4 matches
-
unii concetățeni, și-a dăruit talentul și cea mai mare parte din viață orașului de pe malul râului Vedea, fiind, dacă nu greșesc, singurul poet care dedică un volum de versuri localității natale, ca o dovadă supremă de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului by http://uzp.org.ro/alexandru-popescu-tair-poetul-orasului/ [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
de iubire. „Frunzuliță, frunză, frunzuleană, tremuri tu de ploaie și de vînt, dar de-amarul care-i pe pămînt și de plînsul care-mi stă pe geană și de sărăcia-n care sînt și de jalea mea roșioreană frunzuliță, frunză, frunzuleană, tu nu ai nici milă, nici cuvînt.” Aceste două strofe din sonetul „Am venit la tine” pot fi motto-ul întregii sale vieți de scriitor, pictor, profesor și pauper cetățean al unei localități pe care o iubea, o slujea și
Alexandru Popescu Tair – Poetul oraşului by http://uzp.org.ro/alexandru-popescu-tair-poetul-orasului/ [Corola-blog/BlogPost/93016_a_94308]
-
se oprește asupra structurii formale a unor melodii ale genului, fără a neglija trecerea în revistă a formulelor introductive care în limba germană au o sonoritate aparte (în fünf Teile zerrissene Blättchen - Frunzuliță ruptă-n cinci sau Blättlein, Weizen, Roggen - Frunzuleană grâu secară etc.), schițarea atmosferei liric - literare a doinei și creionarea figurii haiducului în doina românească. Abordând desigur lapidar parametrul estetic, cercetătorul definește în linii mari sentimentul de dor subliniind funcția catarctică a speciei doinei. În acest sens, Vincent Rastädter
Doina. O introducere ?n c?ntecul liric rom?nesc by Sanda H?rlav-Maistorovici () [Corola-journal/Journalistic/84071_a_85396]
-
și în cazurile unor formule incipiente din poeziile populare de tipul : „Frunză verde de-afion...”. Astfel de formule incipiente sunt folosite de regulă în poezii populare în care este prezent somnul : „Frunză verde de- afion.../ Toate păsările dorm” (156) ; sau Frunzuleană d’afion, în grădina lui Ion, Toate păsările dorm, Numai una n’are somn (157). Este mai greu de stabilit valoarea semantică a termenului afion în recomandările terapeutice populare de tipul celei atestate în Dobrogea în jurul anului 1900 : „Lin despicat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]