90 matches
-
circ sentimental când m-ai călcat pe piciorul drept /ceva mai scurt/ împiedicându-te de mine/cal troian/ era să nu te recunosc călare pe rosinanta te știam plecat în răzoiul de o mie de ani mă îmbrăcasem în cuvinte funambulești ca într-o platoșă masivă purtată de spartani șchiopătai de piciorul stâng/ceva mai strâmb/ ținând strâns la piept sabia iubirii ruginită mă temeam că o să te îneci în cuvinte moarte (a)pune-mă să-ți fiu o lună albăstrită
(A)PUNE-MĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 by http://confluente.ro/angi_cristea_1409720421.html [Corola-blog/BlogPost/352191_a_353520]
-
plecat. Am urmărit și ce s-a întâmplat ulterior când a moștenit și funcția de director de la cel de până atunci, dispărut într-un atentat mafiot, moment de la care jocurile de culise, afacerile murdare și cumetriile politice au căpătat accente funambulești, tot el fiind cel care a aruncat tone de zoaie în tot ce a avut nația mai bun, fie că era vorba de Nichita Stănescu sau Gheorghe Hagi, ca să mă opresc la primele exemple ce-mi vin în minte, fie
PRESA CA AFACERE VERSUS DEONTOLOGIE ȘI INVESTIGAȚII by http://uzp.org.ro/presa-ca-afacere-versus-deontologie-si-investigatii/ [Corola-blog/BlogPost/94194_a_95486]
-
de viață», «Întunericul câștigă la puncte», « Dinții cariați ai unui sfânt», «Bichinii tăi cu diamante», «Omul mort din gardul viu» etc. Există și texte cu „căderi de buzdugan“ - din „comicul“ titlu, în gongul criticii / satirei sociale, al absurdului, grotescului, macabrului, funambulescului, monstrosului, grație unei „absolute“ imprevizibilități: «Dulceag miros de varză acră, / pe scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496567642.html [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
redă parcă întregul vălmășag de gânduri din jurul unei stări sau al unei idei. Cu un înșelător aer de amuzament, poetul survolează nori de esențe grave și adânci. O face cu o ușurință demnă de invidiat. Poet cu imaginație debordantă, adeseori funambulescă, vervă ludică, spumă de comediograf. Totuși, una din dimensiunile definitorii, de maxim interes, ale acestei lirici, pare a fi reflexivitatea cu miez filozofic. Marile neliniști existențiale fac obiectul câtorva poeme remarcabile. Densitatea aforistică a acestei lirici e, pe alocuri, uimitoare
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/zoltan_terner_1486101858.html [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]
-
pentru Toți” ceea ce era aproape de necrezut pe atunci. Lucrarea a avut și meritul de a fi inedită și de a fi curată, cu texte de la un singur informator. De la mama mea. O țărancă analfabetă foarte hărăzită și cu o memorie funambulescă. Știa să culeagă, să adune. Ea a fost o culegătoare, iar eu un înregistrator, într-un fel. Deci am debutat ca folclorist. Asta mi-a pus oarecum amprenta sau pecetea pe felul meu de a fi. Am scris mult, de
INTERVIU CU SCRIITORUL ŞI OMUL POLITIC GEORGE MUNTEAN (17 NOIEMBRIE 1932 – 01 IUNIE 2004) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 by http://confluente.ro/_george_ivascu_a_vrut_sa_f_gabriel_dragnea_1369510811.html [Corola-blog/BlogPost/354922_a_356251]
-
și niște poze neclare. Tocmai calitatea slabă a pozelor m-a făcut să pun povestea la îndoială. Prea era gogonată! Era la fel ca la vânătorii de OZN-uri de prin pădurea de la Baciu sau de aiurea, cu poveștile lor funambulești. - Ilie al meu (!) mi-a spus că vom sta câteva ceasuri în peșteră. A făcut focul. Ne-am așezat să mâncăm ceva, dar nici foame nu-mi era, nici sete! Am băut un rachiu și, apoi, abia am îmbucat câte ceva
TABLETA DE WEEKEND (186): GAŞCA POLITICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/sergiu_gabureac_1487573772.html [Corola-blog/BlogPost/368774_a_370103]
-
rigoare, se poate „face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii”367, dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi și altundeva decât în fictiv. Constatăm așadar că în spatele acestor „răsturnări” funambulești, care amestecă planurile într-o asemenea măsură încât nu se mai poate distinge dacă în poem e vorba „despre mopete-personajul, despre mopete-autorul, sau despre autorul-însuși deghizat în mopete”368, se află în fapt o melancolică intuiție a imanenței literarului, a
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fără tam-tam, chiar și în public, sub forma noastră comună, animalieră. Cu botu-nchis, fără discuție! Tu, însă, Îngere, iartă-ne, dar ești nefrecventabil. Ești prea fercheș! Nu poți umbla îmbrăcat așa, prin târg, înțelegi? Riști prea mult, cu deghizamentul tău funambulesc. Numai dacă nu ții morțiș să vizitezi niște locuri absolut, dar absolut indezirabile, cum ar fi arestul poliției, ori secția spitalicească de psihiatrie. Mai sănătos și mai bine, leapădă strophalos-ul, aruncă amuleta și pune pe tine niște blugi. Plus o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
chiar excentricitatea - cu un aer de antipatică superioritate: ei n-aveau nimic de învățat de la polițiști, tratați cu un dispreț suveran și obligați să accepte soluțiile lor extrase din fundul unor țilindri produși parcă de Houdini, maestrul magiilor extraordinare ale funambulescului fin-de-siècle. Dacă predecesorii acordau prea puțină importanță psihologiei cititorului - în fond, de pe la 1700 până în zorii modernității, am avut cam un singur tip de cititor: credul, sentimental, participativ, gata să se identifice cu personajul și tribulațiile sale -, Chandler subliniază importanța diferenței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care Brutus, alter ego și proiecție fictivă, se revoltă și își neagă creatorul, cu a cărui iubită fuge în cele din urmă. Într-o expresie nudă sau într-una travestită când în detașare impersonală, când în simulare a jocului factice, funambulesc, totul stă aici sub semnul sentimentului tragic al existenței. Angoasa morții, a neantului, evanescența vieții, criza de identitate, imposibilitatea comunicării apropie eroul lui B. de personajele literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
criticii bârfitori, pe academizanții cu orice preț. Ca unul care debutase editorial mimând stilul altora, unii s-au grăbit să-i plaseze volumele următoare sub semnul jocului facil. Poetul a putut părea un Pierrot balcanic, un mim, un amator de funambulesc sau un Păcală modern gata să ia înțelesurile de-a-ndoaselea; însă de la remarcabilele Poeme din 1965, continuând (anul următor) cu Moartea ceasului, ulterior cu Tinerețea lui Don Quijote (1968), cu Suflete, bun la toate (1972) și celelalte, el schimbă câteva măști. Impresia
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un imaginar poetic pendulând între senzualitatea „serbărilor galante”, de sorginte verlainiană, și macabrul, baudelairean, al agoniei și morții. Cu grație, I. evită pastișa, iar nota lui originală derivă din observarea incongruențelor vieții și absorbirea lor într-un dans al halucinării funambulești (Noapte fantastică, Sonet regal, Trecutul, Scenetă, Nocturnă). Inima aprinsă de iubire e „lampion”, „hârtie și spoială”; „lumina nepoftită” îi stingherește pe morții din suflet: „Doar unul dintre dânșii - un mic strigoi cuminte!, / un alb schelet sarcastic, un filosof bufon/ văzând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
evident că și Ț. ar vrea să construiască folosind cuvinte-statui. El cizelează versuri rimate și albe, lungi și scurte, libere și regulate, unele în forme fixe (de la sonet la pantum), recurge la facturi strofice variate, lansează rime rare, uneori compuse, funambulești: „violacee”- „ce e”, „îmi” - „sfărâmi”, „ca s-o” - „Picasso”. Caz foarte rar în poezia noastră, cuvinte românești rimează cu vocabule străine: „Cântec pe Rin... / Fetele-s ca-n / Cartierul Latin. // Mais ou sont les / Neiges d’ antan ? / Loreley unde e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
lucruri cuvioase/ Fără ca trupul să se poată împotrivi și să scriu/ Și să-mi scrii.” Un an mai târziu, în 1994, B. publică un savuros volum de proză, Te pup în fund, Conducător iubit, cu pagini de sarcasm satiric și funambulesc, lansând un personaj memorabil (IF-ul), în linia figurilor Curții cu miracole, un amestec de haiduc local și James Bond, de Lică-fante-de-Obor, Terente și Zahei, demon și dandy, coțcar și Crai, dar nu de Curtea Veche, ci de Casa Poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
de versuri Afectivități conștiente (1968). În poezie, B. își disimulează trăirile, folosind fie jocul schimbător al măștilor, fie refugiul în artificiu și calofilie. Fragilitatea unei sensibilități adolescentine se convertește în grandilocvență, poză, gestică excesivă, sonorități metalice, regizate în mici spectacole funambulești. Marele solstițiu (1989) fixează starea de frenezie și fulguranță în chingile strânse ale unei lucidități reci, transcrise în cheie parnasiană. Ritualul solemn al versurilor urmează linia clară a ideii, nemailăsând loc tribulațiilor sentimentale. Prozele satirice din Concert pentru mâna stângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285954_a_287283]
-
de reporter fiind înlesnit de ochiul său de portretist. Avea, într-adevăr, o anume înclinație în acest sens, rememorările lui pariziene, din mirobolanta „împărăție a Boemei” de pe malurile Senei, mișunând de figuri aparte. Ratați, trăsniți, fanfaroni, firi melancolice și apariții funambulești, vagabonzi de geniu și alte ciudate, ieșite din comun specimene se perindă prin birturi, berării, cârciumi, cu iluziile și eșecurile lor, dispuși la spovedanii care mai că îi transformă în personaje de proză scurtă. Sunt prinse în ramă și personalități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
halucinația dedublării, într-un univers al arbitrarului. Le sare țandăra din nimica toată, se ceartă, se încaieră, fac tărăboi, râd fără pricină, le vine chef să se sinucidă, își pun întrebări bazacoane, totul într-un amalgam de încurcături și potriveli funambulești. Un auster jurnal al detențiunii la Văcărești este Celula nr. 13 (1932). Notațiile reci, denudate de orice artificiu, nu evită zonele întunecate ale traiului la gherlă, așa cum, prin excepție, lasă să le scape și câte un puseu de lirism elegiac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
negativ, răsturnând datele inițiale ale narațiunii, sau utilizează procedeul amplificării prin repetiție, aglomerare și treptată stilizare în sensul caricaturii. Relatarea, aparent impasibilă, e condusă, în general, spre un final neașteptat, contrastant ori paradoxal-sinonimic, iar dialogurile vii, percutante, aglutinează deformări uneori funambulești ale vorbirii de zi cu zi ori clișee din cea mai strictă actualitate. Câteva proze (Accelerat 78, vagon 9, Mortonca, Basculanta albastră, Un șpriț, Întâmplare sentimentală) ilustrează un filon autobiografic și sentimental filtrat cu discreție. SCRIERI: Iubita mea, e ora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287471_a_288800]
-
ridicau cadavrele...” Lecturând romanul s-ar putea să ne-ntrebăm ce am simțit: fascinație sau apăVătoare povară? Povestea nu se derulează in crescendo. Labirinticul devine cheia dezlegătoare de mister. Constatăm întreimi întretăiate de întretăieri de destin croit din linii ambigue, funambulești chiar. Prozatorul preferă ca prin Anca 3ătrașcu să o cunoaștem pe Irina (Pop) Teodoru/Pătrașcu (cheia dezlegătoare de destin) și apoi pe Vitoria Vernescu. Dacă prozatorul ar fi procedat clasic, poate că trăirile noastre n-ar mai fi fost atât
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poeziei române din secolul al XX-lea, de la St. O. Iosif la Ion Barbu, de la Mateiu I. Caragiale la Radu Stanca, bătând cu specială insistență pe clape călinesciene, nu fără a recurge la jonglerii care lui Călinescu îi displăceau (rime funambulești, de exemplu), poetul pastișează cu grație, picurând în surâsul ironic duioșie, alături de admirație. Bunica Beps e un fel de Ghenca, și într-o piesă (Înspre noapte) e portretizată paralel cu aceasta, transcriindu-se, în acest scop, versuri din poemul călinescian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
divers (Five o’clock, O lacrimă la dosar sau Tribulațiile unei petiții, Un fost ministru - Un portret, Scrisoarea deschisă a unui melc). Multitudinea de asociații surprinzătoare, fantezia nesecată, verva explozivă, ironia fină și sarcasmul vitriolant, măiestria versificării și rimele „bufe”, funambulești au contribuit, de asemenea, la înnobilarea speciei, la întemeierea unei tradiții, în care se va înscrie apoi un G. Topîrceanu. Familiarizarea lui St. O. Iosif cu literatura germană a făcut să i se atribuie lui ideea poemului dramatic în trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
El știa că nu înseamnă nimic să fii scriitor. Asta e și drama lui. Din când în când, mai pică câte cineva aici, „La lemne“, câte un personaj cu farmec. Acum a picat Stroescu, de exemplu. Mascota facultății, o figură funambulescă, un tip care face toți banii. Predă la noi dactilografia. Îl invităm la masă. - Pe de-a moa’, a zis, doar dacă-i așa acceptă o bere și invitația noastră de a lua loc de masă. Sau un vin, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu toții vinovați de ceea ce se întâmplă. Rămân la aceeași părere. Totuși, dacă asumarea vinovățiilor colective este un necesar exercițiu de igienă morală, răspunderea individuală rămâne cea care stabilește vinovățiile juridice. Deși am considerat că am fost cu toții vinovați pentru deraierile funambulești ale dictaturii comuniste, nu am crezut niciodată că pe banca acuzaților - alături de Nicolae și Elena Ceaușescu, membrii CPEX ori Victor Stănculescu și Iulian Vlad - ar fi trebuit să se afle și Irina Loghin, Răzvan Theodorescu ori Gheorghe Hagi. A opera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
în care poetul se lasă provocat de dicteul automat, provocând el însuși limitele imaginației și ale limbajului, cel mai adesea uzând de absurd și de metafora oximoronică, ca, spre exemplu, în poemul mai amplu, Norii gâtului. Acesta merită reținut pentru funambulesca „notă” de subsol dedicată „delirului obiectiv”, în care este inclus un semnificativ fragment de proză poetică despre „visul pietrificat”, cu imaginea unei camere de sticlă unde așteaptă un fluture, secvență de la care s-ar putea revendica proza contemporană de factură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]