39 matches
-
presată între pagini de carte. Trecîndu-l în regimul imaginarului, s-ar zice că poetul încearcă a salva acea "esență divină" a multiplicității amorurilor "descompuse" pe care o cînta Baudelaire: "vîntul iernii intră ușor pe sub ușă/ îți învelești picioarele în pled/ fulguirile penumbre îți apasă pleoapele/ degetul rămîne în cartea închisă/ ce păsări vin dinspre sud? ce tigri/ vin dinspre nord? cineva bate clapele/ pianului îmbătrînit în pod visezi și nu visezi/ la capătul aleii apare ființa care ți-a fost/ logodnică
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
prezentatoarelor TV, fără nici o deosebire de post, oră și patronat, au început să palpite la unison și să psalmodieze pe același ton, mult mai potrivit pentru a anunța invazii de extratereștri sau iminenta ciocnire cu o cometă, ireversibilul dezastru al fulguirii hibernale. Tradițional, venirea iernii era prilej de bucurie cam pentru toată suflarea omenească de pe aceste meleaguri. Copiii se bucurau pentru faptul banal că își puteau diversifica joaca în aer liber, țăranii, pentru că recolta stătea la adăpost sub stratul de zăpadă
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
blocurile iată că se mută Din locul lor lăsat de Dumnezeu! Nu e departe ziua neștiută În lături, vechi opreliști desuete! Voi, polițiști și vameși, faceți loc! Se-aprind pe boltă stele și comete În cinstea pasagerilor din bloc. Sub fulguirea albelor petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
în registre de dialec tologie, cuvintele sunt luate cu mare grijă din lexicul limbii vorbite. Distingem împletiturile cu efecte într-ale comunicării, reperabile prin regionalisme oltenești, în alte situații, de limbă populară. Ăsta, da, studiu de caz etnic! Cele 17 Fulguiri alcătuiesc tagma cugetărilor. Găsim apoi un departament al semnificațiilor și al simbolurilor, a căror mani festare enunțiativă, de dicționar, plutește atrăgător în mici proze: Tristețea ceasului solar, Portret, Generații, Melan colie, Noapte de Crăciun. Toate se încarcă mulțumitor, narativ vorbind
De la învolburarea vieții, la literatură. In: Editura Destine Literare by Virgil Pătrașcu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_196]
-
ARIPILE GÂNDULUI Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1906 din 20 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe aripile gândului Rătăcești pe drumul pierdut prin zapezi Și vântul îți suflă-n șoapte povești, Legat cu natura începi să vibrezi, Privești fulguirea, nu știi de trăiești. Chem depărtarea iar viscolul urlă. Copacii își clatină crengi scârțâind, Se-aude cântând o bufna'-ntr-o turla Când printre gânduri aripile-mi întind. Soarele luce' prin norii de gheață În picuri mărunți o streașina curge Și-
PE ARIPILE GÂNDULUI de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384156_a_385485]
-
a vreunui sfînt. Nu-i rana vindecată și nici desăvîrșirea imitînd o sferă ci doar copilărie ahasveră și nici un de profondis rostit în agonie cum se desfată o vocală sfințindu-ne pruncia iarna își cerne-nstrăinarea de a fi și-n fulguire veșnicia.
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
știa, ca nimeni altul, mersul guvernărilor la noi, nesfârșitul șir de președinți de Consilii, de miniștri, secretari de sat sau alți înalți guvernamentali. I-a urmărit cu o pasiune devoratoare, aproape detectivistică, în evoluțiile lor, de dăinuire sau de simple fulguiri pe pânza obscură a proiecțiilor istoriei. Studia, spre pildă, colecțiile stufoaselor anale parlamentare cu o răbdare și atenție asemănătoare exploratorului care, în cine știe ce pustiu pierdut, se îndârjește a căuta floarea rară care știe că-l așteaptă undeva. Nu avea liniște
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
pe ascuns și s-aprind în văpăi. între scrâșnet și zâmbet. sânul meu tresăltând. gură ta cautanda. gură unui flamand. te mai port sub o geana doar prin sânge mă simți lacrima tremurânda din icoana cu sfinți. fulgerare de zâmbet fulguire de gand toamnă asta străină se răzbună plângând. mă mai doare o frunză te mai doare un vis îți sunt rană deschisă mi-esti prin vise proscris. inutile cuvinte s-au pierdut printre noi și soldați fără vină ne-au
INUTILE CUVINTE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360799_a_362128]
-
am născut ca semnele să aibă început și viața mea eroare. Chitara lui cu glasul corodat cânta tremurător, tărăgănat: că voi arde însingurările și voi sparge toate mările cu mugetul nebun. Dar cine pune foc în vară și-n iarnă fulguire rară, și cine zările măsoară c-un drum plecat cu mine prin gândul aruncat de-a dura din țara unde hoții i-au sfârtecat din rădăcini structura? Ce neputincios e menestrelul care nu înțelege, semne de-ntrebare... 18-03-11 Aniversară Azi-noapte
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
crengi Spulberând la întâmplare toate frunzele slăbite. S-a ascuns deodată, prințul după nori și a lăsat-o, Vântului, s-o amețească în tristeți învârtejite. S-a zvonit că mâine-n zori, sora-și cheamă-n ajutor, Ca să-și cearnă fulguirea în covor după covor. Simt că peste-acestea toate, vară, toamnă, primăvară, Soarele, din raza-i sfântă, doar dreptate va împarte Dându-i iernii cât dorește, primăverii ce-a visat, Verii, dragostea lui toată, toamnei, rodul cel bogat. Referință Bibliografică: POEME
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
cer Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai dorit o iarnă fermecată Cu zurgălăi, cu frâie și pârtii lungi de vată Cu fulguiri domoale și chiote pe deal Cu sănii înaripate și nechezat de cal Dar tu te-ai năpustit prăpăd și nebunie Și-ai îngropat pământul sub candida-ți urgie Mai albă ca păcatul ce-l face fata mare Când dragostea o
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
cu sinceritate și trăire poetică unică. „Misterul focului albastru/ pe ape stinse de rubin/ în ochii tăi ascund dezastrul/ visului clipelor ce vin.// Transcrisă-n falii de lumină,/ disimulate în eter,/ uimirea strânge și dezbină// averea clipelor ce pier.// Din fulguirea ce precede/ dezlănțuirea de ninsori/ oricât ai vrea, oricât ai crede/ timp nu-i pentru măsurători.// Doar gestul, simpla arătare/ din prea adâncul răscolit,/ desfide clipa care moare ... Pierzându-te... m-am regăsit!”// (Misterul focului) „Alunecam ca o iscoadă/ Ce
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
numele. - Să dansăm, bunicule, ce zici de invitația mea ? Hai, un tangou și atât! - Bine, să dansăm! Va fi ultimul meu dans, dar simt că n-am trăit degeaba. Aplauzele n-au contenit. Era ca un joc de cristale, cu fulguiri împletite din mătase de orizont. - Am cam obosit, tinerețe! zise Tudor și se retrase înainte ca muzica să înceteze. Apoi dori să știe cât mai multe lucruri despre Bogdan. La fel și Maria. - Eu sunt căsătorit. Soția mea e în
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
cu nemurirea! Densă, dar confortabilă la citit, de la prima până la ultima filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
fereastră Rău începe să mă doară... Gândesc la iubirea noastră. Dacă aș putea-n zăpadă Să pun inima în gheață, N-aș lăsa-o să se-ncreadă În a lunii vorbe-n față. Iar ninsorile să cadă Cu potop de fulguire, Luna să nu poat' să vadă A inimii tânguire. Să iasă în primăvară Când pământul va-nverzi, În miros de lăcrămioară Când se-alintă,s-o dezmierzi. Referință Bibliografică: Dorința / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1915, Anul
DORINȚA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378456_a_379785]
-
se sting necercetate. De două mii de anui Ponțiu Pilat, Voind să aibă mâinile curate, Se spală-ntruna, zice înciudat : Neclară e ideea de dreptate ! Cuvântul, element primordial, Si sete de cunoaștere nestinsă, Sub bolta ce se pierde în astral Cu fulguire de visare ninsă. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sete nestinsă, de Adrian Simionescu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 277, Anul I, 04 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SETE NESTINSĂ, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375287_a_376616]
-
în vis poeme... într-un târziu te chem pe aripi de fluturi ca să vii în gânduri clare colibrii Frumoaso penele noastre dantele dalbe spumate se-ntrepătrund în tainice priviri mângâiate de columne dor.ice în Parthenonul simțirii pana ta delicată fulguire de lebadă harpă se preumblă cu teamă în paloarea oglinzilor de lacrimi de crini asurziți de tăcere ca o balerină cu pleoape de smirnâ ca o libelulă vioară ce lăcrimează mistere cercuri de strigare din pseudo neantul trezirii pana mea
DIALOGURI HIERATICE XXII- MĂIASTRA CU PENE DE AUR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374773_a_376102]
-
Acasa > Poeme > Devotament > DIN STELE ALBE, OCHII TĂI Autor: Shanti Nilaya Publicat în: Ediția nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Din stele albe, ochii tăi Am să-nfloresc în iarnă - eu salcâmul, Tu , fulguirea de deasupra mea Când mă atingi cu mii de diamante, Să-ți faci din ram de mine, cuib de stea... Și-nmănușată într-a ta privire - ahhh ,Doamne, tu -argint, eu...trupul gol, Parfum de pura noastră contopire să pun.... pe
DIN STELE ALBE, OCHII TĂI de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374294_a_375623]
-
cu nemurirea! Densă, dar confortabilă la citit, de la prima până la ultima filă, cartea de față conține, în ansamblul ei, 175 de poeme! Titlurile lor sunt metafore cu un distinct parfum liric, ele însele autentice micropoeme: „Departele se-ndepărta de mine”, „Fulguire e totul, oiștea nopții e ruptă!”, „Gonește timpul, armăsar divin”, „Hoinară umbră, cine a mințit?”, „Litanie pentru Alfabetul Tăcerii”, „Măcelul din privirea ta” etc. Theodor Răpan sparge tiparele topice și stilistice, dezarticulează sintaxa și creează un nou limbaj liric. Fantezia
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
lupi înfometați. De atâtea feluri e viața Că nici nu poți percepe. Căutăm în neștire Doar esența ei, Miezul bun și cald, Iubirea ce-o animă, Strălucirea de o clipă În negurile veșnicei iubiri. Viața ce mai poate fi? O fulguire de stele Printre căzătoare astre Terestre, Decorate cu anemone și iriși. MĂ AUZIȚI, COPIII MEI? De vă strig pe nume Ori vă alint în gînd, Mă auziți? In juru-vă aerul vibrează, Când tatăl vostru Vă vorbește? Inima vă tresare Când
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
soarele și pâinea, un dialog tăinuit și inițiatic cu natura în curgerea ei ciclică, „de la strămoși până la noi”. Însă dincolo de un anume panteism, mai degrabă o comuniune străveche între om și fire - căci „zeul Pan el însuși te destramă în fulguirea viselor terestre” -, scrisul lui V. se asimilează credinței ortodoxe cu o vizibilă coloratură gândiristă: „Dumnezeu a coborât în România/ Și-n Țara asta și-a făcut ogradă” (Țara veche); Sfântul Gheorghe apare ca un „Făt-Frumos, un voievod al sfintei libertăți
VIZIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
în care cer și pământ se contopesc într-o supraînțelegere fulgurantă, năucitoare și atotcuprinzătoare. Această înțelegere prilejuiește versuri de un lirism intens, cu o concentrare de tip barbian: „Amiază pură, clară amăgire! / Sloi de-ntuneric fosforos, mințit / De frageda luminii fulguire / Promisă-n zori, ucisă-n asfințit, // Salut! La gândul trist, robit în țeastă, / Mărunte roiuri dau ocol: / Ce grai nespus va dezlega această / Pătrată minte oarbă de sobol?... Adânc prin timpul gol aud cum tace / Neîncăput de vorbe un Cuvânt
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aiurea duse, o crâșmă în care, intrând, știi că la oricare masă te așezi, celălalt din față ești tot tu, te aștepți cu paharul plin, cu sticla plină, cu sufletul plin, cu Lumea toată revărsată peste tine ca blândețea unei fulguiri nesfârșite, timp, Moarte, iubiri, iertări și părăsiri ningând peste tine și tu, în fața ta stând, ridicând paharul și ciocnind cu tine, să-ți zâmbești surâzându-ți bucuros de regăsire, în cârciuma devenită dintr-odată găoacea din care, după ce beția se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]