor Cristea în editorialul Literelor de pe aprilie. În același număr al revistei, dl Barbu Cioculescu trece în revistă două versiuni ale morții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
sunt repere ce neevitat în critica și istoria literară, scriitorii din volumul dedicat Banatului par să pășească destul de greu dincolo de zona locală de interes. Chiar dacă numele lor se află pe indicatoarele străzilor, pe tăblițele de la intrarea în localități și pe frontispiciul școlilor din Banat, puțină lume ar putea să spună ceva despre operele lui Nicolae Stoica de Hațeg, Eftimie Murgu, A.C. Popovici (în anii din urmă opera politică a acestuia a fost redescoperită cu uimire, în condițiile redesenării contururilor Europei), Ioan
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
constat că, deasupra întrării, sunt înfipte precum o căpușă în țeasta unui dobitoc, două obiecte specifice mediului concentrațional: un foișor gri și un proiector ruginit. Sub ele, poarta ruginită spre iad e pe jumătate deschisă. Un iad ce poartă pe frontispiciu un chenar dreptunghic în interiorul căruia stă scris cu litere mari negre Fortul No. 13 Jilava. De altfel, aceste litere reprezintă singura bucățică de fort care primește din când în când botezul vopselei. În rest, prăpăd. De la ploi, varul de pe pereți
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
și să-mi pun urgent cravata. N. pare a fi un democrat convins și n-a reacționat nicicum la propunerea să mă imite. Sediul UNEAC-ului, în centru, s-a dovedit a fi o vilă cu însemnele fostului proprietar pe frontispiciul rococo, stil foarte îndrăgit de, presupun!, petroliștii din Texas, cu o curte micuță, ticsită de găinușe decorative, întru protecția cărora vizitatorii sunt invitați să tragă neapărat portița la intrare. Frumos, înduioșător chiar, cu micul inconvenient că urcând scările celor trei
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
înșine). La fel ca și în Istoria comprimată a jazz-ului din România, pe care am conceput-o pentru programul de sală al acestei sărbători, închei cu mulțumiri aduse capitalei Austriei. O metropolă culturală demnă de motto-ul înscris pe frontispiciul bastionului Jugendstil situat în inima ei: Der Zeit ihre Kunst. Der Kunst ihre Freiheit (Timpului - arta sa. Artei - libertatea sa).
Întâia „Săptămână a Jazz-ului românesc” peste fruntarii by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/13198_a_14523]
-
Muguraș Constantinescu Cînd în 1697, Charles Perrault (1628-1703) publică volumul care l-a făcut celebru, Povești sau basme de odinioară cu moralități, el strecoară în imaginea de frontispiciu, ce reprezintă o bătrînă istorisind copiilor, seara, lîngă foc, și un al doilea titlu, Poveștile Mamei Mele Gîsca, prin care își recunoaște, s-ar părea, datoria față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
față de sursa anonimă, folclorică. Mama, Lelea, Mătușa Gîscă - numită uneori și Barză - era, fără îndoială, în epocă, o imagine emblematică pentru povestitorul popular. Dar relația poveștilor lui Perrault cu cele tradiționale, istorisite odinioară de “Mama Gîsca” (după cum ne-o arată frontispiciul desenat de Perrault însuși - aceasta toarce lîna și deapănă totodată caierul poveștii, seara) este ceva mai complicată. S-a spus, pe drept cuvînt, că Perrault ne propune un joc-joacă cu povestea tradițională, într-un echilibru foarte schimbător între tradițional și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
folosindu-se de cizmele de șapte poște ca mesager al regelui și al doamnelor îndrăgostite. Chiar și cele două titluri date de Perrault volumului său, unul instalat după un protocol cunoscut pe pagina de titlu, celălalt strecurat pe furiș în frontispiciu, țin, pesemne, tot de joc, de șăgălnicia cu care el pare că ne propune ceva și, în același timp, ne ademenește cu altceva. Și în simbolistica poveștilor, în ciuda dimensiunii ei grave, “camuflate”, am putea spune, gîndindu-ne la Eliade, există și
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
artă (autoare, printre altele, a unei monografii Ion }uculescu), Magda Cârneci este și una dintre cele mai interesante poete de astăzi. A debutat ca poetă cu volumul Hipermateria (Ed. Cartea Românească, 1980) semnat cu pseudonimul Magdalena Ghica, păstrat și pe frontispiciul următorului, O tăcere asurzitoare (Ed. Eminescu, 1985)", cronicile lui Dumitru Chioaru nu descoperă, propriu-zis, nimic, doar fixează în contururi mai puțin fluide ceea ce este de știut despre o generație departe de-a se fi liniștit. O generație de "lupi", care
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
oglinda poate/ eu te aleg dintr-o materie amintind lumina și nesonoră/ ca ea/ imaginează-ți pielea unei tobe îngăduindu-i soarelui/ să o străbată// prin foștii ochi ai animalului." (Lucrări și zile). "Dumnezeu a murit", propoziția nietzscheană înscrisă pe frontispiciul liricii moderne, cu a sa transcendență goală, e întâmpinată de atâtea și atâtea versuri remarcabile din creația lui Ion Mircea cu lipsa de considerație, morală și intelectuală, pe care o merită. Acum și pururea și-n vecii vecilor, amin.
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
Protopsalți și manuscrise muzicale de la Mănăstirea Cheia-Teleajen, Editura Semne, București, în ianuarie 2013. La p. 33 am găsit un facsimil după ms. 784/2805, care prezintă o decorație a foii de titlu aproape identică cu cele din manuscrisele de la Țigănești: frontispiciu dreptunghiular având în centru un potir (cupă larg evazată, picior în balustru, talpă evazată) din care ies, dispuse simetric, motive vegetale cu frunze, flori de lalea și de maces. Modalitățile de decorare ale acestor trei manuscrise sunt variații ale unor
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
ale unor motive asemanatoare, floare de măceș părând a fi marca scriptorului. footnote>). Datare: 1845. Scriitură frumoasă, îngrijită; manuscrisul are 269 de file și este numerotat pe fiecare pagină, de la α (1)-486, după care urmează 22 de file albe. Frontispiciu frumos pe prima pagină, reprezentând o vază cu flori colorate în verde, galben și roșu. Lângă potir este scris: 1845. Cântările sunt în limba română, cu caractere chirilice (afară de un Ἅγιος ὁ Θεός). Semiografia muzicală este cea hrisantică. Textul este
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
Științific, seria Teologie Ortodoxă, Universitatea din Pitești, anul XIV, nr. 1, ianuarie-iunie 2009, pp. 27-33. II. Manuscrisul româno-grecesc cu numărul de inventar 3327, ,,Karte de musikie împodobită ku feluri de kîntări de ale Sfintei Liturghii” (cu caractere latine, pe cotor). Frontispiciu frumos pe foaia 1, asemănător cu cel din ms. 32 de la Țigănești și cu cel din ms. 784/2805 de la Cheia, ceea ce înseamnă că este același copist, Ieromonahul Nil din M-rea Cernica. Datare: 1845 sau 1846, ca și celelalte
Două manuscrise psaltice din Muzeul Mânăstirii Țigănești by Ierom. Dr. Mihail Harbuzaru () [Corola-journal/Science/83202_a_84527]
-
murit. A devenit invizibil sub o altă formă, și mai vizibil sub o alta, va deveni. Are de acuma timp să fie ADEVĂR, are timp să-și îndure nemurirea, pe care noi o vom afișa, atent din bucățele, pe toate frontispiciile, ca pe un papirus antic, valoros, descoperit într-un zid de cetate. Noi, muritorii de ocazie nu vă vom uita. Peste hologramă vă vom stoarce în răstimpuri câte o rază de lumină! Grav este că se rărește pădurea valorilor, la
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
care locuiește Ion Barbu, și în care a fost cândva vagonetar în mină proscrisul Ion D. Sîrbu, ca pe o localitate literar-artistică, în registru funambulesc. Citate bine alese din opera marelui și nedreptățitului scriitor au fost plasate de grafician pe frontispiciile unor clădiri, pe garduri și mai ales pe acele panouri de pe trotuare pe care, în timpul comunismului, erau înscrise îndemnuri la "întrecerea socialistă" sau "angajamente de depășire a planului" luate de diverse "colective de oameni ai muncii". Contrazicând așteptările privitorului, obișnuit
Ion Barbu imaginația fără frontiere by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12073_a_13398]
-
a dovedit însă absolut de neclintit când i s-a cerut, ca și lui Doinaș, să devină membru PCR. Refuzul lor vehement le-a atras amândurora "mazilirea" din funcțiile pe care le ocupau, apoi, pentru o vreme, chiar dispariția de pe frontispiciul publicației. Jurnalul lui de secretar de redacție, publicat în două volume după 1990, i-a dezamăgit pe toți cei ce așteptau de la aceste pagini, previzibile revelații. Din teama de a nu supăra pe cineva, autorul "îndulcise" asperitățile, pusese surdina. Dar
Cu bine, Domnule Baciu! by Alina Le () [Corola-journal/Imaginative/12162_a_13487]
-
indirect și, de bună seamă, involuntar, confirmarea tezei căreia Pierre-Maxime Schuhl (reputat elenist francez din ultimele decenii) i-a dat o admirabilă formulare. Ne permitem să reținem atenția cititorilor noștri redând aceste cuvinte, pe care le putem considera un autentic frontispiciu al cărții de față. Zice, deci, Schuhl (în traducerea lui Ion Banu): «Cercetarea trecutului ș...ț, dacă este făcută în numele omului, pentru om, nu poate să fie decât contemporană (s.n.). Istoria este o imensă lecție de umanism prin faptul că
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
cerc Sala Thalia Zeiței protectoare a Sibiului - Thalia cu chip de paiață rîzînd cu un obraz cu celălalt plîngînd - i-au ridicat templu înalt și gros ca o corabie în zidul de apărare a cetății breslele încrustate în steme pe frontispiciu aici coborau din calești împodobite în panglici de mătase și cununi de brad bărbații cu peruci argintii la braț cu doamnele-n rochii cilindrice de la balcon a aplaudat împărăteasa o scenă din vechiul basm german cu prințul prefăcut în cerb
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Noailles și familia princiară Bibescu, Elvira Popescu, sfârșind cu Enescu și Brâncuși. În plus, sunt numiți Ionescu-Cioran-Eliade încă și mai importanți pentru însăși cultura franceză. Într-un subsol notează și prezența lui Cantemir la Paris, numele fiindu-i înscris pe frontispiciul bisericii Saint-Geneviève, alături de Newton și Leibniz. Este mirată autoarea că francezii n-au răsplătit pe măsură imensa carieră a cărții franceze traduse în România. Cu o politețe folosită în câștig, dezavuează atitudinea franceză, neglijentă față de literaturile străine, “profesată cu orgoliul
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
lateral al capului, în încercarea de a-și ordona părul și de a-și limpezi gîndurile. Cu un ochi obișnuit să privescă arhitectura Frankfurtului, Mihaela, înspăimîntată de înfățișarea de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
de oraș părăsit pe care o avea atunci Orșova, mi-a arătat frontispiciul decrepit al clădirilor și pereții scorojiți ai blocurilor din centru, pentru ca apoi, întorcîndu-se spre mine, să zîmbească superb și încurcat, dîndu-și seama că ochii mei, orbi la frontispicii de clădiri și opaci la aspectul pereților blocurilor, o priveau cu o strălucire ciudată, de o acuitate hipnotică. Și brusc mi-am dat seama că, dacă ar fi dispărut atunci de lîngă mine, toate străzile Orșovei ar fi recăpătat aerul
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]