140 matches
-
la Concursul de Creație „Dumitru Mitrana”, ediția a III-a; Ciodin Era înainte de Crăciun. Nu știu de ce, dar iarna din anul ăla se cam nimerise fără zăpadă. Totuși în ziua aia , soarele nu se arătase deloc. Ba parcă încercase să fulguiască un pic, mai de dimineață, dar până la urmă, spre seară, se lăsase un frig uscat. Ciodin tocmai adusese un car de lemne, mai mult creci . Le tocase cu barda și le stivuise sub o șiră de paie să le aibă
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1407430243.html [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
Să îți fiu fulg, tu fulga mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun la vreme rea... Tu fulgul tandru, drăgăstos, Ne vom iubi și vom cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Doliu_alb_peste_oras_grupal_romeo_tarhon_1391157028.html [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
mea, Dansând să ningem mătăsos, Eu cel mai cel, tu cea mai cea... Dintre toți fulgii ce vin jos Precum mici fluturi, stea cu stea, Doi fulgi din fulgi de puf pufos Eu care fulgui cum vei vrea, Tu care fulgui mlădios, Eu fulgul bun la vreme rea... Tu fulgul tandru, drăgăstos, Ne vom iubi și vom cădea Ca doi nebuni, prelung, frumos, Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Doliu_alb_peste_oras_grupal_romeo_tarhon_1391157028.html [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
2013 Toate Articolele Autorului e noapte și ninge și ninge - lună plină gând răsfrânt. e noapte și ninge și ninge pe chip , pe brațe, pe trup . suspină cerul violet aud cântând și vântul. cadență de pian, sonet zăpada mea mă fulguie cu trupu-i violaceu, încet. afară, totul doarme-n vis ! zăpada mea cea înțeleaptă calc pe trupul ei răsfrânt în dor și nestiută faptă. e noapte, și ninge și ninge cu fulgi în cântece mute , e noapte, și ninge și ninge
CÂNTECUL ZĂPEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_zapezii_constanta_abalasei_donosa_1357740890.html [Corola-blog/BlogPost/341715_a_343044]
-
CU CURAJ.... Un gând... Șoaptă mea.. O ZI ÎNCHINATA DRAGOSTEI? O păsărica la ureche! Cine e EA.. Femeia? În inflexiuni ritmate ghiocelul! ETERNUL FEMININ! (I) Chipul tău... Inocentă ta... Față cu fata.. Îți doresc... FEMEIA ȘI FEMINITATEA! 16.Asemeni zborului fulguind... A iernilor erată Ești că primăvară!! Atât de albă UN MUNTE DE FINEȚE! Păzitorul înger. Ești ca unică frunză! Liliacul! Mică floare! Femeia și feminitatea! (ÎI) La un liman... 27. Cerul meu...iar al tău... 28. Snopii de dor.. 29
LANSARE DE CARTE ON-LINE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1401551941.html [Corola-blog/BlogPost/350602_a_351931]
-
ce doare Mai scrii un bob de ură cu germenii pătați Ai unui soi de moarte turnată-n picătură; Și cum mai geme umbra întâiului sărut! A mai rămas o vină și-un strop de vară-n gură Tu-mi fulguiești o iarnă, sfârșind cu-n început... În mine ninge albul cu flori de măr pe gene Iar moartea duce voalul nuntirii vieții mele... Referință Bibliografică: Nuntirea vieții mele / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 703, Anul II, 03
NUNTIREA VIEŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Nuntirea_vietii_mele_violetta_petre_1354534903.html [Corola-blog/BlogPost/351655_a_352984]
-
vlaga se adună-n găuri Ce duc în străfunduri nezăgăzuite * Mă-nfășoară gânduri de-un tunet stârnite Umbre fără număr mă-nsoțesc în noapte Spre locuri străbune, meleaguri sfi nțite Să-mi revăd destinul nescris în vreo carte! Fulgi de nea Fulguiește liniștit peste-o lume adormită Un covor fără sfârșit de zăpadă insolită S-a întins - de neoprit - cu un alb imaculat Peste fi rea răzvrătită din orașul ofuscat Privesc fulgii cu-ncântare cum din ceruri spre pământ Își alege fi
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1412202081.html [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
fără teamă schimbă volte de poveste Sunt surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare Uneori uită să vină când le dictează sorocul Alteori greșesc - din grabă - unde să-și găsească locul Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfi oară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fi r de ață. Toamna pustie Plouă cu frunze, frunzele-s moarte Îngropând vise - multe deșarte Picură versul singurătății La poarta tăcerii eternității Plouă cu
EXECUTIA-SPICUIRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 by http://confluente.ro/virgil_ciuca_1412202081.html [Corola-blog/BlogPost/369478_a_370807]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IARNA UNUI GÂND Autor: Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarna unui gând Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014 Ninge peste ani, ca-n fiecare iarnă, Fulguind în suflet amintiri de-amor, Focul arde lemnul ca o sfântă hrană, Cum aprins în mine-i dulcele fior... Dulce de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/emilian_oniciuc_1483800700.html [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Apoteoza poetului Dincolo de zariștea liniștei ziua fulguia faianța Acul ceasornicului indică hartă întâlnirii, Așchiile întârzierii îmi alunga orice speranță A luminii de la capătul firii. Sub spuza așteptării nerăbdarea dădea peste privire Berbecul dorinței scăpa coarnele mentalității Când istovit de atâta iubire Îmi pierdeam fărâme de timp la
APOTEOZA POETULUI, POEM DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1438409213.html [Corola-blog/BlogPost/371909_a_373238]
-
nostru de nu ne mai recunoaștem în nimic, avem remediu ... acceptăm să ne ridicăm ca un val de viață-dans-razbătitor pe umeri de gânduri, pe urme de dor de zbor, sus pe creste luminoase, atât de profund respirăm! Și fiindcă mai fulguiește o tristețe, sub frigul iernii, o lăsăm topirii în miraj de toporași și brândușe-violacee cu inimi de dragoste să pășească, într-o nouă viață! Fiindcă ne așteaptă, cel care, ne vede perfecți și lângă acesta suntem cel mai bun, mai
DANS de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1454951485.html [Corola-blog/BlogPost/384006_a_385335]
-
ce minune a firii! dansează, dansează prin aerul mut! Prin fața mea trece vecia, cu carnea Înflorită de miresmele timpului, cu sângele deraiat de iubire, cu venele grației tăiate-n văzhuh. Pe vârfuri, părul tău străbate troiene de dor, cu alintul fulguit În fantasme. Nu mai pot să ascult recviemul din ornic, nu mai am nici hrisovul dăltuit necuvânt. Suav, În saturnalii ninge tare, În Roma zeii se prenasc pe-ascuns, juvenaliile se-ntrec tot mai sfioase, Crăciunul vine, Doamne,-s fericit
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
pentru nevoile șantierului -, se gîndește să meargă în birou, să întrebe dacă nu a fost căutat la telefon, dar nu se poate abține să nu intre la dirigintele șantierului: -Tovarășe Stanciu, fără sudorul Bogdan stau și mă uit! Afară deja fulguiește. O să ne dăm cu sania rîde șeful. Și cu montajul? Unde-i sudorul? Mi l-a cerut directorul, stă o secție. Mergi la Ștefănescu, șef de secție în Zona Doi, are el un sudor bun, am să-i dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nimic... Hai! Nu există remediu. Rănii lui, nu i se mai poate face ligatura. Cel puțin, nu în timp util. Împingându-l pe Frate încetișor, înainte, Dănuț poposește o secundă lângă trupul prăbușit, inert, al Matahalei, în care scânteia vieții fulguie și se împuținează rapid, cu fiecare revărsare, tot mai scurtă, a fluidului roșietic vital, printre iarbă și printre pietre. Noapte bună, biet imbecil virgin. Măgărușule! Ne-ai trișat! spune el, resemnat. Și lăcrimează. Venit din spate, micul Vierme se apleacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate e dovada cea mai bună. Tot spitalul viermuiește de viață și o rumoare caldă se ridică spre cerul cenușiu și umed, fulguie rar. În tot acest vîrtej colorat, iese la iveală un amănunt trist. Doctorul de la televizor, bătrînul doctor apare la un moment dat undeva În curte, fumînd cu o figură sfîșiată de durere. Una din asistente Îmi spune că-l cheamă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
solul transilvan, Carolina Ilica crede într-un mâine luminos: Ca mâine iarba o să bată cuie De jos în sus, ca mâine va-ncolți. Iar cloșca soarelui, cu pui de aur, Pe ouăle de muguri va cloci. Ca mâine or să fulguie prin crengi Livezile cu floarea ninsorie. Iar șerpii tulburi, îngropați de vii, Cu apa din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
poalele pădurii, plămînii pe dealuri zdrențe, inima hipertrofică, halta Caralița hidrocentrală, organele adăugate tot atavice sînt, ninge, deșertul om locuibil fără repere interne, Asău lanterna verde se leagănă de frig, plugul de la camion carosabilul de nămeți, biserica neluminată, decît crucea, fulguiește, drumuri secundare albe, Trotușul Comănești, străzile țarțamuri electrice, rambleu tot orașul, de la nivelul etajului scade la gară, spațiul se încarcă pe urbanitate, zăpada organ de om se lipește de tren. INTERVENȚIE ÎN TEXT Textul mnemotehnica pe răbojul cuvintele. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
oară, alerga neîncetat de parcă devenise un mânz zburdalnic, plin de vigoare. Din depărtare, țăranul părea un scai negru pe câmpia albă, un scai rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nunta! — Robyn, spun cu toată sinceritatea. Meriți cu prisosință fiecare bănuț. Îi înconjor umerii cu brațul și o sărut. Pa. Și la revedere, din nou, Elinor. Muzica umple iar încăperea și noi pornim din nou, și din tavan încep să fulguiască iar petale de trandafiri. Robyn e tare de tot, ce-i al ei e-al ei. Oamenii se înghesuie să ne vadă și să ne aplaude - și o fi imaginația mea, sau par mai prietenoși, acum, după incidentul cu Alicia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
salvat copiii de la moarte! Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot binele făcut. După o galopadă intensă și neîntreruptă pe hipodromul nesfârșit al Câmpiei Bărăganului, gâfâind și epuizat în urma demonstrațiilor de forță și viteză de care dăduse dovadă nouă zile, crivățul, fulguind ușor, abia-abia se mai târa împiedicat și împleticit până la padocul primitor, de unde își propusese să organizeze un nou atac impetuos, năprasnic și pustiitor la iarna viitoare. Dar pân-atunci... liniște. Liniște deplină. În tot acest interval de timp, Leu cățelandrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de aspirină, aspacardin, miofilin, ceva antibiotice. Era noiembrie, venea iarna, mi-ar fi trebuit cizme. Fata mea N. mi-a spus: — Mamă, am eu 50 de lei. Vrei cizme, sau pijamale și altceva? Am preferat să plec în pantofi, deși fulguia, mi am luat pijama, deodorant și alte mărunțișuri. Cu ce să-ți faci bagajul dacă nu ai bani? Pleci pentru multă vreme într-o țară străină. Îți trebuie multe lucruri. Mi-aduc aminte că și vecina mea care lucrează aproape de
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
a dat o pauză de câteva ore. M-am dus acasă cu gândul să nu mă mai întorc. Nimic interesant, mi se părea‚ nu era de așteptat să se mai întâmple la ședință. Pe deasupra, se nimerise și o vreme rea, fulguia, bătea un vânt rece. Și totuși, la ora patru d.m. eram din nou în sala „Dinamo”. Ce se întâmplase? De ce mă răzgândisem? După ce am mâncat, m-am întins pe divanul din camera „mea” (prima la intrare) și eram gata-gata să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
să se repare ceea ce era de reparat... Înaintam grăbiți - era aproape ora zece dimineața - pe aleea largă și dreaptă a cimitirului Bellu, când, ajunși la vreo cincizeci de metri de capelă, a început să ningă. Dar nu ca de obicei, fulguind mai întâi, ezitant, și abia după un timp pornindu-se ninsoarea adevărată. Ci dintr-o dată și foarte des, cu fulgi mari și apoși de parcă, la semnul cuiva, peste fațada sumbră a capelei s-ar fi rostogolit în valuri o pânză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Pentru Moldova și Ștefan !" "Mamă!... Mamă!... Unde ești mamă!" "Oameni buni!... Ajutați-mă!..." Scâncete, tânguieli, pe românește, pe turcește... "Unde sunt?... Nu... nu văd nimic... nu mai văd..." abia îngână glasul ce se stinge încet, încet. "Mamă... mamă..." Tăcere... Ninge, fulguiește ușor. Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]