79,993 matches
-
mine. Pentru ei, prima. îi invidiez. Sosim în Westbahnhof cu grupul: trei băieți, două fete și o doamnă cu pălărie. însoțitorul vagonului de dormit îmi dă jos bagajele și mă întreabă într-un autentic dialect ,wianerisch" dacă toți tinerii ăștia frumoși sînt nepoții mei. Dau din cap aprobativ. Cască ochii mari, zîmbește, zîmbește strîmb, făcîndu-se că mă crede, și intră în vorbă cu altcineva. Domnul în negru care ne așteaptă pe peron cu cartonul pe piept pe care scrie Ambasada română
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
nu sîntem geniali, noi sîntem trimbulinzi" (Wir sind nicht genial, wir sind trimbulind). Le explic spectatorilor că ,trimbulind" e un cuvînt inventat de Nichita Stănescu, că nu înseamnă nimic, nici în română, nici în germană - e doar ceva care sună frumos, cum sînt clopoțeii de pe scufa măscăriciului. Să fi înțeles ei ce voiam eu să înțeleagă? Pe urmă toți ne-am luat rolul în serios. Nora Iuga, decana de vîrstă a tuturor doamnelor poeziei românești, a făcut o succintă trecere în
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
buze și a scos din el o veche melodie iudaică, trezind în spectatorii vrăjiți înălțătoare sentimente de înfrățire între popoare (vă atrag atenția să nu cădeți în cursă: sînt ironică!) în sfărșit liberi... pe Dunăre în jos, pe un mal frumos, pîlcuri de ciuperci prin burnița călduță, cîntînd mergem fericiți ca nomazii la Hundertwasserhaus, (Casa Hundertwasser) care înghite în hohotul ei de rîs pantagruelic tot barocul Vienei. Bem lapte cu rom. Mergem la muzeul Arsenalului, vedem limuzina neagră și tunica cu
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
că și-a deschis portmoneul și a scos din el un pumn de bănuți pentru poeții tineri, îi mulțumim Vienei că ne-a răsfățat cu splendorile ei și lui Helmuth Madritsch care a spus că a asistat la cea mai frumoasă seară de poezie, îi mulțumim Claudiei Nistor că a scris cîteva rînduri entuziaste despre noi pentru revista ,Orizont". Oare de ce doamna Carmen Bendovski, directoarea Institutului Cultural din Viena, nu ne-a onorat seara de poezie cu prezența Domniei Sale. De ce se
Șase poeți români în căutarea unui donator de sînge vienez by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11218_a_12543]
-
întruna: , Două mii de volume sub pat! Imaginați-vă: două mii de poeți columbieni!" A patra secvență. Dineu final, cu câțiva apropiați. Spectacolul sejurului lui Vargas Llosa la București s-a terminat. Mă aflu în dreapta lui și îl văd din profil. E frumos, la cei 69 de ani ai săi. Stă ușor răsturnat pe spătarul scaunului, cu ochii închiși, și ține în mână cupa evazată a paharului cu vin roșu. Simt nevoia să-i mulțumesc, altfel decât printr-o simplă formulă, că a
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
Mircea Mihăieș Când comuniștii, la fel ca și reflecțiile lor în oglindă, fasciștii, au luptat împotriva cuvintelor, ei știau la perfecțiune ce fac. Nu era o bătălie estetică, a ,cuvintelor frumoase" împotriva ,cuvintelor urâte". Nu, era o bătălie între realități. În spatele fiecărui cuvânt se ascunde ceva plin de semnificație. Ceva pentru care poți omorî. Se ascund ambiții, pofte, dorințe, posesiuni. În abstracțiunea lor, cuvintele cad, asemenea pietrelor tombale, peste realități concrete
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
și care desfătându-se totdeodată să ne formeze inimile și să ne abată prin exemple de la viciurile cu care adeseori ne vedem căzuți. Lacuna aceasta ne-o împlinește D. Bolintineanu, poetul care adeseori ne-a desfătat prin versurile sale cele frumoase (...). Cartea se va tipări într-un frumos format, pe hârtie velină, în Tipografia româno-franceză". Din păcate, proiectul lui George Sion nu a putut fi pus în practică. Abia în 1855, așadar, acum 150 de ani, Vasile Alecsandri izbutește să publice
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
formeze inimile și să ne abată prin exemple de la viciurile cu care adeseori ne vedem căzuți. Lacuna aceasta ne-o împlinește D. Bolintineanu, poetul care adeseori ne-a desfătat prin versurile sale cele frumoase (...). Cartea se va tipări într-un frumos format, pe hârtie velină, în Tipografia româno-franceză". Din păcate, proiectul lui George Sion nu a putut fi pus în practică. Abia în 1855, așadar, acum 150 de ani, Vasile Alecsandri izbutește să publice romanul Manoil în noua serie a României
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
să hoinărească de aici înainte cu cortul, să fie hărțuit ca o pradă de vânat. Ceea ce i-a scos din sărite printre altele pe ideologii grandomaniei naziste a fost intuiția lui T.M. care declarase că urâtul nu e separat de frumos, că răul nu e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și o sămânță a bolii, a maleficului, o perversitate a iadului. Până și
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
o sumedenie de formule, testînd tot timpul cîte ceva, mereu cu patos (chiar dacă el se traduce în pesimism și cinism, ca în Gog, de pildă, sau în sequel-ul său, Cartea neagră. Noul jurnal al lui Gog). Povestirile acestea, pașnice și frumoase, se apropie de clasicism prin rotunjimea și armonia construcției (de fapt, sînt simple scheme, îmbrăcate minimal cu un story simplu, cu un declic final, de regulă unul moralizator!), dar și de romantism prin detaliile poetizate și personajele tip(izate). Realismul
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
ajută prea mult în lupta pentru supraviețuire. Personajul, creat cu o doză serioasă de umor absurd, e inubliabil, iar povestea, deși compusă din cîteva detalii și un fir narativ expediat rapid, e circulară, explicită și tradițională. Dar nu mai puțin frumoasă. La final, Orestone e înfățișat ca cititorul cărților anonime, acelea anonime pe care naratorul (instanța naratoare din toate povestirile erijată în ,martor" ocular) nu are timp să le citească, dar care pot ascunde surprize (,Pentru el - Orestone, n.n. - toți scriitorii
Papini and Papini by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11242_a_12567]
-
nume au fost Marbode de Rennes și Baudri de Bourgueil. Extrasele care ne-au parvenit din Epistolae sunt rezultatul unui proces de selecție: interesul lui Jean de Woëvre, bibliotecarul copist, se concentra pe formulele de salut și pe figurile ,stilului frumos", înțelegând să elimine detaliile personale și intime ale corespondentei. În ciuda acestui filtru, noi, cei de astăzi, putem admira anvergură unei dispute amoroase și intelectuale din secolul al XII-lea. Bărbatul utilizează chiar termenul de concertatio (scrisorile 72 și 87), căruia
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
duce la proiecția într-un viitor capabil să vestească lumii regăsirea în seninătatea și pacea începuturilor lumii. Încheiem aceste însemnări despre volumul de debut budapestan al lui Octavian Goga amintind că, în perioada studenției sale, cel care creiona atât de frumos portretul dascălului român, revine în proza sa ziaristică, atunci când imaginea acestui far de lumină este amenințată de intruși și ipocriți. Reacția lui Goga, ca și a colegilor săi, la numirea profesorului Siegescu, în 1910, la Catedra de română din Budapesta
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
în căsuța ta săracă, sărac de bani și de cărți, un cărturar stângaci ai cărui ochi se luminează de scânteile focului sacru, ș...ț Și totuși, pe tine te fericesc eu, fiindcă din viața ta trudită se desface cel mai frumos ideal, singurul care poate călăuzi orice societate omenească: ai fost om de omenie! (Însemnările unui trecător, 1911). Unui asemenea gest, astăzi, ar trebui să-i urmeze și o inițiativă de marcare a locului în care, acum 100 de ani, apărea
Octavian Goga la Budapesta by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/11255_a_12580]
-
Cioran, care, ajuns la Paris, a făcut totul și a negat orice, numai să existe doar în secolul sublim, 18, rămăsese un ardelean, culmea, șugubăț, un chiulangiu... El iubea atât de mult locul natal, încât se sfia să vorbească prea frumos despre el. Aplica legea Regelui Lear în exil. Pe fiica ta cea mai fidelă, pe Cordelia, o iubești ca sarea în bucate. Țin minte că, odată, la Paris, având cinstea de a fi primit de el, îi vorbisem despre un
Ideea de Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11257_a_12582]
-
a unei traume, pornește mai departe, încredințat fiind că viața, oricum ar fi, e bună. Că ți-a murit o perspectivă a lumii tale interioare nu e o dramă, căci oricînd o altă perspectivă se poate ivi. Tot ce e frumos în viață stă înaintea ta, depinde de tine să mergi mai departe. Viziunea aceasta, întețită de mania gîndirii pozitive a omului de succes dintr-o societate de piață, este cît se poate de potrivită pentru crizele de nervi zilnice, pentru
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
și atunci, că te-a văzut într-o oglindă." Așa-i oglinda, gîlgîind de-atîtea vieți, iluzii, minciuni, și cu toate astea uitucă și secretoasă ca Lethe. E farmecul ei, de fereastră a risipirilor - ,și totuși, cîte tinere chipuri, atît de frumoase, au pierit în abisul vreunei oglinzi." Este cruzimea ei, să prindă, nestatornic, între goluri de cristal, traverse dintr-o viață care trece. S-ar crede, din ce-am apucat să spun pînă aici, că Oglinzile e-o carte tristă. Sau
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
constrîngere. Suprema servitute, pe care-o știu prea bine doamnele purtătoare de suliman, a nelipsitei etichete. Doar că Petru Creția nu ajunge la asemenea concluzie tratînd oglinda de accesoriu frivol. Nici pe departe. Și poți să vezi, într-o carte frumoasă ca o poemă (în oglindă) ce profunzimi, ce labirinturi are banalul gest reflex. Obișnuința, nevoia, lehamitea de-a te vedea cum (mai) arăți. Și riscul de-a fi, oriunde mergi, văzut, chiar dacă nimeni nu poate face acea imagine să stea
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
Dumitru Hurubă E bine să privim la televizor, fiindcă de-acolo noi învățăm multe lucruri frumoase și interesante. Cu ajutorul televizorului ne îmbogățim cunoștințele despre lume și viață, despre cum trebuie să vorbim și să ne comportăm civilizat, modest și respectuos față de toată lumea. Astfel, de curând noi am aflat că a ajunge și a căsca în Parlamentul
Pontul Euxin - mâna lungă a lacului Aral... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11266_a_12591]
-
bîntuie și pe ea ,în serile de singurătate cînd privesc căderea nopții". Simte din ce în ce mai des prezența morții în imediata ei apropiere. Tabloul lui Greuze La mort du pčre o face să reflecteze la privilegiul celor care au parte de morți frumoase, înconjurați de cei dragi. Romanul lui Kerouak On the Road exprimînd fuga de o viață stătută, lipsită de spiritualitate, orientată exclusiv spre succesul social și material îi stîrnește o asociație asemănătoare: M-am întrebat, după ultima pagină a cărții, ce
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
amintesc de o anchetă apărută într-o revistă bucureșteană. Nu mai țin minte dacă era înainte sau după revoluție, dar asta oricum nu contează pentru că apartenența poetului la partidul sîngelui albastru este definitivă și totală ca zidul chinezesc sau ca frumoasele brațe absente ale lui Venus din Milo. Ce dacă el, poetul, are un limbaj birjăresc, ce dacă folosește cu dezinvoltură deprinderi suburbane, astea se includ în lista micilor extravaganțe care-i stau bine fiecărui nobil la o adică. Dar să
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
atunci" și cîte altele; am pluti într-o elipsă continuă - o limbă cu găurele ca o dantelă prin care orice cititor își poate trasa panglica colorată a propriei tăceri. Nici nu vă dați seama cît ar putea fi de frumos! ,Frumos, frumos, dar nu se înțelege", spune cititorul nostru, prietenul, vai, și mai ales criticul, și dă cu cartea de perete și o uită în spatele fotoliului. în definitiv un asemenea text nici nu poate fi definit, clasificat, încadrat într-o categorie
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
și cîte altele; am pluti într-o elipsă continuă - o limbă cu găurele ca o dantelă prin care orice cititor își poate trasa panglica colorată a propriei tăceri. Nici nu vă dați seama cît ar putea fi de frumos! ,Frumos, frumos, dar nu se înțelege", spune cititorul nostru, prietenul, vai, și mai ales criticul, și dă cu cartea de perete și o uită în spatele fotoliului. în definitiv un asemenea text nici nu poate fi definit, clasificat, încadrat într-o categorie. ,Ce-
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
umple,/ să inunde coline și lunci, albii secate și rîpe./ înălțați schelele, firul cu plumb aruncați-l la pămînt,/ ademeniți-o, căprioara mea senină și roșcată,/ cu vorbe dulci, cu zîmbete, cu rugăminți aprinse,/ îmbrăcați-o cu ce are mai frumos,/ mai curat,/ mai alb,/ așezați-o în scaun domnesc și-mpresurați-o cu cărămizi/ și bîrne și pietre de rîu.// Să vină materia, chiar de-ar fi s-o-nghită pămîntul/ și bezna,/ chiar dacă regele mic o tot săgetează cu
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
alftel? MP: Mi-ar trebui săptămâni întregi să explic, e foarte greu să știi cum îți vine o idee. În cazul romanului M-am hotărât să devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. În Ecleziastul există o frază foarte frumoasă, care sună așa: ,qui accroît la science, accroît ses douleurs", cu alte cuvinte, cu cât studiezi mai mult, cu atât devii mai inteligent, și deci mai nefericit. Poate că mă simțeam foarte aproape de acest gând. Eu nu mă consider foarte
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]