41 matches
-
dă culoare Americii. Avioane americane vor folosi culoarele de zbor și bazele aeriene din România fără o aprobare a parlamentului" (EZ 9.02.2003). Culoar e un împrumut din franceză, cu tipică transpunere în scris (se regăsește în budoar, fermoar, fumoar) a pronunției finalei din limba de origine. Nu sînt totuși multe cuvintele din această categorie, în care oa nu mai apare ca de obicei în alternanță cu o (ca în peron - peroane, rog - roagă, a onora - onoare). Ipoteza dorinței de
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
când s-a tras linie, a fost apreciată la 80 miliarde de lei. În curte, un amfiteatru pentru manifestări artistice în aer liber. Terenuri de tenis cu zgură. Tinerii au la dispoziție o sală de spectacole. Scenă. Cabine pentru artiști. Fumoar. Sala de sport este imensă. Teren de handbal, baschet, trasate corespunzător. Sală de forță. Săli de clasă. Există holuri pentru recreații, cu spații pentru expoziții de carte și pictură. Laborator de biologie. Laborator de informatică. Există o bibliotecă, depozit de
Agenda2004-21-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282436_a_283765]
-
tot zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark, erau doar cinci: Lord Byron, poetul. Percy Bysshe Shelley și Mary Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Byron, poetul. Percy Bysshe Shelley și Mary Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doamna Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
orice aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
jos pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
obiectiv turistic. O Comoară Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apoi m-am avântat pe urmele lui. Am descoperit că mă târam pe un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
germanului Ruth Forsbach, francezului Vincent Rigot, ori a scoțienilor din Inchcolm New Music Ensemble. Când posezi un castel ca The Archiepiscopal Chateau, cu impozanta lui sală a tronului, devenită Assembly Hall, cu împănata alură cinegetică a sălii de jocuri (totodată fumoar), în prezent Hunting Hall și, nu în ultimul rând, cu generoasa lui pinacotecă adăpostită în somptuoasa Art Gallery, poți să speri la colaborarea unor invitați de marcă ce populează lumea muzicii contemporane: Daniel Kessner (compozitor și flautist, reprezentant exponențial al
De la arsenal la ofrande by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8057_a_9382]
-
cabină”, își spuseră și se grăbiră într-acolo, dar ușa pe care scria clar „Nanjo”, cu litere romane, era închisă. Bătură în ușă, dar nu răspunse nimeni. După aceea, se repeziră să-l caute pe puntea A: pe promenadă, la fumoar, în bibliotecă, în sala de distracții, la cantină; Nanjo nu se vedea pe nicăieri. În timp ce alergau așa, ciocnindu-se la tot pasul de mulțimea de familii, de îndrăgostiți sau prieteni care se bucurau de revedere și pe care îi împingeau
Valsul florilor povestiri by Yasunari Kawabata () [Corola-journal/Journalistic/4058_a_5383]
-
care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de hârtie foarte simplu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în largul lui! Prințul acestei lumi se odihnește cu mare plăcere în fotoliul senatorial, stă tolănit la ședințele de guvern, își face unghiile (de plictis) la Cotroceni, mai întoarce, în joacă, o filă de dosar la agențiile statului, toarce la fumoar pe la sediile partidelor politice parlamentare. Are, cum s-ar spune, treabă. Puterea lumească, puterea politică, asta îl atrage irezistibil. Și nu numai pe el, ci și pe întreaga cohortă de oameni puși în slujba țării, a interesului public, a bunului
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
orice parte te-ai afla, tratează-i pe ceilalți așa cum ți-a dori să fii tratat. Discuțiile s-au blocat din nou spre seară, când după o pauză de o țigară, în sala de ședință cineva a remarcat că de la fumoar se simțea un miros de iarbă. Chiar așa, domnilor și doamnelor colege, ce facem, legalizăm marijuana sau nu? Treaba asta s-a rezolvat destul de repede, erau destul de puțini care nu fumaseră niciodată, ar fi putut fi convinși cu studii, că
Trei zile fără ei... „- Așa repede ați venit, copii? Ți-am zis, bă, Livache, c-o să fie bine, hai, pe ei!” () [Corola-blog/BlogPost/339105_a_340434]
-
s-au folosit de multe cărți și manuscrise, cerându-le printr-o scrisorica să fie «împrumutate spre cercetare». Fratele poetului, Nicu Eminovici, arată cum Mihai îi povestia scenele din românul Manon Lescaut: « În fiecare seară mă duceam cu dânsul în fumoarul răzorului unde fumam și vorbiam. Acolo, dansul mi-a povestit în mai multe nopți întâmplările lui Manon. Avea o memorie strașnica, căci ce citea odată era în stare să- ți reproducă vorba cu vorba » (Nicu Eminovici: „ Însemnări din viața mea
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
ca „ofițer de serviciu”, un fel de responsabil oficial al întreprinderii, interesat de chestiuni economice, tehnologice sau, în orice caz, de cu totul altceva decât i-ai fi putut spune tu2. O discuție banală pe culoar sau o șuetă la fumoar, în care venea vorba „întâmplător” despre unul sau altul dintre colegi, se putea transforma într-un raport sau direct într-o notă informativă, înregistrată pe un nume conspirativ atribuit de ofițer, dar despre care purtătorul său nu știa nimic. Tehnic
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și fete de vârste și staturi diferite, întinzând mâinile în fața colibelor; unul se trăda prin nasul încovoiat sau urechile clăpăuge ca ale Șefului plantației sau ale inginerului, ori poate ale Ofițerului medical Districtual. O discuție șocantă cu un bărbat în fumoarul unui club de țară. Te ajută să-ți treacă mai ușor serile lungi, nu? Oricum, mai bine decât să ajungi pederast. Dar nu e și cazul lui. El se presupune că trebuia să fie mai bun. Se decise să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt rugate să-i acorde sprijin. Într-un fel nu vi se aplică dumneavoastră, zice Smith, dar pe de altă parte v-ar trebui. Smith se retrage cu profesorul o vreme, apoi iese și așază un dosar pe masa din fumoar. — Sunt toate ale dumneavoastră, se pare, îi spune lui Jonathan. Vă doresc să vă simți bine în Fotseland. Cu bine. Profesorul iese cu o expresie gravă. Jonathan ridică nasul din raftul cu romane de groază mucegăite, Gittens și Morgan din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian, preistoric, în naufragiul clisos al nopții... Pasagerii nu-și regăsesc liniștea, manipulează batiste și șervete, își șterg frunțile umede, se înghesuie la fumoar, pândesc gesturile puține și codificate ale ilustrului oaspete, se freacă, nervoși, în fotolii, își consultă ceasurile. Aparatul se înclină lent, dreapta-stânga, stânga-dreapta, bătrânul domn cu părul alb și haine scumpe se înclină stânga-dreapta, dreapta-stânga, spre fereastră, spre vecin, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că, dacă nu știe, nenea ăla poate să-nvețe sau, dacă nu vrea să-nvețe, atunci nu mai citește, naibii, articole de politică externă, ci ia ziarul pentru Horoscop, până să vin eu cu replica asta, P. era deja la fumoar, întrebând printre șoferi ce-i aia hirsut. Bineînțeles că nimeni nu știa, toți s-au uitat la ea ca la... ce-o vrea asta, Portia a lămurit în fine că eu eram omul cu cuvântul de dicționar - chiar am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bernhardt a dat spectacole la București ! Eram elev de gimnaziu ! Iar delicioasa dumneavoastră bunică era en beauté încă ! încă făcea furori când apărea în lojă, da, vi se pare atât de incredibil ? După dineu, domnii se vor fi retras în fumoar : momentul când se strecoară noutățile picante, anecdotele porcoase. Dar se va ieși repede și de aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de la un capăt la altul și-mi demonstra că-mi stă admirabil, că a cumpărat-o de la o croitoreasă etc. Mă tot răsucea, îi potrivea pliurile cu mâna, îmi venea să râd și să plâng. În sfârșit, am plecat. În fumoarul teatrului nu știi ce mi s-a întîmplat! Aurica, înțepată cum a fost totdeauna, face pe supărata, bîzîindu-se pe nară: - Mamă, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea! Este întîia mare rușine pe care am suferit-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]