200 matches
-
independențe (mai întâi în domeniul economic și apoi în cel politic). Teoria funcționalistă la nivel instituțional presupunea împărțirea deciziei între organe funcționale, supranaționale și independente care să acționeze sectorial și care să poată capta până la urmă competențele statelor națiunii. Adepții funcționalismului cât și cei ai neo-funcționalismului au ca obiectiv politic ideea de federație Europeană. Confederația are un grad mai redus de naționalism decât federația. Agenții statului națiunii ar vrea ca UE să funcționeze ca o confederație. Teoriile pornesc de la faptul că
Teorii de integrare europeană () [Corola-website/Science/318965_a_320294]
-
und Jerry Fodor reprezentările sunt stări interioare ale conștiinței, care stabilesc o legătură cu realitatea, fiind ele înșile reale. În filosofia spiritului (en.: "Philosophy of Mind"; de.: "Philosophie des Geistes") problema reprezentării realității în conștiință este discutată sub termenul de funcționalism, care admite că actele mentale sunt rezultatul unor procese funcționale care au loc în creier. În anii '70 ai secolului trecut, Hilary Putman a dezvoltat o teorie contrară, nematerialistă, pe care a denumit-o "realism intern". Putman respinge teza kantiană
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
patronajul Academiei Române. Institutul de antropologie adăpostește una din cele mai largi colecții osteologice din Europa. O listă de lucrări reprezentative ar putea cuprinde opere cum ar fi: Marile teorii antropologice enunțate în secolul XX sunt: "particularismul istoric", "difuzionismul","relativismul cultural," "funcționalismul", "structuralismul", "materialismul", "interpretativismul", "criticismul." Antropologia cuprinde patru mari ramuri: În funcție de tradițiile naționale și de modul în care s-au dezvoltat aceste științe în diferite țări, ceea ce se înțelege prin antropologie culturală mai este numit și antropologie socială în Marea Britanie sau
Antropologie () [Corola-website/Science/296527_a_297856]
-
sinteze este tratarea problemei solidarității fără elemente de dreptate. Respingând, asemenea lui Durkheim, explicațiile utilitariste și contractualiste ale coeziunii sociale 9, Parsons lasă nedeterminată problema conținutului normativ: pentru el, normele sunt tipuri de norme, iar valorile sunt tipuri de valori. Funcționalismul manifestă o preferință exacerbată pentru unitate, coeziune și menținerea ordinii, aspecte pe care Parsons crede a le regăsi în opera durkheimiană pe care o răstălmăcește 10. Cum am văzut, Durkheim punea în locul interesului și a utilității o ordine morală capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
La rândul lor, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor (așa-numitul „neomachiavelism”) preferă să pună accentul pe problematica circulației elitelor, pe dihotomia guvernanți/guvernați și pe legea necruțătoare a aristocrației (sau a oligarhiei). De oriunde s-ar inspira (din funcționalism, structuralism sau interacționism), teoriile moderne ale stratificării atrag atenția asupra unui ansamblu de caracteristici legate de poziția profesională: sector de activitate, nivel de venituri, tip de calificare etc. Trei elemente, propuse de Maurice Halbwachs și discutate apoi de Raymond Aron
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
trei întrebări kantiene, pe care le-am menționat deja. Prin urmare, interogația filosofică este condiția oricărei alte forme de interogație; este, totodată, propria sa interogație. Putem spune, întorcându-ne la imaginea inițială, că «fisura» este «in interiore homine»; atunci când, de la funcționalismul operațional solicitat de cunoștințele științifice și de la soluțiile tehnice, ne ridicăm la valoarea lor, se ivește întrebarea legată de sensul lor ultim; astfel ne pierdem privilegiul celui care cercetează detașat și totodată mulțumit de propria metodologie, stăpân inteligent al unei
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
conștiința clară a limitelor condiției noastre umane. Se întâmplă așa deoarece problematizează ceea ce, pentru cel care trăiește departe de filosofie, nu este decât ceva obișnuit. Prin urmare, filosofia devine necesară ca să ne apărăm de superstițiile vechi și noi (scientismul reductiv, funcționalismul exclusivist, folosirea ideologică a puterii). Cele două rațiuni, care fac ca filosofia să nu poată fi înlocuită de nimic altceva, sunt strâns legate între ele: nu există o adevărată demascare a folosirii ideologice a vieții și culturii dacă orizontul nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
Bell analiza cultura pentru a demonstra că ea, prin manifestările care-i sunt specifice, se află în tensiune cu structura tehnico-economică a postindustrialismului și ca atare trebuie redirecționată, Inglehart aduce argumente empirice care demonstrează nu doar despărțirea societății postmaterialiste de „funcționalismul standardizat și de entuziasmul investit în știință și în creșterea economică, dominante în societatea industrială într-o eră a penuriei”, ci relevă forme de reconfigurare concomitentă a economiei, politicii și culturii în cadrul unui nou tip de societate. Pentru Inglehart este
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
primii mari filozofi occidentali moderni, lui Comte îi revine meritul de a fi elaborat un sistem coerent, cu o logică și o bază științifică superioare față de Saint-Simon. Auguste Comte a acordat o importanță deosebită interconexiunii elementelor sociale, reprezentând premisa creării funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au fost adesea considerate excentrice sau în afara științei, iar concepția sa, conform căreia sociologia reprezintă baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ei fiind determinate de funcție de materialele disponibile. În ciuda angajamentelor sale ideologice, Le Corbusier era Întotdeauna preocupat de linia artistică a schțelor sale, pe care o asocia cu formele clasice sau naturale. În ultimii ani de activitate, a interzis folosirea cuvântului „funcționalism” În studioul său. Pentru o analiză a primelor proiecte ale lui Le Corbusier și a mediului său intelectual, vezi Russel Walden, ed., The Open Hand: Essays on Le Corbusier, MIT Press, Cambridge, 1975, mai ales articolele scrise de Charles Jencks
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
compatibilizare, complementaritate, concertare, sinergie, coeziune etc. În principiu, politicile structurale vizează ajustarea, reconfigurarea, realizarea unor structuri stabile și adaptative, dinamice și flexibile ale economiei reale, asigurarea unor legături eficiente și oportune între sectoare, ramuri și regiuni, apte să valorifice plenar funcționalismele piețelor, potențialele agenților economici și capacitățile reglative ale instrumentelor politicilor procesuale (fiscală, monetară, de venituri, de prețuri etc.). Promovarea politicilor structurale implică mobilizarea, orientarea, valorificarea și eficientizarea surselor financiare necesare realizării ajustărilor și reconfigurărilor structurale, aceasta presupunând identificarea, evaluarea și
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
ele se sprijină pe concepții diferite despre om și activitățile lui. Vom opune două definiții ale organizației: o definiție care se înscrie în paradigma funcționalistă și o definiție care ține de paradigma "constructului social". 1.1. Paradigma funcționalistă și organizația Funcționalismul s-a dezvoltat, la origine, în sociologie. El se bazează (Séguin, Chanlat, 1983) pe două postulate fundamentale: există unitate funcțională, adică orice sistem este constituit din părți perfect integrate între ele. În fine, orice sistem trăiește în stare de echilibru
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
17, 30-31, 132, 134-136, 138, 142, 150, 157-158, 168. Emoție la locul de muncă, 115, 212. Eschivare, 30. Etape, 82-83, 85-86. Execuție, 31. Experimentare, 21. F Familie, 37-39, 73-74, 79, 82, 88-89, 123. Flexibilitate, 13, 69, 76, 212. Funcție, 153. Funcționalism, 28. G Grilă buget-timp, 37, 41. Grup, 32, 147. Grupare după funcții, 46, 152. Grupare după piață, 46, 152. Grupare, 46-47, 54, 198. Grupuri autonome, 164-166, 203. I Identități, 152, 189, 193. Implicare în muncă, 14, 105-115, 189. Implicare, 18
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
cu o societate modernă, în care, așa cum afirmă Rostow, elementul decisiv l-a constituit automobilul ieftin, accesibil unei mari părți a populației, ce a schimbat și remodelat așteptările populației. Abordarea lui HYPERLINK \l "Rostow" Rostow este una făcută sub auspiciile funcționalismului, fiind evoluționistă în origini și atribuind progresului tehnologic rolul dominant în procesul de modernizare (înțeles ca dezvoltare). Dezvoltarea necesită investiții majore de capital, iar pentru a facilita creșterea în statele în curs de dezvoltare trebuie create o serie de premise
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
punct, derivă din perspectiva ideologică și sociologică de abordare. În timp ce teoria sistemului mondial are la bază elemente neomarxiste (conflictualism) ce accentuează caracterul violent și revoluționar al transformărilor sociale necesare promovării dezvoltării sociale, teoria globalizării își trage seva din structuralism și funcționalism, susținând ideea unei tranziții graduale, progresive. HYPERLINK \l "Etzioni" Etzioni (2002) arată că schimbările graduale, pozitive dintr-o societate capătă consistență atunci când marea majoritate a grupurilor sociale au capacitatea de autoadaptare la inovațiile curente, în mod particular în sfera comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ochii". Distanțarea de Întrupare dă măsura înclinației spre plăcerile vizuale. Această distanțare este minimă în țările catolice și maximă în țările protestante. Astfel, cu cât o cultură se teme mai mult de trup, cu atât îi repugnă figurarea. Purismul geometric, funcționalismul de tip Bauhaus, arta abstractă s-au dezvoltat în țările nordice în prelungirea puritanismului reformat. Peste tot în Occident unde distanța între Dumnezeu și om este mai mare, spaima de impur și de păcatul cărnii pune plastica la dietă. Anglia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
le puneau pe același nivel. Distincție în fond inutilă. "Aurul este bun pentru statuia Atenei, dar ca să învârți în supă o lingură de lemn va fi mai frumoasă decât una de aur." Autorul acestui excelent aforism este adevăratul părinte al funcționalismului, primul teoretician cunoscut al designului industrial, avocatul oalelor, Socrate. Form follows function ar fi sloganul cel mai fidel gândirii acestor oameni pentru care tot ce e util e frumos (în contrast cu susținătorii artei pentru artă din secolul al XIX-lea, pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vor fi abordate în capitolul următor. Capitolul 2 Structuri societale ale modernității Problematica legată de structurile societale a suscitat și continuă să genereze vii dezbateri în cadrul comunității științifice, în special prin aspectele de (aparentă?) neconcordanță între principalele teorii explicative: structuralism, funcționalism, interacționism (simbolic). Dincolo de aceste dispute, atât metodologice, cât și de abordare descriptivă, întrebarea fundamentală se focalizează pe relația dintre acțiunea și structura sociale; în speță, pe mecanismele care conduc la coeziune, dar și la conflict și, implicit, la schimbare. Mi-
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
clasă, ocupaționale, diferențierile de nivel educațional, de sex, de generație, de vârstă (Schifirneț, 2004, p. 39). Termenul de structură socială este central atât în teoriile structuraliste, cât și în cele funcționaliste. O combinație între cele două orientări este reprezentată de funcționalismul structuralist (sau structuralismul funcționalist). În genere, această ultimă orientare se referă la structuri sociale în termeni de roluri și norme, în timp ce structuralismul simplu definește structurile mai ales în termeni de principii (cum ar fi, în marxism, relațiile de producție, mijloacele
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul de structură, însă într-o manieră diferită. Una dintre cele mai influente abordări în acest sens este cea a lui Talcott Parsons (1951/1968). Asemănarea dintre funcționalism și structuralism constă aici în accentul pus pe forțele și procesele sociale care definesc diferite funcții în cadrul unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină într-un
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este cea a lui Talcott Parsons (1951/1968). Asemănarea dintre funcționalism și structuralism constă aici în accentul pus pe forțele și procesele sociale care definesc diferite funcții în cadrul unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină într-un "echilibru dinamic" în care fiecare dintre forțele și procesele componente are funcții specifice în cadrul întregului. Spre deosebire de structuralism, funcționalismul consideră societatea ca pe un organism "viu", dinamic, mai degrabă decât ca
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină într-un "echilibru dinamic" în care fiecare dintre forțele și procesele componente are funcții specifice în cadrul întregului. Spre deosebire de structuralism, funcționalismul consideră societatea ca pe un organism "viu", dinamic, mai degrabă decât ca pe o structură statică. Ceea ce apropie cele două tipuri de teorii și, mai ales, de metodologii este accentul pus pe echilibru, nonconflict și consens. Totodată, ambele orientări acceptă
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
susceptibilitate al diverselor populații la activarea iluziilor vizuale (nu prezența sau absența acestora), testînd ipotezele nativiștilor. Presupoziția lor de bază afirma că dacă percepția este influențată de învățare, pot exista diferențe ecologice și culturale în percepție, ca expresie a unui "funcționalism tranzacțional". Procesul iluziilor este funcțional în genere, susțin adepții acestei poziții, dar poate genera erori în cazuri particulare, din cauza nereprezentativității ecologice a situației (Nakamura, 2006, Pepperberg, 2008). Să parcurgem cîteva dintre ele. Ipoteza lumii verticalizante (the carpentered world hypothesis) pornește
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Importante nu mai sunt referințele presupuse sau speculate ale unui singur mit, receptat în conținutul său, ci operațiile logice majore, inconștiente, care caracterizează un întreg corpus de mituri: numai ele sunt semnificative semiologic, antropologic, sociologic etc. Opunîndu-se substanțialismului universalist sau funcționalismului empirist, Claude Levi-Strauss nu încearcă să învioreze slaba lumină pe 42 care contextul social al societăților arhaice o aruncă asupra miturilor, ci le studiază independent de condițiile existenței și comunicării lor, ca pe un cod, așa cum școala fonologică a structuralismului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]