8 matches
-
cu piciorul lipsă. Primul exemplar se caracterizează prin rezervarea benzilor albe late din fondul vasului și prin bordarea acestora cu linii subțiri de culoare neagră. Motivul decorativ principal utilizat, care acoperă aproape în întregime suprafața recipientului, îl constituie o spirală fugătoare. Ca motive secundare, în interspații, agățate de buză sau situate în partea inferioară a vasului, s-au utilizat benzi arcuite simple. Trecerea la piciorul vasului se face printr-o bandă albă mărginită cu negru (Pl. 45/1; 46/1a-b). În
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Cuprins-abia de o minte din miile de minți,/ Tu, stingere/ Tu, chaos - tu, lipsă de viață,/ Tu, ce pân’ și la geniu spui numai ce-i în cărți./ O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme,/ Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme...”. E adevărat că filonul acesta plutonic nu apare în Scrisorile IV și V, dar apare cu toată evidența în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca fenomen individual, nu ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
răpitori [„pe unii ca aceia”] „să nu-i cununați, nici la bisérică să-i primiți și să aibă voie protopopul să-i globească pre fată cu bani 200, iară pre fecior cu bani 4000” - să-i unească prin căsătorie „pe fugători și furătorii de fete”). Pe Dragomir Holteiu 403, zis și Inimă Rea, care - ajutat de alți patru „holtei” - „au răpit și au silit pe o fată fecioară, [...] fata Mariei Văduva”, l-a cununat (în ciuda opoziției fetei) un popă, care apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cătră ritmul troheic care, unită cu caracterul întreg al poeziei, lasă în urmă-i toată propria iluziune dramatică. Declamațiunea acestui ritm troheic cere așadar un avânt estraordinar, care să ni poată reproduce pasionata lui coloare. Însă tocmai acest ritm repede fugător face și mai presantă evitarea acestui tact auzibil, căci e prea ușor ca declamatorul, prin natura jucătoare a ritmului troheic, să cadă într-o dârdâire a picioarelor de viers. Arta va consista dar în puterea rezistenței cu care actorul va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Cuprins-abia de-o minte, din miile de minți, Tu, stingere! Tu, chaos - tu, lipsă de viață, 70Tu, ce pân și la geniu spui numai ce-i în cărți; O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Înălțările alternează și adesea (ca În poemul de firitisire de Anul nou, La Maria) se Împacă pe teren moral. Poetul e din nou bătrîn, adică Înțelept, Părinte. Laudă prieteșugul, pacea, paternitatea și rememorează „delirul tinereții”, văpaia unui „nemernic foc”, „suspinurile fugătoare”, dar fără regret. Grijile lui vin din altă parte: „Soț, tată plin de rane ce Încă sîngerează, Tovaroș bucuriei ș-al timpilor scîrbiți, El, o, soție dragă! el vine de-ți urează: Ani veseli, ani de pace, ani mulți, ani
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bosforul d-unde s-aripează, P-al lor car de roze fragedele zori, Din a cărui undă și-a făcut mirază Bolta azurată, aurînd de flori. Ale sale fiice sînt strălucitoare Ca stelele d-aur rătăcind prin nori; Dulcea frumusețe este fugătoare, Piere ca o rouă dupe dalbe flori. Pe aici domnește blînda poezie Ce din cupa-i d-aur varsă drăgălaș Un prefum de roze și de ambrozie Care-mbată dulce sufletul gingaș. E-ora cînd tresare lina Propontide Sub al
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumină frântă ale fulgerelor spintecau, laserele dumnezeirii supreme, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, Întunecimile fioroase ale nopții Înalte... Și, Între cele patru hotare ale nesfârșitului, Întinderile oarbe tremurau cu răstimpuri scurte de Întuneric și lumină albăstruie, sub licăririle fugătoare și iuți ale focului ceresc... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pământul Înfricoșat se cutremura nemernic, până În cele mai ascunse temeri ale sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitor prin Întuneric, ca niște imense
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]