522 matches
-
Simona Vasilache Bucureștiul, orice s-ar spune, n-are poză de burg. Și nu pentru că-i lipsesc zidurile prejmuitoare, turlele montante, armurile. Mai curînd, fiindcă poartă în portvizit cu totul alte povești. Puține legende, fumegînd a coadă pîrlită de balaur, și din belșug romanțe de candrii sau story-uri de adunare, de la hramuri bisericești la zaiafeturi mirene și five o'clock-uri cu ștaif. Istoria lui, bună-rea, cu lupte și încăierări de stradă, cu fustanele și jobene
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
și au căzut În fața Ta. Și vor cădea mereu. 4. Căci Tu mă aperi, Dumnezeul meu, Tu, nepărtinitor și nevăzut ! 5. Popoare cerți, Îl mustri pe cel rău, Tarâna-i amintirea lor, si scrum. 6. Vrăjmașii mei ? Ruine sunt acum, Uitate, fumegând sub brațul Tău. 7. Dar Domnul veac de veac Împărătește Pe tronul purității. Judecând 8. Și indivizi și neamuri, rând pe rând, Spunându-le că nu-s decât pământ În timpul care crește și descrește. 9. Domnu-i scăparea celui asuprit E
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Noaptea/ erau amestecate în pahare/ în timp ce un gramofon cînta răgușit/ «Sonata Diavolului» sau așa ceva,/ dar nimeni, nimeni n-o asculta.// Acum sub Luna lipsită de-un obraz/ ce se zice că era în eclipsă/ era o groapă din care alcoolul fumega/ și prin aburi îngeri dormind pluteau în elipsă,/ pluteau îngeri cu aripi de mucava” (Finis coronat opus). Uneori descompunerea contextuală e transcrisă aproape realist, într-un fel de metaforizare reportericească în care materia primă nu intră decît parțial în mecanismul
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
printr-o confesiune aparent flegmatică, însă necruțător tăioasă în fond: „N-am fost niciodată victorios. De fiecare/ dată gloria mi-a scăpat printre degete/ Acum e undeva prin spatele oglinzii/ de unde mă pîndește rînjind/ N-are rost să insist. Vremea fumegă/ plină de răni și caracatițe flămînde/ (Într-o fotografie din prima vîrstă/ sînt călare pe cal, par stăpîn pe/ situație și pus pe fapte mari/ ceea ce nu mi-a folosit la nimic)” (Papagalul și cușca de șoareci). Cezarului (provinciei) i
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții murmură și un bătrân deschide, - cu mâna tremurătoare - fereastra, eliberând o bufniță. Și în depărtare noua casă fumegă, pe colțul cearșafului întins la uscat fâlfâie un fluture, în mijlocul unei păduri în agonie unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
de viu. Bătrânețea - acest mariaj de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu bătrânețea, Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică, Până la moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
a negativului! XXXI. (cadranul Ahaz) În strâmtoarea gropii vânătul sânge urcă spre fețele două și sabia ține de-o parte pierdutele ambiții - cranii strălucitoare; în puterile focului se-mprăștie uleiul, începe dezlegarea de pânzele umede, departe de anotimpurile faptei, unde fumegă nemăsurate vise și resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n plin galop. După sorbirea cu alte buze, dă limbii cuvântul întreg! Pe calea întoarsă însoțit și singur sunt, despărțit de tot și împărțit în trei, precum năucitoare semnele
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
trupul poetizat sau, cum ar formula Marin Mincu, "eviscerarea scripturală a propriei ființe". Fiind cel puțin la fel de bună ca poeții debutați măcar onorabil în ultimii ani, poezia Mirunei Vlada are de înfruntat un obstacol în plus. Versuri precum "Penisul tău fumegă/ Lumea vorbește despre el ca despre acea țigară scumpă care împietrește traheele femeilor" sau "aș vrea totuși să cumpăr/ pe cineva căruia să mă vând" sunt memorabile în ambele înțelesuri ale cuvântului, în timp ce alte versuri precum "uite așa mă apucă
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
Dan Jitianu. M-a lăsat să-mi epuizez lista adorațiilor, ca să se treacă apoi, discret, dar decisiv, pe ea, captîndu-mi pentru veșnicie admirația, iubirea, respectul. Am văzut în scenă un spațiu apocaliptic, un autobuz ars, care mi se părea că fumegă, ca monștrii răpuși de Făt-Frumos. Pășisem deja pe teritoriul miracolului, în lumea în care imposibilul se tranformă în posibil, un drum fără întoarcere, în care iluzia se sprijină pe cuvînt și pe imagine, deopotrivă, pe talent. Dan Jitianu mi-a
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
acuarelă de codobatură-n zbor dar pe cine lauzi la miez de noapte odată cu galioanele vremii se duce și caligrafia unui oracol asemeni unui cal huțan și încă o scamă pe fluviu sufletul intră-n vitralii divine vedenii ca spumele fumegă prin scorburi de schismă prin corturi de rugă și frig s-ar zice că vântul husit s-a scurs printre brusturi de mit așa cum a fost cu degetele înroșite de veghe răsfoiești până-n zori un infoliu din filele lui cad
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
umbra și spasmul. T: Cât mai e ora? cât mai e veacul? Ceasornicul tău se-apropie de foarfecele înfricoșător - despicătorul de secole plouă cu boabe de fier incandescent din cântarele sparte-ale sorții alerg pe lemnele rugului până în vârf unde tu fumegi în fașele Domnului. O bisturiul niciodată nu taie - el interzice. N: Citesc prin voi literele păgâne circumscrise ca o temniță filială: nu sunt decât o particulă a morții. Mireasma creierului meu virgin acuză: noli tangere circulus meos! T: Deși conversăm
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
BUZE DE ARGINT SĂRUT POTIRUL „Ta bouche aux lèvres d'or n'est pas en moi pour rire”... (P. Éluard) Cu buze de argint sărut potirul, În mine nimeni nu cutează râsul. Vorbele tale rămân pictate pe tavanul cerului, stalactite fumegând În noapte. În amintirea solstițiului se aud cum tresar chiparoșii. Dincolo de bolboroseala mării, un vers eșuat În această lume arsă de chin și alean... Știi ceva? e otrava din gând! Și cristelnița plânge... JURNAL MATINAL Cum să Întind funia de
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
În mintea mea de copil, Începusem să-i invidiez pe cei care veneau la maternitate, zăceau uitați, Într-un pat mizerabil, și, În câteva zile, mureau, fără a zice pâs! Nu deranjau pe nimeni și nu erau deranjați. ...Și crematoriul fumega Îndestulat! * * * Întâmplător, În ziua aceea mâncarea a venit la timp. Am servit-o pe marginea patului. Nu exista o sală de mese. Meniul era același: ceaiul, apa maronie, ușor călduță, și pâine cu margarină. M-a surprins că aveam o
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“ Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) despre perioada de fășang la Reșița. Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel amintindu-și de anii dintre cele două Războaie mondiale, ei povestesc despre o atmosferă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93851_a_95143]
-
umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega, iar lupul scîncea sub fereastră, dar nu mînios ca pe vremuri, ci mai degrabă plin de resemnare. îl văzură intrînd, dar picioarele lui nu se opriră la masă, ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
am de spus cîte ceva important, dar amîn lăsîndu-i mai bine pe alții să spună lucrurile lor importante. Noi sîntem deja în secolul XXI, moartea venită din cer la New York are o vechime de un an, iar locul dezastrului încă fumegă. Aud pe geamul de sus al mansardei picurii grei și nu pot să nu mă gîndesc la niște cîntecele și poezii despre ploaie și melancolii cu supărări și tristeți nesfîrșite, continuu provocate, scrise sau plînse, neîmpărtășite cuiva sau strigate pe
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
pe care le avea). Numai în izmene, încet, fără grabă, împături fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i locul de mai multe ori. Îmbrăcă apoi uniforma, ajustînd-o provizoriu pe corp. Cînd sună masa porni spre bucătăria de campanie care fumega în curte. Îi era foame, dar tot așa, nu se grăbi, zicîndu-și că în armată trebuie să faci totul chibzuit. În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd în gospodăria părăginită a vecinului, luînd vreascuri din grămadă și încingînd focul în casa pustie. Toate coșurile fumegau. Cînd se întorceau din linia întîi, la orice bordei s-ar fi oprit ostașii găseau cald și o mînă de paie așternută pe jos. Cădeau rupți de oboseală, pătrunși de umezeală pînă la os. Era în noiembrie. Ploua întruna mărunt
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
am văzut ieri pe drumul de întoarcere de la munte, mai exact pe o pârtie de săniuș din zona Rucar-Bran. Am văzut așa: lume multă, ieșită să trăiască bucuriile zăpezii, săniuțe, mașini multe și grătare. Multe grătare. Lângă fiecare mașină parcata fumega câte unul, iar mașinile erau așa de înghesuit parcate încât rezultatul era complet hilar: niște oameni făceau practic grătare într-o parcare. N-am înțeles de ce s-au mai dus până la munte pentru asta. Puteau să le facă bine-mersi la
La gratare in parcare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21165_a_22490]
-
vălătucii de fum. La o masă sunt șase oameni și toți șase fumează. În spatele meu, cineva a lăsat o țigară aprinsă în scrumiera și fumul înecăcios vine fix spre mine. Altcineva e așa de preocupat de conversație, încât țigară îi fumega în mână de minute bune și fumul ei mă găsește tot pe mine de mușteriu. În cele din urmă, ajung să mă usture ochii și, căutând cu privirea cea mai apropiată sursă de poluare, îmi dau seama că nimeni nu
Aer curat by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82362_a_83687]
-
mea are luxurianță. Liane. Fiare. Adică animale sălbatice. Care devoră din mine cu înverșunare. viața mea se consumă, clipă de clipă, se varsă, Ca uleiul strîns în coapsa de mireasă. Mireasa care își așteaptă mirele ei ceresc și ea însăși fumegă în cățuie. în cățuia ta ard, mireasă. în tine ard tot, ca de friguri. Viața mea e o junglă frumoasă, și luxuriantă. Și sîngeroasă. Tînăr sînt, de tine, moarte, nu-mi pasă. Viața-mi se consumă, clipă de clipă, ca
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
pe întuneric pun cap la cap imagini despre viețile altora ghimpele bolii îmi trimite veste covrigul fără metafizică e leacul vremelnic dreptunghiul de sticlă, o barbacană care poate ucide într-o singură clipă peisaj cu poet la vedere țigara mai fumegă bandajul peste ochiul stâng face umbră discretă "ce tot aveți cu Zenobia" Cu mine îngerul vișinii de celuloid gata să sfârtece pielița răului încă nu vine pe buze Cuvântul smerit cu cetele cele fără de trup Numai abur e numai părere
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
au oprit din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața fumegă ca o cîrpă aprinsă azvîrlită pe geam. O fată cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi că mă iubești, știu că poți să
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața fumegă ca o cîrpă aprinsă azvîrlită pe geam. O fată cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi că mă iubești, știu că poți să faci asta
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața fumegă ca o cîrpă aprinsă azvîrlită pe geam. O fată cu lacrimi calde pe obraz urcă pe scara pe care sînt eu. Ștrumfi care plîng, ștrumfi care visează Arată-mi că mă iubești, știu că poți să faci asta, poemul ăla
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]