247 matches
-
Amestecul de suprarealism francez, psihoanaliză freudiană și marxism - care "iluminează" înțelegerea autorului - a lăsat urme asupra marginii noastre de Europă. Valorizarea duhurilor culturii, productivitatea fantasmelor, iată unul din rezultatele încurajatoare ale acestor amprente. Prezentul și trecutul se unesc într-o fulgerare, iluminare. Să nu uităm că iluminarea e geamănă cu orbirea. Iluminările, priviri către noi înșine. A citi între ruine Dar Iluminările sunt și străluciri pornite din miezul unor opere fundamentale către cititor. Stanțe teoretice și filosofice inventate, de pildă, pentru
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
Ca cu același suflet din nou ăă reapară, Migrației eterne unealtă de ocară? Nimic, nimic n-ajută - și nu-i nici o scăpare. Din astă lume - eternă ce trecătoare pare, Gonit în timp și spații, trecând din formă în formă, Eternă fulgerare cu inimă diformă, De evi trecuți ființa-mi o simt adânc rănită, Pustiu-alergătoare, cumplit de ostenită... Și-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stâncă Spre culmea morții mele ridic ș-ast’ dată încă. Ș-ast’ dată? Cine-mi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
Doina Uricariu Îmbrățișarea Își mângâia ușor pânza acoperindu-i gâtul în crețuri mici și harnice să-mbrace pielea caldă, și degetele coborau spre umeri, și-n fulgerare peste sâni treceau, se mângâia și ațipea în el astfel iubindu-se ori măsurându-și blând singurătatea. Pe vremuri greul era dus în saci, o cobiliță ca un jug ținea pe umeri balanța, pârghia în echilibru grumazul, carnea roză și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
spune că actorii s-au retras de pe scenă cu torțe aprinse printr-un tunel deschis sub cușca sufleurului și-n nopțile încremenite de iarnă se aud voci repetînd o scenă de dragoste prin labirintul de tuneluri al Sibiului vechi în fulgerări de reflectoare subterane și uruit de decoruri în schimbare întîrzie s-apară-n premieră Cisnădioara Pe un munte izolat de lanț cetatea Cisnădioarei arde-n soare ca o vrăjitoare pe rug - pe cărarea șerpuind în sus i-adulmec secularul abandon în oasele
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
răpus, începu să gâlgâie prin toți porii deschiși acum spre scăpare, spre scăparea cărnii. O întorsătură ca de hergheliu, apoi un salt rostogolit, fură deajuns pentru ca acel care fusese înlănțuit în cazul până acum să devină stăpân și într-o fulgerare, călău. Gicu ridică de jos tesla pe care Năsturel o lăsase ca nefolositoare și făcând din miezul rărunchilor hac!, ca și când ai avea să despici un nod care se ține prea înverșunat de mijlocul lemnului, sparse țeasta care se ivi în
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
poetică rezonează cu lumea înconjurătoare, simți pulsul Vieții și al Universului. Dezvăluie gânduri și tăceri care scapără întrebări rămase fără răspuns, ori concluzii dureroase: “Când nopți de dor se duc topite/ Luând văzduhul pe copite,/ Cu strălucirea lor rotundă// Ca fulgerarea din secundă// Când sufletul plecat în sus/ Cu însemnări luate-nseamă/ Din când în când, cu-aceeași teamă,// Când soarele-n nehotărâre/ Trece mereu ca o târâre/ Pe bolta cerului ce are/ Și coborâre și-nălțare...// Atunci întreb: “Cine m-anină
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
certe gînduri matrimoniale, dar și tînărul Natl, măcelar și fiu de măcelar. Acest din urmă amor are ceva de predestinare, din momentul tulburătoarei întîlniri nocturne nevorbite, ea în fața geamului spart de la mănăstire, el în stradă. Această întîlnire a fost o fulgerare reciprocă, ce le-a marcat viața. Persida renunța la Codreanu, neuitîndu-l pe Natl. Mai tîrziu se întîlnesc, isi vorbesc, dar dragostea și-o mărturisesc după o vreme. Și, deodată se naște, ca hăul, dramă. E o dramă născută nu atît
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
mea-n smarald./ Metalul strălucește pe tăietura apei/ Curgînd din umbră-n umbră pînă la dispariții./ Cu fruntea lovind sarea mă-nversunez./ Vibrează insomnia pe metereze înălțate din oase,/ Clopote învăluiesc joc și tăcere./ Omul simte că lumea e o fulgerare în cenușă,/ Numai cucul într-un vis de copil cheamă/ Fecioara să se-nfiripe din nămeți./ Vuiește monstrul la porțile cu lame/ Și vocea-i sugrumata ar vrea să fie o intrare/ Pentru tot ramul pregătit de muguri." (Cîntă în
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
pe care Mephistophilis i-o înmânează lui Faust, spunându-i: „Uite, ia de citește Cartea asta bine (îi dă o carte). Repetarea ăstor rânduri aur dă,/ Iar pe pământ trasând ăst cerc vrăjit/ Se va porni potop cu trăsnet, tunet, fulgerări;/ De trei ori aste vorbe de pronunți evlavios/ Îndat-oșteni armați se vor ivi/ Dispuși să facă ori- șice-ai dori” (V, 152-158). În viziunea lui Marlowe, aceasta ar fi Cartea (neapărat cu majusculă) supremei cunoașteri magice. Despre ea, însuși Lucifer e
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
frământare! Acum sunt jar aprins,și totuși rece... Sunt o zăpadă,sunt o ploaie, un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară,braț deschis spre câmpul tău. Sunt râsul,bucuria Ta; Sunt plânsul-rechemarea Ta. Sunt o Odă în simfonia Ta. Tu,România ? Tu,ești
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
diverse competiții, unde ați și fost premiat. Credeți că poezia și/sau proza dvs. are ceva special? Nu, depinde din felul cu care reușesc să reprezint senzațiile mele, să exprim prin cuvinte lumina aceea care mă inspiră. Poezia este o fulgerare și un mijloc. Pentru final vă rog transmiteți un mesaj cititorilor revistei ZEIT. Aș dori în primul rând să-i salut cordial pe cititorii revistei Zeit și nu doar să-i invit să citească revista și literatura frumoasă cuprinsă înauntru
LUCA CIPOLLA – UN ITALIAN CE SE EXPRIMĂ FOARTE BINE ÎN ROMÂNEŞTE [Corola-blog/BlogPost/93656_a_94948]
-
pierdut, iar Odiseu rămâne captiv până la capăt mărilor sale neliniștite. Finalul poveștii aparține martorilor, slujitori ai obiectivității, aduși în scenă nu pentru un spor de lumină, ci tocmai pentru a dezminți orice pretenție de a găsi o explicație lucidă unei fulgerări ce vine din spațiul necesității absolute. Așadar cinci povești, cinci căutări, cinci formule. Ținta lor este misterul îndrăgostirii ce se întrupează neașteptat în întâmplările aparent mărunte ale vieții, rămânând însă de fiecare dată intangibil. Însă nu spre a-l elucida
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
Gellu Naum, în operă, și în viață, nu s-a dezis nicicum. Un suprarealism ca un coridor, cu întîmplări-descoperiri și cu imagini asupra cărora nu ai nici un control, altul decît acela că le stai în cale, sau că dau, cu fulgerarea reveriilor, peste tine. Culoarul somnului, din 1944, cu un portret de Victor Brauner, e introducerea, condensată și bruscă, în această estetică a visului și a coșmarului. Nu e locul aici să apăs importanța obiectului ephialtic (de la ephialtęs, coșmar) în poezia
Ce-am mai putea visa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7051_a_8376]
-
și mai mult uitătura, [...] descoperă, nu fără uimire, spatele și ceafa unui bărbat îmbrăcat în bundă și așezat la odihnă pe o buturugă. Nu-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o fulgerare, făcându-l să se cutremure, da, totul se sfârșește aici, în acest stâlp de lumină, femeia și pruncii au rămas în urmă, în negura vieții, iar el a ajuns aici, în lumina morții. [...] Când mai are de făcut câțiva pași
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind un cer negriu. Totul se roti prăbușindu-se fără să-l atingă, jucând în fulgerări orbitoare, scăpărând în revărsări de sânge, în irizări și reverberații sonore adunate în izbiturile unei inimi care se-ncăpățâna să trăiască bătând din ce în ce mai puternic, din ce în ce mai plină de voință... CAPITOLUL 14 Cerboaica venea spre casă încet, istovită. Istovită și puternică, purtând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fie înțeles și, dacă se poate, ajutat să ajungă iar la Piatra Domniței. Ilinca se uită într-un anume fel la Bărzăun, apoi amîndoi la Virgil și toți trei la Vlad. Dar toate aceste priviri s-au succedat într-o fulgerare de secundă. În ochii fiecăruia fu descoperită înțelegerea necesară pentru a-l primi și pe actor în grup. Gata, nea Petrică, luă cuvîntul Ilinca, s-a făcut!... Ne-ai convins că ții cu noi și ai noroc că ne ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
orfice celebrează muzica, magia ei de a metamorfoza lucrurile, făpturile, universul în inefabil, ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acest fund, cu care de abia a făcut cunoștință. Își obligă simțurile să calchieze imagini pornografice pe fundul ăsta bombat și fără perso nalitate. Fundul nebunei devine singura entitate cu care relaționează real, cea care produce în creierul lui o fulgerare modestă. Cade cu fața pe spatele nebu nei și amândoi rămân nemișcați. Trece un minut, târând după el niște lanțuri grele, de oțel, de care stau legate câteva mii de ceasuri de buzunar, defecte. Ai terminat? Vocea nebunei s-a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de masă bogată/ cine pe ea n-ar da viața lui toată!" (melting pot la hotel pasteur). Motto-ul poemului este, la rândul său, parodic-intertextual: "al nostru tânăr la paris învață/la gât angoasei cum să-i lege nodul". Unele "fulgerări" amintesc de hai-ku - de exemplu, afiș ("o pendulă abandonată/ iese dintr-o pubelă verde / 30 centimes par appel/ le temps ne compte plus") sau satiră. duhului meu. ("lângă mairie des lilas/ o blondă/ traversează pe roșu"). Alteori, jocuri de cuvinte
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
ci ele, cuvintele aforismului, sunt tocmai ideea, mesajul în cauză, de felul substanțialului. După lectura celor două cărți de aforisme, „Stropi de înțelepciune” și „Gânduri diamantine”, ale ilustrului pedagog și scriitor Vasile Fetescu, ni se dezvăluie însuși aforismul fulgurare și fulgerare autoritară, cu amprenta de caracter a autorului. A da, ca autor, la iveală un aforism înseamnă de fapt a te da: întreg, fără de rest. Înseamnă să cioplești în cuvinte până la gând, până la temelia ființei tale proprii, ca om. Întrebarea la
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ajuns aici?” - l-am întrebat eu cu mare greutate. Nu eram obișnuit să-i zic pe nume. „Povestea-i simplă. Când am primit comunicarea pe care ți-am transmis-o și ție, mi-a trecut prin cap așa ca o fulgerare: Să știi, Filipe, că nu-i a bună! Din inamici prieteni și tovarăși de luptă... Schimbarea prea-i cusută cu ață albă. Ăștia ne iau prizonieri. Nu ne lasă ei cu arma în mână. Și primii care vor fi luați
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lase câteva minute pentru a mai da câteva boabe în poartă. Atunci îl certase pentru modul lui de exprimare. Ce mamă rea putuse să fie! Așa auzise și el, ce putea ști un copil... Și într-o clipă, ca o fulgerare, i se păru că unul dintre participanții la joc e chiar Răducu. Nu mai așteptă nici un răgaz. Alergă îl cuprinse în brațe, împiedicându-l să lovească mingea care îi fusese pasată. Răducul meu, dragule, ce dor mi-a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
simple amăgiri, tertipuri fără fond... sperând că astfel voi reuși să alung gândul insistent ce mă urmărea ca o umbră răutăcioasă. Revenind În camera unde Îmi petreceam majoritatea timpului, scriind și răsfoind tot felul de cărți, am realizat Într-o fulgerare de secundă că motivul real care a adunat În mine atâta tensiune, zbucium și chiar revoltă... era cu totul altul. „De ce a trebuit să plece?” Și doar m-a avertizat că „ea” a vândut totul la Ploiești și s-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
momentele de groază trăite de poetul Mihai Eminescu care a fost internat cu forța În ospiciul de la Mărcuța de către „măcelarii” culturii din vremea respectivă. Cum a fost posibil? „ O, Doamne, Doamne!”, Întocmai cum o făcuse poetul, Într-un moment de fulgerare conștientă, În fața lui Vlahuță, Înainte de a deveni cetățean al tainei, adunând În acest suspin, el - sinteza Întregii lui vieți, noi - durerea unui plâns și-un număr infinit de chinuitoare Întrebări.” La rubrica “Poesis”, Vasile Sevastre Ghican apare cu un ciclu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]