52 matches
-
la ora șase, nu?ť Era binecuvîntarea lui de fiecare seară, vezi, totul este ca mai înainte, noi doi ne-nțelegem ca și pînă acum, simțind în gît un nod, iar în suflet pornirea de a-mi ascunde capul în fulgarinul lui albastru..." (p. 72) Romanul Gerda este un Bildungsroman postmodern, povestea copilăriei și adolescenței naratorului (re)trăită din perspectiva sincopată, mereu surprinzătoare, a unor flashback-uri ale memoriei. O viață aproape banală (așa pare din tonul egal al povestirii, pentru că
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
gura actorilor, caracteristic dublajului epocii; Céleste Holm, prietena lui Margot, ajunge la teatru pe un fel de alee rezervată artiștilor. Ca în fiecare seară, o întîlnește în ploaie, rebegită de frig, pe Eva Harrington. Eva e îmbrăcată discret, poartă un fulgarin și o pălăriuță. E o admiratoare ferventă a lui Margot. Céleste Holm a mai văzut-o de sute de ori pe la teatru, e obișnuită cu prezența ei. Dar în seara asta, văzînd-o pătrunsă de frig, i se face milă de
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
dragoste: " Ochii mei miopi căpătau, de îndată ce el apărea, o acuitate extraordinară sau poate dorința de a-l vedea dădea aerului o transparență de lentilă, astfel că îi puteam distinge și ridurile dimprejurul ochilor mijiți de lumina tomnatică și pata de pe fulgarin. În scenariul meu ar fi trebuit să-i ies înainte ca din întâmplare, cu dezinvoltura femeii bine coafate, și să-l însoțesc o bucată de drum. Zâmbetul lui de întâmpinare, strângerea de mână și umerii noștri alăturați o clipă în
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
holbat ochii și a scăpat telefonul din mână. Părea de a dreptul siderată, nenorocita dracului, deschisese gura pe jumătate și vroia să spună ceva. Semăna cu un pește, atât și nimic mai mult. Un pește cu poșetă pe umăr, în fulgarin și cu telefon mobil. Am lăsat capul într-o parte și i-am zâmbit, m am apropiat și mai mult de ea și i-am șoptit în Babilon am ascuțit creioanele, curvo, iar tu habar nu aveai, iar Durerea și-
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru ultima oară traversând strada, zgribulit de ploaie și cu gulerul fulgarinului ridicat. S-a auzit un zgomot. Trebuie să deschid ochii. — Bună ziua, Cassandre. — Bună ziua, doctore. — Totul bine? Totul e bine. Mă bucur s-aud asta. Intră, te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore, În ființa mea se deschide o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
O femeie gravidă, vrea să păcălească și să intre prin față, dar vigilența Înfometaților este o lecție aspră de viață: nu numai că nu o lasă, dar unul din ei, un bărbat sfrijit, cu o față de papagal, Îmbrăcat Într-un fulgarin care-i acoperă chiar și Încălțările, Îi dă un șut În fund, ,,convingând-o,, să renunțe. Din când În când coada se mișcă Înainte și Înapoi, flux și reflux, gemând de disperare și neputință. Foamea zgâlțâie din temelii trupurile ciuntite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
te puteai Întîlni cu vreun corupător de minore sau cu vreun falsificator de bani Încă necondamnat. În această lume, Îți petreceai timpul (căci trebuia să ți-l petreci Într-un fel) intrînd dimineața În vreun cinematograf, alături de alți oameni În fulgarin, iar seara stînd acasă și citind, pînă tîrziu, Magazinul de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nu știu cum să fac să mă conectez la o sursă de veselie. Un lamento prelungit e ca o călătorie În deșert. Dacă În această confesiune incontinentă nu apare din cînd În cînd bufonul să-și facă tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
jumătate de felie de tort, lăsată de cineva prea ghiftuit ori prea nobil - așa ne Învățau mamele noastre pe vremuri că e frumos să lași totdeauna o bucățică În farfurie. Ce tîmpenie! - și se strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
haine și pe holda din apropiere, probabil că așa era în scenariu, ca locul să fie o parte arat și semănat chiar dacă anotimpul nu îngăduia aceste lucrări acum în prag de iarnă, vântul parcă se oprise și el, sclipeau doar fulgarinele, fâșurile, hainele de piele și obiectele de tablă sau cu ceva metal în compoziție. Un aeroport din apropiere mai lansa sau primea avioane pe pistele sale însă nu se auzeau zgomotele motoarelor puternice, se zăreau doar luminile intermitente de poziție
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
-mi o problemă și eu o să o rezolv. Cu sentimentul plăcut al continuării ritmului din noaptea trecută și al diferitelor ei succese și realizări, m-am dus la Mercutio de unde am cumpărat patru costume, opt cămăși, șase cravate și un fulgarin elegant Toate astea așteaptă intervenția croitorilor de lux, înainte de a fi transferate la hotel. Până și cravatele par să aibă nevoie de ajustări. Cost: 3 476, 93$. Am plătit cu o carte de credit americană. La Limo Rent pe Third
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau chiar și cele închiriate, ca asta de aici, cu faianța ca mii de oglinzi, cu țevăraia ruginită, cu perdeaua de la duș boțită ca un fulgarin uzat, te poartă înapoi cu douăzeci de ani și te fac să te întrebi dacă timpul a trecut cu adevărat... Mersul înseamnă suferință, statul în picioare înseamnă suferință, statul jos înseamnă suferință. Perseverența provoacă suferință. De vină o fi băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în primăvară, abur de prunc de curând alăptat, răspândind în răsfățul lui mireasma mamei mustoase, cu țâța mozolită, abur de Lume atunci născându-se, umplându-se de minuni abia înmugurite. În capătul aleii, spre stația tramvaiului, un bărbat, într-un fulgarin alb, cu ochelari de orb, sprijinit de stâlpul becului cu neon, cânta ceva la o muzicuță. O melodie șoptită, aproape neauzită, tăcută, ghicită mai mult doar după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că vine micuții la Nea’ Nicu și ce să le dea omu’? Portocale și pupici!“. Ceapa poloneză putea stârni unuia ca mine, pornit pe reverii, și iluzii mediteraneene. Nu îmi încăpuseră cepele în servietă, așa că două le vârâsem în buzunarele fulgarinului. Abia în stație, așteptând troleibuzul, am văzut că îmi lipsea o ceapă, cea din stângul. Mi-o furase probabil garderobiera sau, cine știe, îmi căzuse și o pierdusem pe drumul spre stație. Într-un acces de revoltă, m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mine, încercând să-l țin cât mai drept, așteptând o mașină care să-l ducă acasă. Mă cuprinsese pe după gât și tot voia să afle de ce mi-am tuns pletele și nu mai port cercei. Încerca să-mi salte fulgarinul și să mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de pași. Aș putea să-i vorbesc. Uneori, țintuiți locului, ne privim, ne scrutăm ca și cum ne-am saluta, facem aproape simultan aceleași gesturi: privitul ceasurilor, de exemplu, sau răsucitul de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare pe lângă ea un bătrân într-un fulgarin alb, cu ochelari negri de orb, cu mâna întinsă în care ține un toiag alb, despicând aerul, pipăindu-și înaintarea, ducându-se spre bucătărie. Va asculta cum orbul discută ceva cu o femeie, poate chiar cu Veturia sau cu ochelarista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat înainte să atingă șaizeci de ani. Toate s-au regăsit însă alături de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și a-i vorbi, deși asemenea lucru părea cu neputință. Când ajunse la colț, fata traversase pe celălalt trotuar. Numai că, între el și ea, se afla acum un alt om, un bărbat cu o înfățișare familiară, îmbrăcat într-un fulgarin negru. George își dăduse seama, cu o indiferență care-l făcuse aproape să leșine, că acest alt om era el însuși, și că dacă și-ar întoarce fața și l-ar privi, ar cădea jos, mort. Se întoarse și alergase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ciocănitul timid al părintelui Bernard, care se află la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese pe dată, sfârșitul bătăliei dintre George și Rozanov. Rozanov repetă, pe un ton mai liniștit: — Ieși afară, pleacă! George purta un fulgarin negru, ca și alter ego-ul său. Gulerul fulgarinului era încă ridicat, așa cum fusese când intrase înăuntru din ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la ușă. Bătuse de două ori, apoi intrase. Văzu, și înțelese pe dată, sfârșitul bătăliei dintre George și Rozanov. Rozanov repetă, pe un ton mai liniștit: — Ieși afară, pleacă! George purta un fulgarin negru, ca și alter ego-ul său. Gulerul fulgarinului era încă ridicat, așa cum fusese când intrase înăuntru din ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fulgarin negru, ca și alter ego-ul său. Gulerul fulgarinului era încă ridicat, așa cum fusese când intrase înăuntru din ploaia ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era cufundat într-o liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cameră murdară, dezordonată, de care Alex își amintea că fusese cămăruța jupânesei. Alex se gândise cu ușurare „Da, asta e!“. Apoi, privind din nou, își dăduse seama că încăperea nu era cea pe care o cunoștea ea. George își scoase fulgarinul negru. Purta unul dintre costumele lui ușoare, cadrilate, cu vestă, și astăzi își pusese o cravată și își pieptănase părul. Capul lui avea din nou înfățișarea lucitoare, briantinată. Își scoase haina și rămase în vesta cu spatele din satin lucios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frustrarea și să-i usuce lacrimile. — Bine, spuse George, conștient de tumultul emoțiilor ei. Mă duc. Și când vine Ruby cu cafeaua, poftește-o să ia loc. Mi-ar face plăcere să știu că luați o cafea împreună. Își înșfăcă fulgarinul și haina și ieși din cameră. George coborî în grădină pe ușa din spate, dar nu se alătură „intrușilor“ care stăteau afară, pe lângă „Papuc“. Nu o putea zări pe „aia mică“. Se opri lângă garaj, privind în grădină. Adam, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acele momente, oferea un spectacol ce merita să fie urmărit; părea chipul unui actor de tragedie, care exprima nehotărâre și totodată, o profundă emoție, pentru ca după aceea să se însenineze, devenind o față rotundă și binevoitoare. Își purta pe braț fulgarinul și haina. Lăsă fulgarinul în iarbă, își îmbrăcă haina, pe urmă își trase încet și fulgarinul pe el, continuând să privească în grădină. Pe chip, îi revenise ceva din expresia pe care Alex o considerase „îngâmfată“. Pe urmă se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]