104 matches
-
sinucis, vecinii au luat seama că erau prea multe coincidențe, lui Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor. Delia rămăsese în casă, ciudat că nu-și luaseră rămas bun chiar în ușă, dar oricum era aproape de el și a
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge viu pe fața-ntunecată, Iubirea, ca un bléstem fulgerat, Pe frunte-n miezul nopții mi se-arată. Pârjol în suflet, ghețuri în cuvânt, Sori tineri, din trecut, îmi bat în față, Cu ei de mână, mă trezesc cântând Și toate mările din jur mă-nvață Să trec așa, orbecăind
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Ca în poezia lui Arghezi
Poezia - scară spre cer by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11792_a_13117]
-
cer, făcu o cruce mare și șopti cu evlavie: - Iartă-mă, Doamne, că nu știu ce fac. Mai roti trei cruci, scuipă pe dracu' în stânga și dreapta, după care începu să vâslească agale, agale, cu grija de a nu tulbura somnul femeii. Fulgerat, căzu apoi cu capul în pernă, ca un pietroi aruncat la fundul mării. Se trezi într-o gălăgie infernală: - Dormi, lighioană, dormi, Cristoșii și sfeștania mă-tii de muscal. Ce caut eu goală în maghernița asta?... Pantofi să te faci
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
prolifică la revista „Azi“ (nr. 3-4/mai-iunie 1932), decisă a depăși reticențele debutului din urmă cu patru ani. Un stimulent,cu totul imprevizibil, primește din partea lui Al. Philippide, recunoscut ca o autoritate în perimetrul poeziei, după succesul înregistrat cu Stânci fulgerate, primite entuziast de critica epocii, repede așezat valoric în apropierea lui Arghezi, a lui Ion Barbu. La rubrica „Însemnări“ din „Adevărul literar și artistic“ (7 august 1932), maestrul întâmpină favorabil noua mlădiță: „Ne-am plâns de multe ori că tânăra
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
ce zici ? / Să aibă rost și florile în lumea crudă. Desprind câteva versuri memorabile a căror formulare poate rămâne ca o iradiere de multiple sensuri : Searată încă cerbi cu muntele pe nori (Rostul luminii); Nopțile de veghe miau devenit nopți fulgerate (Noaptea când Dumnezeu scrie poemul); Toamnă , șlefuitor de neguri, risipitor de stele / înfrigurată clipa din viața de maidan / Redă copilăriei dezmoștenitul han. (Invocare); Este Crăciunul. / în miez de noapte,/ La marginea lumii, disperații / întreabă într-una, / întrerupându-și rugăciunea în
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
eseu, pamflet, publicistică: „Incursiuni în fantastica realitate” reportaje-Editura Eminescu „Aventurile lui Paparuda (proză pentru copii), Editura Călăuza „Ghinda și sabiadocumente Editura Călăuza v.b. „Luceafăr din lacrimă”eseuri și pamfleteEditura Signata „Tresărirea Focului”Jurnale de idei ( vol I) idem „Magnet-ferestre fulgerate, Blitzende Fenster” - poesie, proză, eseuri, ediție rom.-germană - coautori Magdalena C. Schlesak și Robert StaufferColecția Provincia Corvina „Tresărirea Focului Jurnale de idei vol IIEditura Corvin ( 500 pagini) „Cartea întâlnirilor”, ( publicistică culturală) vol I editura Polidava ( 500 pagini) „A doua carte
Opera editată. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
care nu trebuia decît să păstreze ceea ce neștiutorul îi dăruia zilnic".) Și, astfel, într-o bună dimineață, bătrînul servitor, constatînd că stăpînul său nu mai apare, sparse ușa zăvorîtă și descoperi ceva de neînțeles: "Stăpînul său, adevăratul său stăpîn, stătea fulgerat, cu privirea sticloasă și țintă la chipul clocotitor de viață din oglinda criminală. Omul din cristal se mișca, făcea gesturi clare, apoi hohoti perfid, se desprinse de sticlă și dispăru. Cînd servitorul se trezi din leșin, în odaie se răspîndiră
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Citește mai mult Singurătate Privești în gol, în înserare,Când cupa dorurilor plinăți se revarsă cu-ntristare.Privirea ta, demult, seninăSe zbate palidă, cum cearaTopindu-și trupul, dă lumină.Ești singură în înserare,Afară
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
simți o-nfiorare.Un cânt răzbate în surdină.În inimă se lasă searași în privirea fără vină...Arzând mocnitArzând mocnit, ca focu’-n sobă,În care-ai pus un lemn crăpat,Amarul eu îl pun în vorbă,Un plâns se iscă, fulgerat.Ca frunzele îngălbenescDorințe-aprinse prea târziu...... XIII. CÂNTEC PĂRĂSIT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. Cântec părăsit M-ai ocolit pân’ m-ai lovit Ca grindina în seri de vară, Azi sufletul îmi stă să
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
și lângă ea murise și lăstunu, e doliu peste tot, și-n catedrală, trag clopotele de la ora două și lumea cu privirea goală-abisală adună în pumni lacrimi de rouă, lebăda cea neagră a murit și a murit cu-n sunet fulgerat lăstunul însăși n-a mai fost iubit de lebăda cu gâtul săgetat, în tot ținutul vestea s-a întins, de vreți să știți, regele a aflat și-a dat ordin care s-a extins și doliu s-a pus peste
LEBĂDA CEA NEAGRĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381675_a_383004]
-
nici o formă, să-și mai revină... Recipientul azvârlit zboară în capul unui puber ambițios, tânjind la performanțe, ieșit cu skateboard-ul pe aleea ușor în pantă. Extrem de preocupat și plin de zel nu observă bolidul ce se-ndrepta spre dânsul. Fulgerat, dispare într-o clipă din peisaj, prăbușindu-se pe caldarâm! Picând subit nu mai apucă să bată cupa c-un amic ce-ndemna spre terenul de baschet aflat în zonă. Ba, mai mult, căzând, își împiedică prietenul să-și finalizeze
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
toată lauda și imnul turiferarului, atunci când vrea, Mateiu; un pisc altissim desemnând, de altfel, și numele de stirpe, Negoianu, al incalificabilei Sultana. Și ce perversă-i ironia lui Mateiu (sau - cine știe? - poate că a sorții!). Căci, între "turnurile" astea "fulgerate" (care, la Tarot, nu vor să zică decât "ruină", "deznădejde", "suicid"), printre atâtea "măguri" și "negoiuri" în paragină, și mai presus de ele, nu se ridică, "oblu, berbecește", decât un singur "turn" îndeaievea (fie și dacă-ntors cu josu-n sus), pe
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
care își arondează existențialul. E o melancolică risipire în orizonturi îndepărtate ca un soi de probă inițiatică pe calea unei evoluții spirituale: Am fost călător în Asia / și poate n-am să mai fiu, / lung mă priviră oamenii / sub zări fulgerate. / Am fost călător în Asia / cu anii mei tineri, / odată cenușa uitării / va dormi peste toate. / Și totuși, acolo departe / vîntul îmi poartă chipul, / lumina ochilor mei / îmbogățește azurul; / peste munții înalți, peste ape, / unde umbra-mi trecu, / cuvintele mele
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
mondial) vor fi suficiente doar câteva persoane! Uneori mi se pare că scrisul îmi aduce ceva în plus; spre exemplu, dacă nu aș fi scris anumite idei nu le-aș fi dus până la capăt (în măsura în care ele sunt duse), rămânând pure fulgerații ale gândirii ce aveau să cadă în uitarea trecutului. Acest spor de idei (sau la idee) pe care-l aduce scrisul poate da seama de sensul tare al scrierii pentru sine. Dacă evoluția tehnicii ar ține de satisfacerea nevoilor omenești
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Liniștește-te, omule! - a strigat în timp ce se lupta să i descleșteze mâinile... Cum o îndrăznit neisprăvitul ista să-mi spună mie: „Măi nea Costache?” Anafura și grijania mamei lui! Ieși!! Până nu te sugrum, baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fusese cu atât mai interesantă cu cât, la îndemnul Herei, Semele îl roagă pe Zeus să i se arate în toată forța și splendoarea zeiască, iar acesta, orgolios, apare într-un nor de foc, ceea ce face ca Semele să cadă fulgerată și să-l nască pe Dionysos prematur. Mai interesant devine mitul imediat după aceea. Zeus ia copilul și-l adăpostește în propria lui coapsă, de unde, la termenul stabilit, se naște nevătămat. Mai apoi, ca să nu-l recunoască Hera, îl îmbrăcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a inversat rolurile pe care le aveau Va și Marința, În culmea fericirii profesoara de geografie executa ceva nou pentru Va și În același timp nemaipomenit și nemaiîntâlnit de către acesta În mica sa experiență. Deodată, băiatul s-a mișcat ca fulgerat, a simțit străpezirea de care uitase, s-a desprinse de raiul pământean de deasupra sa, Îl cuprinse frica, supărarea și avea lacrimi În ochii ce exprimau neputință și frustrare. A rămas foarte impresionat să constate că Ildiko nu s-a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
roșie // ce-i drept e nevoie de încă două-trei răsuflători / în Templul Literaturii / altfel ar fi bun de trecut printr-un incendiu / magnificul edificiu / drept e // deșteaptă-te bătrîne / pune-ți palmele la gură / și strigă din toți bojocii - / ca fulgerată se umple curtea neasemuitului Domeniu / al Literelor/ de mîrțoage care mai de care mai dichisite / hrănite cu jar / încălecate de jochei fercheși / în același timp antrenori arbitri sportive și grăjdari - // iată-le izbind cu copita gazonul / și nechezînd arse pe
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
Mihai Zamfir La Philippide, monotonia tematică se corijează prin desfășurarea unei palete multicolore de mijloace stilistice, prin introducerea unei fericite dezordini lingvistice, imagistice și prozodice. Tehnica autorului pare desăvârșită încă de la primele poezii. Aur sterp și Stînci fulgerate demonstraseră neobișnuite disponibilități pentru figurile fonetice, legate de prozodie; în marile poeme din Visuri în vuietul vremii și Monolog în Babilon, pe primul loc urcă figurile sintactice (enumerările, în vaste enclave descriptive), avînd drept scop ultim hiperbola complexă. Prima poezie
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
de ultim reprezentant lucid al umanității. Nici în Promontoriu, poezie închinată definirii poeziei, autorul nu se poate detașa de obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv în ultimele două volume. După invocări arzătoare, Divinitatea a rămas mută; Philippide respinge consolarea religiei și se va afla mereu, conștient, față-n față cu neantul. Începînd cu poezia Fereastra, angoasa solitudinii și a sfîrșitului
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește atmosfera din primele două volume, Aur sterp și Stînci fulgerate (1930). Frecventînd ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut să găsească numitorul comun al acestor valuri istorice succesive, să construiască pe cont propriu un fel de esență a poeziei; și asta într-o limbă română a
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
filozofică - teatrale și retorice (Izgonirea lui Prometeu); dar înregistram și o capodoperă, Priveliște, model de poem fals romantic, unde întristarea din vocea personajelor devine subtilă plîngere universală pe tema fugii fără speranță a timpului. În al doilea volum însă, Stînci fulgerate, poemul epic amplu pe temă filozofică va ocupa deja un loc central (Ceasul greu). În spațiul ultimelor două volume, compuse aproape integral din piese antologice, poemul amplu ajunge formă de bază. Cîteva piese pleacă de la sugestii culturale explicite (peisajul coșmaresc
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pentru nemernicia gardianului - și rușine că purta demnitatea de om. Un bătrânel cocârjat, slab ca o scoabă, o țâră de om, care de-abia Își mișca picioarele, rămăsese În urmă. Gardianul l-a croit cu o cravașă pe spinare. Ca fulgerat, bătrânul a căzut la pământ. Am Închis eu ochii de durere... Cel căzut era poetul Radu Gyr. Chinurile Îi mâncaseră tinerețea. În priveam cu ochii În lacrimi. Cum puteam săl ajut? Rugându-mă: și sus pe crucea crâncenă, pe care
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
Călugărul din poartă-i adormit Cu cheia spânzurată lângă broască. De zeci de ori străinii au lovit În lemnul surd, și poarta nu se cască. Dar ce să-ncapă-n schit atâta turmă Cu-atâți ascultători, câini și măgari! Plâng, fulgerate, oile din urmă Și prinse-n drum de secetele mari. Baciul Isus și-apostolii ciobani, Scârbiți de slava ce-o dau vieții vecii, Au pogorât, ca-ntr-alte mii de ani, Să pască oile, măgarii și berbecii. Poemul a fost publicat întâia
Corecturi în reeditarea poeziei argheziene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11209_a_12534]