47 matches
-
-ți miști fundul, să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și birotică, fast-food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își rumega boala asta difuză, uitându-se, prin geamul vitrinei localului, de-a lungul trotuarului îngust de lângă Dâmbovița, punctat de copaci brumați cu chiciură și grămezi de gheață, iar peste apă, dincolo de parcul înzăpezit și încețoșat, se contura în zarea fumegoasă cazemata Casei Poporului, un al treilea reper al poziției strategice în care își făceau de lucru. Clădirea pătrățoasă cu alură de penitenciar de maximă siguranță, durată să răzbată prin veacuri, cocoțată în vârful dealului și unduind ca o fantomă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pavilionului, apoi direct prin bălăriile de lângă burlan și în cele din urmă îngropîndu-se până la brâu în tufișurile care năpădeau toată curtea, până la gardul de sârmă, atât de îndepărtat în noapte încît nici nu-l vedeam. Lanternele noastre luminau aerul albastru, fumegos. Băiatul se încîlcise cu totul în arbuștii cu ghimpi, mergând cu încăpațînare în linie dreaptă. Șovăi o clipă, apoi se întoarse ținând în mâini, lucios ca argintul, borcanul cu coropișnița. Intră iar în hol, traversă coridorul fără să ne dea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pica de sus cu capul în jos. Mai des visa gândaci mulți, mari și negri. Când se culca după-amiază, vedea mereu un dric cu mulți cai trecând peste el. Deși la începutul lui noiembrie vremea se strică, și ploi mărunte, fumegoase întristară orașul, moș Costache, devenit tare din frică, își puse în gând să iasă din casă. Pentru asta avea nevoie de precauții mari, ca nimeni să nu-i fure banii. Găsi într-un dulap un fel de pânză tare, cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Corpus-ul repetă ideile lui Platon și ale lui Isus, Înseamnă că a fost scris după ei!” „Vezi? Și dumneata zici la fel. Și Într-adevăr, ăsta a fost argumentul filologilor moderni, care au mai adăugat și niște analize lingvistice fumegoase pentru a arăta că Corpus-ul fusese scris În secolele al doilea și al treilea ale erei noastre. Ca și cum ai spune despre Casandra că s-a născut după Homer pentru că deja știa că Troia avea să fie distrusă. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
umezeala, șicanele, bătăturile, nedreptatea, reumatismul, confiscarea parțială a averii și câte și mai câte, povestitorul simte din când în când nevoia să se retragă, să tragă binișor un glasvand dincolo de care eroii săi să nu mai fie decât niște siluete fumegoase, niște umbre subțiri, niște contururi. Bunul povestitor știe că eroul său e și el om și câteodată are nevoie de liniște, de singurătate, de-un colț al lui în care să se poată ascunde în voie. Cât oare din măreția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat o pîclă fumegoasă care face dimineața să semene cu un chiparos posomorit și sensibil. Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cele două actrițe - Suzana Macovei și Magda Catone ; În același an, pe scena Comediei, Mihai Manolescu ne invită la D-ale.... « Lipsește carnavalul, din spectacol, [...] dar Virginia Mirea - Mița - e Încărcată de energie, alimentată fiind de furie vindicativă.[...] Didina, cam fumegoasă În existența ei caracterială (Aurora Leonte) » ( Valentin Silvestru, Teatrul, nr.10-11/1994). În stagiunea 1995/1996, găsim referințe despre un spectacol ratat, tocmai la Turda, de către un tînăr regizor și matur actor - Marius Oltean. Poate nu am fi luat În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă construind
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
aștept. dar avea-voi, atunci, și pofta care s-o dumice? dimineți cu nor în diminețile cu nor, simt carnea-mi lunecând de pe oase, de parcă m-aș alungi într-o ploaie subțire, bătând în plăsele de os sub un cer fumegos. nu știu bine de-s eu sau fosta-mi reflectare-n oglindă. umbra de oțel atârnă străvezie în grindă. suflare ușoară de borangic, înșirată în bobițe de mărgea albăstruie ca piatra lunii, ușurelul meu suflet mă bântuie ca un flutur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alb cenușiu, pestriț, Îndoielnic, cizmele de cauciuc Îngenuncheate din care ies ciorapii groși de lână, cojoacele care fac mătănii. Capul descoperit mi-a Înghețat de mult În pâlpâitul fumegos al lumânărilor și ochii lor se Întorc mereu spre mine, pâlpâind fumegos sub broboadele negre. — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui ești? — Al cui? -- Cine? — Eu sunt oaia cea pierdută... Și mă uit la cele trei mese de Înălțimi diferite, puse cap la cap, acoperite cu mușama și mușamaua, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Înfipte În prescuri, printre biscuiții lemnoși, bucățele de imortele, legate cu ață roșie, vinul pus În sticlele de Cico și cununa rumenită, ca un cozonac, a parastasului și bomboanele mici, roz-verzi-frez, așezate pe zahărul alb al colivei. Ochii lor, licărind fumegos sub broboadele negre. Ce faci? Plângi? — Nu plângi? -- Al cui ești? -- Al cui ești? Alcuiești? -- Ion Hodivoianu, mort negrijit, fără lumânare. Mihnea. Buni. * Am Încercat atunci, la parastas, să mi-o amintesc pe Buni. Pomenește-i, Doamne! Ah, cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și șuvițele de sânge prelingându-se din colțul buzelor, din nări și ochii care Încă mai priveau din fața Încremenită. — Te doare? Te doare? Te doare? Și, undeva, Încă mai sclipind, Înțelegătoare, lumina cât un vârf de ac. Încă mai licărind, fumegos, pupila strânsă, concentrată, ca un vârf de ac. Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tău?...Yahveh a rupt împărăția din mâinile tale și a dat-o altuia, lui David..." Împrejurul gogîltanului, răsăriți din locurile ascunse de sodomizare, aranjîndu-și din mers centurioanele sau canonindu-și barbetele, roiau, prefăcîndu-se a-l chibița, restul liftelor, toți mohorâți, fumegoși și acriți, de parcă, de-o vecie, ar fi fost bolnavi de stomac, pârnaia cerului, scursura bolților, slujitori demoniaci și cocliți, împrospătînd mereu măduva focurilor la cuptoarele celor ce deprindeau meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele și de invocator al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui este, atunci, să le schimbe statutul printr-un proces fioros de retorizare. Cercetînd, așadar, universul liric al lui Ion Heliade Rădulescu, ce observăm? Că printre elementele de referință ale imaginarului poetic se află marea sub forma undelor muginde, munții fumegoși, stîncile vulcănoase, se află ierburile sălbatice, turmele de dobitoace, turnurile copleșitoare prin simbolistica lor istorică, mușchiul verde ce crește pe zidurile umede, filomela, dintre păsări, calul, cîinele și oaia, dintre animalele domestice, cetățile În ruine și cetățile ideale (Santa Cetate
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nevinovate, fuseseră mînate pe frontul răsăritean și pierdute în stepa calmucă. Unde-s trupurile celor doi frați ai mei, căzuți acolo, departe, în pămînturile peste care a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scenă lesbiană să se întrupeze. Cum nici însuși drumul spre mult dorita insulă Lipari nu se mai înfăptuiește, decît în pregătirea lui minuțioasă de către cele două... trișoare, și doar în cîteva ore de călcare a insulei. Apoi precipitata întoarcere la fumegosul Stromboli. De observat în această proaspătă lectură trișeria însăși a romancierei. Atît de insidios feminină. Atît de stilată. Cînd meseria e făcută cu abnegație. În romanul englezului Jonathan Coe (Casa somnului), un fel de altfel de David Lodge, dar tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țară a osemintelor Regelui Carol al II-lea pun față în față dramatic, mai de fiecare dată cele două Românii: una uitată în hățișurile istoriei vitrege normală, organic normală cealaltă, încercînd, convulsiv, să-și recapete identitatea, cea pierdută în chiar fumegoasele hățișuri și făcînd eforturi imense pentru a-și repune în ființă imensa pierdere. Sigur, dihotomia se face văzută doar de mințile lucide, cele care știu/ reușesc să vadă dincolo de convulsiile momentului. Atît de încă abil manipulate de formațiunile neocomuniste prime
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un actor. Altfel, cum am putea înțelege îngăduința regelui în favoarea individului care-și are ascendenți în cei ce l-au detronat acum jumătate de secol! A celui care, cu haitele lui securiste, l-a hăituit noaptea pe șosele în momentele fumegoase ale unei țări ce încerca disperat să se desprindă de dictatură. Sigur, fiind una din ultimele figuri eroice europene, încă în viață, nu putea rămîne în umbra anonimatului resemnat; în fond, se aflase la originea modificării cursului conflagrației, rămăsese pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictor, ins al retinei (paradoxal împătimit al topului romanesc la zi), vede clar aceste lucruri. Atît de neclare, vai, celor efectiv implicați în ele. Macaz: întorcîndu-mă la șevalet, știu prea bine că dincoace, în artele vizuale, situația e și mai fumegoasă. Nobel a inventat, în 1875, dinamita. 1 noiembrie Ca unul ce am consumat atîtea și atîtea vernisaje ale altora, ale mele -, pot atesta existența unui specimen care, absentînd, ar face lipsit de sens însuși momentul inaugural. Și nu pentru că ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la fel. Acolo unde vocația, talentul autentic își impun prioritatea, soluțiile novatoare nu au decît de cîștigat în credibilitate. Din păcate, generalizata furie resentimentară a nou-veniților oferă un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de talent nu și proști care manipulează, cu o perspicacitate prompt mercantilă, proiecte panstatale, de o vacuitate evidentă, mergînd de la găselnița ultimei bienale venețiene, cu unul din saloanele ei naționale realmente gol, pînă la fojgăieli locale vrute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]